“Casa Tănase”, restaurantul cu specific nepalez din București botezat in memoriam

07 apr. 2023
4175 afișări
“Casa Tănase”, restaurantul cu specific nepalez din București botezat in memoriam

Oricât de bizar ar suna, Casa Tănase e un restaurant o bombă fast food cu specific nepalez, cu o poveste cel puțin fascinantă. Adică, pe bune acu’, de ce s-ar numi un local nepalez “Casa Tănase” și nu altfel? Am aflat povestea numelui “Casa Tănase” într-o discuție la bere, de la Baghy, un prieten priceput la toate.

Baghy: “Prietene, pe Mircea Vulcănescu, pe lângă Arte pe-acolo, sunt niște nepalezi care se numesc Casa Tănase. Și fii atent de ce se cheamă așa: pentru că românul care i-a adus pe ei în București și i-a ajutat de-a lungul timpului, adică nea Tănase, a murit. Ei și…ăștia, nepalezii, și-au deschis restaurant nepalez pe care l-au botezat în memoria lu nea Tănase. Adică din respect pentru el. De aia se numește așa. E omagial, gen.”

(Și) De-aia e frumos Bucureștiul, că afli povești de genul ăsta, care n-au cum să te lase rece. Deci, fusăi, așadar, să mănânc la Casa Tănase Fast Food, restaurant cu specific nepalez, pe Strada Mircea Vulcănescu, la nr. 11.

Clientul este Dumnezeu. Interior – Exterior

O terasă mică de vreo 5-6 mese, simplă, cu un perete pictat în culori țipătoare reprezentând diferite zeități nepaleze și personaje care-și iau tripuri pe ciuperci transformându-se în extratereștri (I shit you not). Prăjeală curată. Dacă terasa mai e cum mai e, interiorul e ceva desprins din birturile de la țară a anilor 2000, kitchos, unde totul e încropit ca la carte cu ce-a mai avut omu prin casă. Barul aferent într-un colț, 4-5 mese, unele cu scaune, altele cu o canapea vai mama ei și, în general, un pic cam friguț. E  un loc urâțel, dar curat. Nepalezul de serviciu e și el foarte prietenos, amabil și foarte, foarte atent la ce-i spun. Bașca, înainte de starter, a întins frumos o față de masă curată, mai mare dragu’. Sintetică, dar, repet, curată. De asemenea, îmi confirmă, cu româna lui de baltă, ceea ce Baghy îmi povestise la bere cu câteva zile în urmă. Da. Casa în care funcționează restaurantul aparține familiei Tănase, din care mai trăiește doar doamna Tănase, o femeie de ispravă, despre care are numai cuvinte de laudă.

 Deschid meniul: pare ce trebuie.

Judecata de Acum

Am mâncat pentru tine de la Casa Tănase

Pani Puri și Lassi | 30 lei

După vreo 20 de minute din momentul în care am dat comanda, au apărut aceste 10 biluțe de Pani Puri ușoare ca un nor, corect executate, care s-au cerut umplute și scăldate în sosul aromat nepalește. Bilele conțin puțin cartof, ceapă, mazăre și cam atât. Sunt crocante și merg bine cu sosul ăsta nepicant. Preventiv, pentru suma de 15 lei m-am înarmat cu un pahar de Lassi, adică un pahar de iaurt dulceag (specific nepalez) cu aromă de petale de trandafir. Asta e varianta clasică de Lassi din meniu. Mai există și lassi cu căpșuni și alte nebunii. Pani puri, un starter nepalez super ok. Nimic de reproșat.

Fața de masă despre care vorbeam. Și Pani Puri, de la Casa Tănase
Lassi cu aromă de trandafiri, de la Casa Tănase

Special Pork Momo | 25 lei 

Pe românește: găluște nepaleze umplute cu carne de porc, făcute la abur, autentic nepalez, cum se face. Aici începe partea unde încep să mă bucur din ce în ce mai tare c-am călcat la băieții ăștia-n bătătură. Bă, n-o fi el cel mai frumos loc din lume, da’ pe Momo stă bine. Pentru suma de 25 de lei am primit 10 găluște calde, umplute decent cu carne de porc aromată și parcă puțină ceapă, daca nu-mi joacă papilele feste. Preparatul vine însoțit de un sos gros delicios, din roșii, usturoi și condimente orientale. Am ras tot! N-a scăpat nici o gălușcă. Cu mâna din dotare, că doar îs crescut la țară și parcă nici nu se cade să fii așa simandicos cu Momo. Nu e cazul și nici locul. Găluștele astea cer să fie mâncate cu mâna și întinse bine în sos. Frumos și gustos. Numa’ uită-te ce minunății au ieșit. O-ri-gi-nal! De împărțit cu cineva, dacă ai un puseu de altruism și n-ai altă treabă. Trei de DA, cu felicitări.

Mutton Thali | 45 lei

Thali e un dish specific țării lor, un fel de „platouaș nepalez” servit pe o farfurie rotundă, cu o bilă de orez în mijloc în jurul căreia gravitează diferite alte preparate. Spre exemplu, Thali-ul meu a avut așa: orez, carne de capră gătită lent, spanac sotat, linte neagră, salată nepaleză picantă, roti, cartofi cu fasole și iaurt. Un mix consistent, divers, așa cât să te bucuri de câte un pic din toate.

Abia aici am scos asul din mânecă, Lassi-ul dulceag pe bază de iaurt, căci salata aia mică din stânga jos e jar curat. Iute de-ți sare căciula, deci trebuie stinsă degrabă cu iaurt, ca să nu-ți amorțească limba, altfel riști să nu te mai bucuri de carnea de capră suculentă, moale și apetisantă dintr-un bol prea, prea mic. De-ar mai fi fost încă pe atât și tot nu m-aș fi săturat. Bucătura perfectă? O bucățică de lipie roti crocantă muiată în sosul fripturii de capră, împănată cu carne, apoi trecută prin linte, spanac și iaurt. Nu-ți mai trebuie nimic pe lumea asta. Te lingi pe degete. De două ori. Dacă ar să îi găsesc cusur, culmea, aș arunca pisica pe orez, care a fost cam uscat și fad. Și rece. Altfel, fiecare preparat de pe platou se pupă la perfecție. Minunaaaaat.

Mutton Thali, cu carne de capră, de la Casa Tănase

Rasgulla | 12 lei

Un desert intersant cu nume de călăreț al morții din Lord of The Rings, cu o dulcegăraie medie, format din două formațiuni roșii de dimensiunea unei bile de ping-pong, care aduc la gust a ceva chiftele din griș cu făină fierte în lapte și-apoi însiropate cu responsabilitate. Tradițional, Rasgulla se face din chhena, o brânză specifică zonei, dar mă îndoiesc că există chhena în România. Sau poate mă înșel, poftim. Deocamdată rămâne un mister materia primă. Cel puțin pentru mine.

Total Casa Tănase Restaurant Nepalez Fast Food: 112 lei.

O să mai mănânc pentru tine de la ei: 100% DA. O fi ea urâțică după standardele mele, dar mâncare e super ok.

Să ne fie de bine! Am mâncat și azi pentru tine.

Și dacă ai ajuns până aici, poate te mai interesează și locurile astea de mai jos, tot cu mâncare. Unele mai bune, altele mai meh-meh:

Cookies