Casa Nanu-Muscel, de la lux, la decădere și apoi la renaștere (cu un colos de sticlă-n spate)

În inima Bucureștiului, la numărul 7 din Piața Romană, se înalță o clădire care a traversat mai bine de un secol de istorie urbană: Casa Nanu-Muscel. Este restaurată și redeschisă, dar în spatele fațadelor albe de azi ascunde o poveste fascinantă despre ambiție, declin, controverse și renaștere, care reflectă pe deplin iubirea cu sughițuri și sincope a Bucureștiului și patrimoniul său arhitectural.

După cum e ușor de observat din nume, casa a aparținut doctorului Ion Nanu-Muscel, una dintre personalitățile de seamă ale medicinei românești de la începutul secolului XX. Profesor de semiologie și clinică medicală la Universitatea de Medicină, doctor la spitalele Filantropia și Colțea, senator și membru al Academiei de Medicină, Nanu-Muscel a cumpărat terenul din Piața Romană în 1908, în urma unei licitații organizate de Primăria Bucureștiului. Pentru fiecare metru pătrat a plătit 50,5 lei, o sumă considerabilă la acea vreme, dar care i-a asigurat o poziție privilegiată în inima unui București aflat în plină expansiune și modernizare

Casa Nanu-Muscel, între decădere și renaștere

Între 1909 și 1911, pe acel teren a fost construită casa care îi poartă numele, după planurile arhitectului Ernest Doneaud. Clădirea se remarca prin stilul său Beaux-Arts, cu influențe decorative bogate: fațade împodobite cu ornamente florale, vaze sculptate, măști feminine și chenare elaborate, toate elemente specifice trendurilor începutului de secol XX. 

Destinul clădirii a urmat însă, din păcate, traseul multor alte imobile istorice din București. După perioada interbelică, istoria ei devine tot mai greu de urmărit, mai ales în anii comunismului. Anexele Casei Nanu-Muscel au fost demolate în anii 2000, iar corpul principal a rămas singur, degradat și abandonat. În 2013, Casa Nanu-Muscel a fost clasificată oficial ca monument istoric, dar această decizie a venit poate prea târziu: interioarele erau deja grav afectate, tencuiala se prăbușea, iar decorurile originale fuseseră pierdute în mare parte.

În 2012, Academia de Studii Economice din București a cumpărat imobilul și a anunțat un plan de restaurare și reconversie. Proiectul viza readucerea casei la forma ei inițială și integrarea acesteia într-un ansamblu educațional și cultural. Demersul s-a lovit însă de mari controverse. Lucrările au fost suspendate însă în anul 2016 de Ministerul Culturii, care a invocat nerespectarea legislației privind monumentele istorice. Societatea civilă și organizațiile de protecție a patrimoniului au criticat intervențiile, acuzând distrugerea unor elemente originale și planurile de a ridica în spatele vilei o clădire modernă de șapte etaje.

Lucrările de la Casa Nanu-Muscel au stârnit controverse puternice

ASE a susținut că autorizațiile de construcție erau legale, fiind emise înainte de clasarea imobilului ca monument istoric. După ani de dispute și întârzieri, șantierul a fost reluat, iar proiectul de restaurare a fost dus la capăt. Lucrările au fost ample, costurile depășind 49 de milioane de lei, și au presupus refacerea fațadei, restaurarea ornamentelor, reconfigurarea interioarelor și adaptarea clădirii la funcțiuni moderne. În același timp, corpul nou din sticlă și metal a fost ridicat în spatele vilei, devenind parte a campusului ASE.

La începutul anului 2023, Casa Nanu-Muscel a fost redeschisă și inaugurată oficial. Astăzi, ea găzduiește Muzeul ASE, Galeria de Artă „Cecilia Cuțescu-Storck” și mai multe spații dedicate expozițiilor, conferințelor și activităților culturale. După decenii în care a fost o ruină în centrul orașului, casa a redevenit un spațiu viu, deschis comunității și vizitatorilor. Nu fără contestatari însă, clădirea masivă de sticlă din spatele Casei Nanu-Muscel stârnește și azi valuri de critici, atât din pricina contrastului dintre vechi și nou, dintre patrimoniu și clădiri contemporane, cât și din cauza afectării aspectului și imaginii Pieței Romane.