Timp de 41 de ani (1948-1989), 23 august a fost ziua națională a României. Toată suflarea era încolonată pentru marșuri, parade, ovații și spectacole grandioase ca-n Coreea de Nord. Când se termina însă tot bâlciul roșu, proletarii se închinau la adevărații lor zei: micii și berea. Cultul mititeilor a fost forma noastră de rezistență la dictatură.
Puțină lume știe ce rol au jucat casele conspirative din Vatra Luminoasă, în acea zi fierbinte de 23 august 1944. Înființat în ziua de 23 august 1933, cartierul Vatra Luminoasă a fost locul în care spionul sovietic Emil Bodnăraș și un grup de muncitori înarmați l-au dus pe Mareșalul Ion Antonescu în noaptea de 23 spre 24 august 1944. Mai jos, de ziua cartierului Vatra Luminoasă, dezvăluiri în premieră, interviu cu Răzvan Voinea, istoricul care a studiat parcelarea Vatra Luminoasă, loc unic în București, cu case și grădini pentru muncitori și cuibar al socialiștilor români.
23 august 1933 a fost ziua în care a fost pusă prima cărămidă la ceea ce avea să fie Vatra Luminoasă, primul cartier din București care-și propunea să atingă “idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină”. Printre personalitățile invitate la inaugurare se numărau Regele Carol al II-lea și țărănistul Dem I. Dobrescu, primarul capitalei aflat în ultimul an de mandat. Despre parcelarea Vatra Luminoasă am scris aici.Incredibil, dar adevărat în orașul betonat: Vatra Luminoasă, cartierul-miracol cu case cu grădină pentru bucureșteanul simplu. Case ieftine și subvenționate de stat
Razvan Voinea, istoric: “23 august 1944 este ziua, mai precis noaptea în care, după evenimentele de la Palatul Regal, Mareșalul Antonescu împreună cu mai mulți membri din guvernul și din anturajul sau au fost duși într-o casă conspirativă din Vatra Luminoasă; acolo au fost ținuți prizonieri câteva zile. În acte, casa aparținea unei croitorese (Aurica Niculescu) și se afla pe strada H, actuala stradă Constantin Tănase. De acolo, Mareșalul Antonescu a fost preluat de către ruși. În perioada comunistă, strada s-a numit Pavel Tcacenco, iar pe fațada casei a fost instalată o placă memorială care amintea de evenimentele de la 23 august 1944. Aceasta a fost îndepărtată după 1989″. In ziua de 23 august 1944, Regele Mihai a decis demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, prim-ministrul României și „Conducator al Statului”, și trecerea Romaniei de partea Puterilor Axei.
Tot ziua de 23 august, anul 1949 este “borna temporală” care marchează inaugurarea de către Ministrul Muncii, socialistul Lothar Rădăceanu – el însuși locuitor al zonei încă din anul 1938 – a blocurilor de locuințe de pe strada Maior Coravu, ultimele imobile ridicate în Vatra Luminoasă, la 16 ani de la inaugurarea lucrărilor. Ultimii beneficiari de case cu grădină din cartier sunt fruntași socialiști și comuniști precum Nicolae Deleanu, Mișa Levin, Alexandru Sencovici (după 1945, secretar al Confederației Generale a Muncii și adjunct al Ministrului Muncii, Lothar Rădăceanu), Gheorghe Velescu, viitor responsabill al Secției Cadre din Confederația Generală a Muncii)”.
Istoricul Răzvan Voinea și arhitecta Irina Calotă au publicat în anul 2021 o carte extraordinară despre istoria arhitecturii și lucrărilor urbanistice din cartierul Vatra Luminoasă, “Locuințe pentru muncitori și funcționari. Casa Construcțiilor și Parcelarea Vatra Luminoasă (1930-1949”, Editura Asociația Studio Zona, 2021. O lucrare remarcabilă, bazată pe cercetarea fondului public al Casei Construcțiilor din Arhivele Naționale. Cu fotografii din arhiva personală a familiei arhitectului Ion Hanciu, volumul documentează planurile caselor, lucrările de urbanism, denumirea străzilor și evenimentele de la 23 august 1944 din Vatra Luminoasă.
B365.ro : În ce casă a fost dus Mareșalul Ion Antonescu, după ce a fost demis și arestat la Palatul Regal ?
Răzvan Voinea, istoric : “Casa conspirativă în care a fost ținut prizonier Mareșalul Antonescu era pusă la dispoziția lui Emil Bodnăraș, dar proprietatea era de fapt a unei croitorese care locuia acolo și era simpatizantă a PCR. Casa era situată vis-a-vis de locuința lui Ioan Hudiță, secretarul general al Partidului Național-Țărănesc, la rândul său beneficiar al atribuirilor politice ale locuințelor. În casa lui Hudiță se semnase, la 20 iunie 1944, alianța partidelor democratice pentru înlăturarea lui Antonescu. Așadar, putem vorbi despre un cartier politizat, în care rezistența împotriva regimului Antonescu se manifestase constant”.
B365. Ro : În cartier locuiau foarte mulți comuniști și socialiști, printre care 20 de fruntași ai partidelor de stânga. Era un cuib conspirativ, singurul din București atât de închegat. Cum a fost posibil ?
Răzvan Voinea, istoric : “Întreg cartierul Vatra Luminoasă, toată parcelarea, a fost edificată ca urmare a eforturilor socialiștilor, în special a social democraților. Ei chiar au intrat la guvernare în anul 1928 și au accelerat puțin inițiativa de înființare a Casei Construcțiilor, care a apărut în anul 1930. Când a început construirea caselor din Vatra Luminoasă, în Consiliul Director al Casei Construcțiilor figurau mai mulți social democrați, printre care Ilie Moscovici, care era atunci cel mai important reprezentat al PSD. Prin urmare, au fost și primii beneficiari ai atribuirii locuințelor. Pe lângă Moscovici, în cartier au mai primit locuințe Lothar Rădăceanu, Ion Flueraș, Teodor Roznovanu, Victor Brătfăleanu, Iosif Jumanca, Corneliu Bragadireanu și mulți alți lideri social-democrați. Pe noi ne-a interesat mai mult dimensiunea urbană a loviturii de stat din 23 august 1944, nu tot complotul de dinainte. Prezența acestor gărzi patriotice conduse de Emil Bodnăraș, care l-au ținut prizonier pe Ion Antonescu în Vatra Luminoasă, formată, în special din locuitori din Vatra Luminoasă este certă, fără niciun fel de îndoială. Din grup făceau parte și alți locuitori ai cartierului precum Nicolae Proșan și Ioan Constantinescu, dar și alți ilegaliști precum Ioan Miroiu, Ștefan Mladin și Ilie Dinuț. De altfel, în inima narațiunilor legate de 23 august 1944 este clar că nu exista un plan despre ceea ce ar fi urmat să facă Regele Mihai cu Mareșalul Antonescu ; de aceea a fost predat comuniștilor, care și-au asumat această pază a Mareșalului”.
B365.ro: Istoriografia comunistă a confiscat actul de la 23 august 1944, comuniștii au rescris istoria. La școală am învățat că muncitorii comuniști au înfăptuit lovitura de stat. De fapt, câți comuniști erau în București în ziua de 23 august 1944, ziua în care România a întors armele și a declarat război Germaniei și Ungariei ?
Răzvan Voinea, istoric : “Este foarte greu de spus. PCR era în ilegalitate încă din anul 1924, există rapoarte ale Siguranței despre activitatea comuniștilor. Deci nu aveai cum să te înscrii, nu exista o listă a membrilor de partid ținută de PCR ; erau mulți care nu se înscriau. S-a tot vehiculat cifra de 1300 de membri de partid, probabil că numărul este mult mai mare. Cert este că la preluarea Mareșalului de la Palat au participat 15 muncitori comuniști, printre care și un ospătar de la Cina, Nicolae Proșan, la rândul său, locuitor al Vetrei”.
B365. ro: Chiar locuiau mulți comuniști ilegaliști în cartierul Vatra Luminoasă?
Andrei Răzvan Voinea, istoric: “Chiar era plin de comuniști. Plin, plin, pentru că acolo erau case pentru muncitori și muncitorii aveau simpatii de stânga. Principalii lideri socialiști ai anilor 1919-1938 au fost beneficiari ai acestor locuințe. Pare puțin probabil ca, cel puțin 20 de lideri socialiști împreună cu alți zeci de membri de partid sau militanți de stânga, să fi ajuns să locuiască în Vatra Luminoasă doar printr-o simplă întâmplare, în condițiile în care atribuirea locuințelor avea o însemnătate majoră. Am marcat ziua cartierului în anul 2018, când am împărțit pliante cu istoria cartierului și am făcut un tur la care au venit peste 200 de persoane. Cel puțin jumătate dintre cei care locuiesc în parcelarea Vatra Luminoasă au cartea în bibliotecă”.
B365. ro: Orice muncitor putea să primească o casă în Vatra Luminoasă?
Andrei Răzvan Voinea, istoric: “S-a creat acest mit că uite ce bine era în Bucureștiul interbelic, în care bogătașii își construiau case pe Calea Victoriei, iar muncitorii, care nu aveau bani de case fenomenale, le cumpărau de la cele două companii de stat încredințate cu reforma locuirii, Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine și Casa Construcțiilor. Fals. La început, casele aveau niște prețuri normale, adică un vatman care câștiga 90-100 de lei pe lună plătea o rată la casă de 30 de lei, deci o treime din salariu. Să spunem că era ceva ce putea să-și permită, casele fiind micuțe, doar cu parter, cu două camere. Pe măsură ce a trecut timpul, Societatea a început să facă planuri de case mult mai mari, care aveau 6-7, poate 8 camere, plus camera pentru servitori. Muncitorul de rând nu avea acces la așa ceva. La fel s-a întâmplat și în cazul parcelărilor construite de Casa Construcțiilor”.
Andrei Răzvan Voinea, istoric: “Vatra Luminoasă este un cartier gândit ca urmare a eforturilor socialiștilor, a social democraților din perioada interbelică, cum erau Ion Flueraș, Lothar Rădăceanu, social democrați care se separă și ideologic și doctrinar de comuniști și aleg să intre la guvernare cu țărăniștii în anul 1928. Vatra Luminoasă apare în baza acestui parteneriat inspirat de stânga modernă, care mergea pe ideea de drepturi pentru muncitori, dreptul la locuință, la grevă, la o viață mai bună”.
Andrei Răzvan Voinea, istoric: “Toată ideea cartierului Vatra Luminoasă este pusă în practică de arhitecții Ion Hanciu și Nicolae Aprihăneanu. Ei călătoresc în Europa și vin cu această idee de arhitectură modernistă de stânga. Vatra Luminoasă este singurul cartier din București construit în stil internațional, specific mai degrabă ideologiei de stânga. În Consiliul de Administrație al Casei Construcțiilor au intrat acești social democrați, care erau la guvernare, practic, printre care, cel mai important era Ilie Moscovici. Ei încep să dea aceste case muncitorilor, dar nu oricăror muncitori. Distribuirea locuințelor se făcea în special către membrii de sindicat, muncitori care veneau din zona de stânga democrată, nu cea anarhist comunistă reprezentată de PCR și cu atât mai puțin dintre simpatizanții altor partide”.
Andrei Răzvan Voinea, istoric: “Tocmai de aceea în cartierul Vatra Luminoasă locuiau mulți stângiști, ulterior ilegaliști. Așa a rămas distribuția locuințelor până în anul 1938, când a început dictatura Regelui Carol al II-lea. Sub regimul său, principalii beneficiari ai locuințelor din Vatră au fost susținătorii dictaturii regale sau funcționarii Casei Construcțiilor. După 1940, legionarii au încercat să beneficieze de locuințe, dar cum casele din acea campanie de construire fuseseră deja atribuite, nu au mai reușit și au fost nevoiți să își găsească în altă parcelare, în apropiere, pe strada Victor Manu, intersecție cu șoseaua Iancului. Prin urmare, distribuirea caselor din Vatra Luminoasă a întotdeauna politică și niciodată locuințele nu ajungeau la muncitorul de rând. Să nu ne imaginăm că nea Mitică, portar la fabrica nu știu care, avea acces la o astfel de casă. De altfel, este simbolic faptul că, în anul 1933 rata pentru o locuință în Vatra Luminoasă era de aproximativ 1300 lei, iar Casa Construcțiilor angaja paznici cărora le oferea un salariu de 1000 lei. Așadar, muncitorii de rând, nu își puteau permite o locuință în Vatră, mai ales că în cartier s-au construit aproximativ 600 de locuințe în 16 ani. Ceea ce, per ansamblu, marchează eșecul acestor politici sociale”.
Andrei Răzvan Voinea, istoric: „Atât Casa Construcțiilor, cât și Societatea pentru Locuințe Ieftine au avut aceste nobile intenții: să construim bine, corect. Toate parcelările sunt exceptionale din punct de vedere arhitectural și urbanistic. Au vrut să construiască solid și durabil, cu materiale de construcții de calitate; cărămida de la casele făcute de Societatea pentru Locuințe Ieftine este mai bună decât cea care există azi pe piață. Sunt bine făcute, nu au căzut la niciun cutremur, sunt impecabile din punct de vedere al realizării. Din punct de vedere al distribuției însă, ele nu ajung la muncitorul Acar Păun de la atelierul cutare, ajung doar la cei din clasa de mijloc”. O consecință inevitabilă a acestui eșec de construire pe scară largă a fost radicalizarea reformei locuirii după 1945″.
La mulți ani, Vatra Luminoasă! La mulți ani, mici și bere din fiecare vatră română!