Casa Macca, fascinanta reședință din Micul Paris, înfrumusețată de cei mai buni meșteri europeni, de la pictori zugravi până la grădinari. Descoperiri remarcabile în arhive | INTERVIU

susținut de
31 ian. 2024
25394 afișări
Casa Macca, fascinanta reședință din Micul Paris, înfrumusețată de cei mai buni meșteri europeni, de la pictori zugravi până la grădinari. Descoperiri remarcabile în arhive | INTERVIU
Casa Macca, o fascinantă reședință din Micul Paris, a fost înfrumusețată de cei mai buni meșteri europeni, de la pictori zugravi până la grădinari. Descoperiri remarcabile în arhive. INTERVIU. Foto credit: Alberto Groșescu.

Faimoasa Casa Macca (strada Henri Coandă nr. 11), a fost inclusă în Planul Național de Restaurare al Institutului Național al Patrimoniului și, în prezent, se află într-un amplu proces de consolidare și restaurare.

În anul 2022, specialiștii restauratori au avut surpriza să descopere, sub un strat gros de vopsea aplicată în timpul regimului comunist, o decorație interioară spectaculoasă, picturi murale rafinate, necunoscute până la acel moment.

Însă numele celor care au creat un spațiu atât de elitist și de elegant nu era știut până acum, știam doar numele arhitectului care a proiectat fastuoasa clădire, elvețianul John-Elisee Berthet.

După 3 ani de cercetare în arhive, istoricul de artă Oana Marinache a întregit tabloul realizării Casei Macca, prin descoperiri uimitoare.

Casa Macca, una dintre cele mai fascinante reședințe din Micul Paris, a fost înfrumusețată de cei mai buni meșteri europeni, de la pictori zugravi până la grădinari. Descoperiri remarcabile în arhive. INTERVIU. Foto credit: Ana Dumitru.
Casa Macca, una dintre cele mai fascinante reședințe din Micul Paris. Fotografia a fost realizată de Ana Dumitru, fotograf și creator digital. Puteți vedea portofoliul ei și pe Instagram, anadumitru_

Aflăm (cu nume și prenume), cine au fost cei care au creat frumusețea casei Macca, un etalon estetic de locuire în Bucureștiul de sfârșit de secol XIX”

Albumul “Familia Macca: istorie, proprietăți, comenzi artistice”, publicat la sfârșitul anului 2023 de Editura Asociația Artei, ne dezvăluie un întreg univers al celor care și-au adus contribuția la desăvârșirea Casei Macca. De la meșteri, pictori zugravi, constructori, instalatori și până la grădinari aflăm (cu nume și prenume), cine au fost cei care au creat frumusețea casei Macca, un etalon estetic de locuire în Bucureștiul de sfârșit de secol XIX. Mai jos, un interviu cu istoricul de artă Oana Marinache despre adevărul din arhive.

Fotografie de epocă realizată de Frederic Dame-Bucharest 1906.
Imagine din timpul lucrărilor de restaurare. Sub stratul gros de vopsea au fost descoperite picturi rafinate. Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului, pagina de facebook.

Casa Macca, monument istoric de grupă valorică B, cod B-II-m-B-18440, una dintre cele mai frumoase clădiri din Micul Paris, a fost reședința colonelului Petre Macca și a soției sale, Elena. Imobilul din mahalaua Popa Cosma (zona de lângă Calea Victoriei unde care locuia crema elitelor bucureștene), a fost ridicat între anii 1891-1894 de arhitectul elvețian John-Elisee Berthet. Timp de mai bine de o sută de ani, ansamblul arhitectural Casa Macca nu a fost restaurat. Întreaga istorie a casei și a familiei Macca o puteți afla aici:

Abandonată mai bine de o sută de ani, minunata Casa Macca din București a început să fie consolidată și restaurată. Avea lift și încălzire centrală încă din 1911

Descoperire extraordinară, sub vopseaua ordinară a pereților Casei Macca din București. Au fost scoase la lumină picturi nevăzute și neștiute de nimeni până azi

Interior Casa Macca. Foto credit: Alberto Groșescu, Via București.

La apariția monografiei dedicate arhitectului J.E. Berthet nu dețineam informații despre colaboratorii, meșterii, instalatorii, pictorii zugravi care au făcut Casa Macca. Acum știm”

B365.ro: Oana Marinache, “adevărul se află în arhive” (dr. Cezara Mucenic, istoric de artă). Ce adevăruri ați aflat în ceea ce privește casa și familia colonelului Macca?

Oana Marinache: În primul rând, este incredibil că această arhivă mai există încă la Arhivele Naționale ale României și, astfel, putem lămuri astăzi o serie de chestiuni genealogice ale familiei Macca. Putem descoperi noi informații despre proprietăți urbane și rurale (Cocorăștii Caplii, Sinaia, București, Drugănești-Stoenești, Ploiești, Miroși, Pasărea). Chiar dacă la apariția monografiei arhitectului J.E. Berthet (Editura Istoria Artei, 2021) nu dețineam toate informațiile despre colaboratori, meșteri, instalatori, grădinari, pictori zugravi, cu ajutorul arhivei de familie putem acum să realizăm un întreg univers al celor care și-au adus contribuția la celebra Casa Macca. Albumul acesta, al patrulea tipărit în colecția ”Familii istorice” a Editurii Istoria Artei, este conceput pe baza arhivei documentare a mai multor generații de persoane înrudite din familiile Bălăceanu, Drugănescu, Caribolu, Macca și Villacrose.

Gard, Casa Macca. Feroneria a fost realizată de F. Weigel. Sursă imagine: S.A.N.I.C, Fondul Casa Școalelor, Elena, colonel Macca. Dosar fotografiat de Oana Marinache, istoric de artă.
Fotografie de epocă, Casa Macca.
Foto: Antoaneta Dohotariu.

Prin documente din arhive am reușit să reconstituim o întreagă lume dispărută”

Oana Marinache: Istoria arhivei se leagă de cel puțin patru figuri feminine fascinante: Zamfira Caribolu, Elenca Bălăceanu, Marghioala Drugănescu și Elena Macca. Cu toate că familiile lor sunt stinse astăzi, prin documentele (foi de zestre, învoieli, partaje, diate, contracte, licitații, plângeri, cereri) lăsate de aceste doamne, putem să reconstituim o lume dispărută. Faptul că arhiva de familie a fost împărțită în mai multe inventare (Arhivele Naționale ale României, Casa Școalelor, Donatori, Feudale și Activitatea anuală) a dus la necunoașterea unor documente prețioase cercetării pluridisciplinare. Din admirație față de aceste doamne ale istoriei noastre, considerăm că merită făcute cunoscute poveștile lor și ale grijii pe care au avut-o pentru păstrarea memoriei familiilor și proprietăților lor. Albumul Familia Macca: istorie, proprietăți, comenzi artistice” a fost publicat cu sprijinul BNP Paribas Cardif prin suportul acordat Asociației “Istoria Artei”, ca parte a angajamentului de a susține cultura românească.

Descoperire extraordinară, sub vopseaua ordinară a pereților Casei Macca din București. Au fost scoase la lumină picturi nevăzute și neștiute de nimeni până azi
Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului, pagina de facebook.
Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului, pagina de facebook.
Bucureștiul avea o elită care se uita către Franța și își dorea să aibă reședințe realizate după modelul eclectic francez de odinioară”

B365.ro: Ce ați descoperit despre Casa Macca, față de ce ceea ce știați și față de ceea ce știa toată lumea?

Oana Marinache: A fost o mare surpriză. Pentru prima dată pentru o clădire din București am descoperit o arhivă care ne furnizează toate informațiile. Acum zece ani știam doar numele arhitectului Casei Macca, John-Elisee Berthet. De acolo a pornit toată epopeea de a descoperi ce a făcut arhitectul elvețian la București. Acum 2 ani a apărut și monografia sa în cadrul colecției noastre, “Arhitecți de neuitat”. Însă sunt convinsă că, de-a lungul timpului, vom descoperi și alte lucrări de-ale sale, pentru că sunt zeci de ani pe care arh. John-Elisee Berthet îi petrece în București și este clar că a lăsat în urmă lucrări de arhitectură de o calitate cu totul deosebită. Bucureștiul avea o elită care se uita către Franța și își dorea să aibă reședințe după modelul eclectic francez. Sunt stiluri de arhitectură ”istoriste” pe care arhitecții străini le aduc la București, cu elemente de care noi eram cu totul străini. De exemplu, nu aveam acea legătură cu stilurile Ludovic sau cu stilul Renașterii Franceze, dar totuși au fost realizate palate somptuoase cu saloane în fiecare stil francez.

Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului, pagina de facebook. Imagine din timpul lucrărilor de restaurare.
Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului. Imagine din timpul lucrărilor de restaurare.
După decesul Elenei Macca, Nicolae Titulescu a fost unul din cumpărătorii unor piese de mobilier. Casa Școalelor organizează o licitație și vinde aproape toate componentele de mobilier, trăsura și caii, boii, vacile elvețiene”

Oana Marinache: În privința casei Macca avem o situație cu totul deosebită. În momentul în care Elena Macca moare (27 mai 1912), Casa Școalelor intervine foarte rapid, ca să pună în valoare și să exploateze (chiar și financiar, până la urmă), toate proprietățile lăsate de Elena Macca drept donație. Ceea ce nouă azi poate că ne pare surprinzător este faptul că instituția Casa Școalelor organizează o licitație și imediat vinde aproape toate componentele de mobilier, trăsura și caii, boii, vacile elvețiene. Intenția era de a pregăti casa pentru a adăposti Muzeul și Biblioteca Pedagogică a Casei Școalelor.

Informația aceasta o mai publicasem acum 2 ani, anume că Nicolae Titulescu a fost unul din cumpărătorii în rate a unor piese de mobilier din casa Macca. Nicolae Titulescu stătea cu chirie pe strada Manea Brutaru, azi General Budișteanu, dar se pregătea să se mute în reședința superbă de pe Șoseaua Kiseleff (unde astăzi este Fundația Titulescu).

Chitanță pentru sobele firmei vieneze Rosenbluth. Sursă imagine: S.A.N.I.C, Fondul Casa Școalelor, Elena, colonel Macca. Dosar fotografiat de Oana Marinache, istoric de artă.
Carl Oswald de la Viena a furnizat lustre în valoare de 4200 de franci. Sursă imagine: S.A.N.I.C, Fondul Casa Școalelor, Elena, colonel Macca. Dosar fotografiat de Oana Marinache, istoric de artă.
„Este greu de crezut că mai reușim să descoperim portretele donatorilor de Costin Petrescu, icoane, bibelouri și statuete, cărți și arme. Obiectele prețioase s-au pierdut”

Oana Marinache: Casa Macca a fost golită și prima ei funcțiune a fost cea de sediu al Bibliotecii Pedagogice. Dar ce ne interesează pe noi este că instituția Casa Școalelor, înființată pe lângă Ministerul Instrucțiunii Publice în anul 1896, își păstează totuși elemente de artă din casa Macca, sculpturi, picturi, gravuri iar informația aceasta se prezintă sub forma unor inventare. Din păcate, nu am mai dat de ele, am încercat prin intermediul Bibliotecii Pedagogice, astăzi parte din Biblioteca Central Universitară, să aflu dacă obiectele mai există în depozitele lor. Din păcate, informația s-a pierdut și după atâtea mutări este greu de crezut că mai reușim să descoperim portretele donatorilor, realizate de Costin Petrescu, icoane, bibelouri și statuete, cărți și arme. Aveau multe gravuri după lucrări de N. Grigorescu, desene de arhitectul Ion D. Berindei, acuarele, portrete de familie. Arhiva studiată de noi conține astăzi doar contracte, mici chitanțe, devize, inventare, facturi, deosebit de importante, dar ne lipsesc elementele fotografiate sau corespondența de familie.

Colonelul Petru Macca, tablou votiv în Biserica de la Miroși, ctitoria familiei Macca.
Am pus cap la cap toate elementele, astfel încât să-i dedic Casei Macca o pondere foarte mare în album, alături de alte proprietăți ale familiei”

Oana Marinache: Arhiva Casei Macca se află acum la Arhivele Naționale în Fondul Casei Școalelor, inventariate în diferite secțiuni. Aceasta am făcut eu timp de 3 ani, am încercat să pun cap la cap documente de familie, acte așa zis feudale, adică acte care se leagă de proprietăți încă din secolele XVII -XIX, vă dați seama că a fost destul de greu și pentru mine să le descifrez sau să-mi dau seama cum se leagă documentele de proprietățile familiei Macca. Aceasta se întâmplă cu foarte multe arhive, ele nu sunt ordonate, informațiile sunt dispersate. Am pus cap la cap toate elementele, astfel încât să-i dedic Casei Macca o pondere foarte mare în album, alături de alte proprietăți ale familiei din strada Carol, din Calea Victoriei, din strada Maramureș sau chiar din Sinaia și Miroși.

Intrarea în Casa Macca. Foto credit: Alberto Groșescu/ Via București.
Sculpturile au fost realizate de un artist celebru, Paolo Triscornia di Ferdinando”

B365.ro: Cine erau cei care au construit și înfrumusețat Casa Macca, de la pictori zugravi la instalatori?

Oana Marinache: În primul rând să vorbim despre o comandă pe care colonelul Macca (desigur, cu fondurile Elenei Macca, pentru că toată casa a fost realizată cu averea ei, cu veniturile obținute de la moșia Miroși), o dă prin intermediul arhitectului Berthet unui sculptor celebru, unei personalități italiene, se numește Paolo Triscornia di Ferdinando. Ceea ce este foarte interesant (ca să facem o legătură cu comenzile pe care elita noastră le dădea în străinătate), este faptul că arh. John-Elisee Berthet lucra în același timp și pentru familia Oteteleșanu, realiza casa familiei Lelia și Ion Otetelașanu din Piața Amzei, o clădire cu elemente neogotice, dar cu interioare în toate stilurile istoriste. Comanda familei Oteteleșanu a fost dată pentru o scară de marmură în valoare de 4200 franci.

Colonelul Macca însă comandă scara principală și o scară mai mică, la intrarea în reședința sa, în valoare de 6000 de franci, cu livrare în portul Brăila. Devizul va ajunge însă la 10000 franci cu tot cu montat, transport, vamă și alte decorațiuni, ceea ce duce la mari neplăceri în privința cursului valutar. Bietul Triscornia reclamă plata diferenței de 3000 franci în februarie 1893, după ce i se refuzaseră mai multe cereri. Dar dincolo de aceste neînțelegeri financiare, trebuie să înțelegem cum funcționa și atunci influența marilor familii din București, existând o vădită concurență pentru procurarea unor elemente speciale în materie de decorație. Nu am fi știut despre aceasta, dacă nu am fi găsit corespondența lor din anii 1892-1893.

Scrisoare scrisă și semnată de arh. John-Elisee Berthet, adresată faimosului sculptor Paolo Triscornia di Ferdinando, comandă pentru scările de marmură. Sursă imagine: S.A.N.I.C, Fondul Casa Școalelor, Elena, colonel Macca. Dosar fotografiat de Oana Marinache, istoric de artă.
Proiect Lapidarium Muzeul de Antichități, 1933. Sursă imagine: S.A.N.I.C, Fondul Casa Școalelor, Elena, colonel Macca. Dosar fotografiat de Oana Marinache, istoric de artă.

Oana Marinache: Prin intermediul arh. John-Elisee Berthet se fac toate demersurile pentru elementele artistice ale Casei Macca. John-Elisee Berthet a fost mai mult decât un arhitect proiectant, a fost și diriginte de șantier pentru o comandă atât de importantă, cum era Casa Macca. Construcția ei începe undeva în anul 1891 și se termină în mare în 1894. Familia Macca a mai avut o casă, unde este astăzi Muzeul Național de Istorie. Se afla pe stradă Carol nr. 3, aproape de Podul Mogoșoaiei, dar familia a fost expropiată.

Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului, pagina de facebook. Imagine din timpul lucrărilor de restaurare.
Ei au creat Casa Macca: F. Weigel (elemente metalice), Leyendecker și Gondos (canalizare, instalații), Teirich & Leopolder (electricitate), J. Hlobil și Ernst Poll (tâmplărie), Heinrich Vollrath (vopsitorie) A.Montaurean (țevi, conducte)

B365. ro: Cine au fost meșterii, anonimii până acum, care au creat Casa Macca?

Oana Marinache: Pentru decorația interioară a Casei Macca, am putut să îi identific pe F. Weigel (elemente metalice), Leyendecker și Gondos (canalizare, instalații), Teirich & Leopolder (electricitate), J. Hlobil și Ernst Poll (tâmplărie), Heinrich Vollrath (vopsitorie) A. Montaurean (țevi, conducte), P.Tomasini și Clemente Santalena (paviment, mozaic), Ignatz Treml (tinichigerie, acoperiș, burlane). Important este numele sculptorului Heinrich Herdlicka, el a realizat toate elementele de stucatură, plafoane și fațadele, probabil după nume poate că era venit din spațiul ceh, din Imperiul Austro-Ungar. Apoi, este de menționat numele unui pictor zugrav, Julius Egli; din nou, greu de aflat etnia sa. Însă în momentul în care semnează contractul lucrărilor, în valoare de 10.000 de lei cu colonelul Macca, redactat în limba română, introduce din când în când și cuvinte în limba germană, ceea ce mă face să cred că și Egli a venit tot din spațiul austro-ungar. O să savurați devizul și modul în care descrie alegoriile, materialele prețioase și culorile folosite.

Contract din anul 1891 semnat între doamna Elena Macca și antreprenorul italian Josef Piantini, constructorul Casei Macca. Sursă imagine: S.A.N.I.C, Fondul Casa Școalelor, Elena, colonel Macca. Dosar fotografiat de Oana Marinache, istoric de artă.
Pentru șemineul de marmură avem firma Portois & Fix, tot de la Viena”

Oana Marinache: Știm acum, de exemplu, că sobele au fost realizate de firma Rosenbluth, am descoperit și factura. Pentru șemineul de marmură avem firma Portois & Fix, tot de la Viena. Sigur că este posibil ca aceste firme să fi avut și reprezentanțe în București, dar este acum clar că la genul acesta de reședințe somptuoase, proprietarii și arhitecții s-au adresat firmei-mamă din Viena. După aceea, să menționăm elementele de mobilier și cele textile, tapiseriile, care au venit tot din străinătate: A.Damon & Collin din Paris, succesorii celebrei Case Krieger, Carl Oswald & Co. din Viena au furnizat lustrele; E.Bernaux, fost artist la Manufactura Gobelins și magazinul de covoare orientale al lui B.Djaburov sunt alți furnizori importanți. De ce a durat atât de mult realizarea Casei Macca, o bijuterie în esență, este pentru că proprietarii, arhitectul și întreaga echipa au acordat o foarte mare atenție fiecărui detaliu, de la clanțe, accesorii, monograme până la îmbrăcămintea vizitiului care a primit și el o livrea nouă cu monogramă și șapcă cu șnur roșu. Așa a fost compus acest spațiu cu totul deosebit din interiorul Casei Macca, un mod de viață fastuos. Îmi pare rău că nu avem nicio fotografie care să ne permită reconstituirea acestor spații așa cum erau, cu toate piesele de mobilier și obiecte personale.

Contract din anul 1891, antreprenor Josef Piantini, constructorul Casei Macca. In document apare si numele arhitectului Berthet. Sursă imagine: S.A.N.I.C, Fondul Casa Școalelor, Elena, colonel Macca. Dosar fotografiat de Oana Marinache, istoric de artă.
Toți meșterii și decoratorii Casei Macca erau străini, de la mozaicari la grădinari. Noi nu aveam o școală de arte și meserii în acel moment”

B365.ro: Din ceea ce îmi spuneți dumneavoastră, nu pot să nu remarc faptul că realizatorii Casei Macca erau străini, de la arhitect la toată echipa.

Oana Marinache: Toți erau străini, poate și pentru că noi, în acel moment , nu aveam o școală de arte și meserii. Noi pregăteam tâmplari, fierari și zidari, dar gândiți-vă că nu aveam încă o școală de arhitectură iar atelierele meșteșugarilor erau doar câteva. Toți acești meșteri, decoratori, antreprenori sau furnizori străini vin și se stabilesc, în măsura în care au comenzi, la București sau în alte centre urbane din România. Să amintim și de echipa de constructori, este vorba despre un antreprenor italian, Josef Piantini; Berthet îl numește ”Père Piantini” într-o scrisoare în care îi ia apărarea în fața tumultuosului comanditar Petre Macca. De-a lungul timpului pe Piantini îl găsim lucrând cu arh. Ion Mincu, cu Paul Gottereau, deci este clar că era unul dintre principalii realizatori ai reședințelor și construcțiilor publice din Bucureștiul sfârșitului de secol al XIX-lea. Atenție, mergem în detaliile tuturor elementelor care constituie universul casei Macca. Până și grădinarii, dacă puteți să credeți, erau străini. Avem o celebră antrepriză elvețiană, a lui Louis Leyvraz, preluată de ginerele său, Charles Faraudo dar l-am descoperit și pe horticultorul Jean Rothan care închiria spații în serele lui Ioanid din zona străzii Polonă și apoi s-a mutat pe Blvd. Pache Protopopescu, unde este acum parcul Școlii 56/Mătăsari. O să vă las plăcerea să descoperiți florile, tufele și arbuștii plantați în grădina casei Macca, dar și povestea grădinarului adus special pentru moșia de la Miroși.

Charles Faraudo a realizat plantațiile pentru curtea Casei Macca. Sursă imagine: S.A.N.I.C, Fondul Casa Școalelor, Elena, colonel Macca. Dosar fotografiat de Oana Marinache, istoric de artă.
Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului, pagina de facebook. Imagine din timpul lucrărilor de restaurare.
Elita noastră era foarte bine informată și racordată la moda occidentală. Așteptau luni întregi un transport, pe mare sau pe uscat, cu toate componentele artistice”

B365.ro: O concluzie pentru aceste descoperiri extraordinare?

Oana Marinache: Practic, abia acum ne putem da seama de lumea aceasta multietnică a celor care construiau reședințele Micului Paris. Încă o dovadă că marea majoritate proveneau de fapt din Imperiul Austro-Ungar. Vedem cât de complicat și de îndelungat era, pentru vremurile acelea, să realizezi o astfel de bijuterie de clădire, cum este Casa Macca. Așteptau luni întregi un transport, pe mare sau pe uscat, cu toate componentele artistice iar când soseau unii lucrători nu știau să le monteze sau le provocau pagube pentru că nu se înțelegeau între ei. Se dădeau comenzi pe bază de modele, cataloage sau prin intermediul unor prieteni din străinătate, dar și pe bază de călătorii făcute special. O componentă artistică văzută într-o reședință putea să genereze o serie întreagă de comenzi aceluiași furnizor. Încercând să reconstituim această lume, ne dăm seama și de faptul că elita noastră era foarte bine informată și racordată la moda occidentală.

Albumul “Familia Macca: istorie, proprietăți, comenzi artistice”, publicat la sfârșitul anului 2023 de Editura Asociația Artei, ne dezvăluie un întreg univers al celor care și-au adus contribuția la desăvârșirea Casei Macca.
Albumul “Familia Macca: istorie, proprietăți, comenzi artistice”.

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare, moderne, revoluționare. Ce am mai scris se află aici:

Cookies