Casa lui Constantin Argetoianu, marele boier căruia nu i se cunoaște mormântul. Monumentul a fost proiectat de un “vechiu arhitect din București”. Foto credit: Ana Rubeli, aiciastat.ro.
Ar trebui să existe o placă memorială pe Vila din str. Henri Coandă 36, măcar un banal însemn care să spună, mai ales celui care trece fără habar, că acolo a trăit, a scris, a gândit Constantin Argetoianu, ultimul “boier de la Breasta”, unul din politicienii marcanți ai perioadei interbelice.
Nimic nu amintește de trecerea lui “Conu’ Costică” prin lume, însă numele său rămâne legat de marile momente din istoria României, mai ales de cele de cumpănă.
Sursa imaginii: Asociația Istoria Artei.
Destinul tragic al unui bătrân politician. Deși a plecat în Elveția în 1944, Constantin Argetoianu s-a întors, în 1946, în Bucureștiul ocupat de ruși și a fost exterminat la Sighet, fără judecată
În noaptea de 5/6 mai a anului 1950, “Noaptea Demnitarilor”, când Constantin Argetoianu a fost ridicat din casa fiicei sale, se spune că le-a aruncat de la obraz agenților securității poporului: “Bă, dar tari trebuie să fiți voi, comuniștii, dacă vă e frică și de un moș bășinos ca mine”.
Nu există dovezi scrise despre acest moment, dar recunoaștem stilul său ironic, inconfundabil.
Fișa personală a deținutului Constantin Argetoianu. Sursa: Stelian Neagoe, „Constantin Argetoianu. Politică și destin”.
Fostul prim-ministru, venerabil politician, diplomat și inegalabil memorialist avea atunci vârsta de 79 de ani. Cinci ani mai târziu, Constantin Argetoianu murea în închisoarea de la Sighet, umilit și bătut până la moarte. Avea 84 de ani.
Chipul său, cândva de o expresivitate impunătoare, era de nerecunoscut, o umbră care a văzut iadul. Ultima sa imagine a fost înregistrată în “Fișa Personală a deținutului Constantin Argetoianu, de profesie pensionar”.
Constantin Argetoianu, 1871-1955. Sursa imaginii: Wikipedia.Sursa imaginii: Memorialul Sighet, memorialsighet.ro.
În 1922, Constantin Argetoianu cumpără casa din str. Henri Coandă de la avocatul Dimitrie Neagu (sau Neagă), cu suma de 4 milioane lei. Aici a locuit “Conu’ Costică” cu cea de-a doua sa soție, Valentina, fiica bogatului avocat Ioan Boambă
Mai jos, cu informații inedite oferite de Oana Marinache, istoric de artă, autoare a volumului “Cristofi Cerchez, un vechiu arhitect din București”, arhitectul care a proiectat Casa Argetoianu, și de Cristiana Trică, scriitoare care a aprofundat povestea vieții lui Constantin Argetoianu, recompunem istoria unei reședințe de o mare valoare arhitecturală și memorială, a omului căruia regimul comunist i-a luat totul: proprietățile, casa, conacul părintesc de la Breasta, cărțile și viața.
Vila din str. Henri Coandă no. 36 (fostă Clopotarii Vechi no. 36 în 1920) și Victor Emanuel III (în 1922) este monument istoric Cod L.M.I B-II-18443, și face parte din Ansamblul de Arhitectură “Strada Henri Coandă” și Zona Protejată “Str. Nicolae Iorga”.
Casa Constantin Argetoianu. Foto credit: Ana Rubeli, aiciastat.ro.
Reședința lui Constantin Argetoianu din vechea mahala a bisericii Sf. Visarion, opera arhitectului Cristofi Cerchez. Un alt corp de clădire, cel din curte, a fost proiectat de arh. Paul Smărăndescu
Oana Marinache a scris cartea “Cristofi Cerchez, un vechiu arhitect din București”, ed. Asociația Istoria Artei, Colecția Monografii, București, 2012, iar intervenția de mai jos o regăsim la paginile 146-150.
Oana Marinache: În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, potrivit planului maiorului Dimitrie Papazoglu din 1871, parcela pe care se va construi vila este situată în vechea mahala a bisericii Sf. Visarion, pe strada Cosma-Clopotaru. În planul Armatei din 1895-1899 conturul parcelei este asemănător cu cel actual, amprenta la sol a construcției fiind însă diferită.
“Pe strada Cosma Clopotaru se vor construi reședințe ale unor familii de seamă: Crețulescu, Florescu, Severeanu, Cantacuzino, Berindei, Macca”
Oana Marinache: În 1911, potrivit celui mai detaliat plan de care dispunem, proprietar pe str. Clopotarii Vechi era Ioan Bogdănescu. În 1920, la adresa Clopotarii Vechi no. 36 găsim numele lui Jean Eisenberg, iar în anul următor când proprietatea va intra în posesia avocatului Dimitrie Neagu, domiciliat în str. Batiștei no 16, strada se numea deja Victor Emanuel III.
În august 1920, Jean Eisenberg solicită aprobare pentru o casă cu subsol, parter și etaj, fără a depune însă și planurile. Totuși, pe planurile semnate de arh. Cristofi Cerchez apare numele acestui proprietar-comanditar. Rezultă că vila a fost construită de avocatul Dimitrie Neagu în perioada 1921-1922, iar în primăvara lui 1922, aceasta intră în posesia politicianului Constantin Argetoianu.
Foto: Asociația Istoria Artei.
Vila Constantin Argetoianu are un spectaculos spațiu de recepție situat pe două nivele, o încăpere mare cu tavan boltit
Oana Marinache: Proprietatea, păstrată și astăzi în formă originară, era formată din două corpuri de clădire dispuse în formă de L, vila principală ocupând latura din stânga parcelei, perpendicular pe axul străzii. Vila principala, proiectată de arh. Cristofi Cerchez, este formată din subsol, parter înalt și un etaj, iar corpul din spatele curții, la care a contribuit cu un etaj și arh. Paul Smărăndescu, are astăzi parter și două etaje.
„Corpul din spatele curții, la care a contribuit cu un etaj și arh. Paul Smărăndescu, are astăzi parter și două etaje”. Casa Constantin Argetoianu. Foto credit: Ana Rubeli, aiciastat.ro.
Proiectul inițial prevedea ca de la intrare să se acceadă într-un birou situat în dreapta casei. Astăzi, din vestibul există o scară ce duce la etaj, ca alternativă la eleganta scară din lemn din spațiul central.
Vila prezintă un vast spațiu de recepție care ocupă atât parterul, cât și etajul, oferind un element spectaculos: “Un interesant hol pe două nivele, o încăpere mare cu tavanul boltit, sprijinit pe arcurile în plin cintru ce se nasc între stâlpi de stejar, cu multă artă sculptați”. (Sursa: Nicu Georgescu, Cristina Cerchez Colbazi, “Cristofi Cerchez” în “Mari Arhitecți”, ed. Meridiane, 1971).
În partea stângă, din hall se intră în alte două camere cu ferestre spre str. Henri Coandă, notate în planuri ca saloane. În partea dreapta a hall-ului se mai află o cameră și apoi eleganta scară de lemn cu acces spre etaj. Cele două nivele sunt despărțite de două baghete, prima cu denticuli peste care este o funie răsucită.
Sursa imaginii: Oana Marinache, “Cristofi Cerchez, un vechiu arhitect din București”. Fotografii din interiorul vilei realizate de Adrian Buga.
“Privirea vizitatorului este atrasă în acest hall de primire, de două nișe-arcade și de soba cu cahle transilvănene”
Oana Marinache: Merită remarcat că după Marea Unire, către jumătatea celui de-al treilea deceniu al sec. al XX-lea, în reședințele oamenilor politici se adoptă cu rapiditate elemente de decorație din arta populară transilvăneană, soba cu plăci de teracotă cu modele decorative albastre pe fond alb fiind un element nelipsit. Dependințele conțineau un oficiu, o bucătărie, scara de serviciu, apoi o remiză, garaj și grajd.
La nivelul hall-ului, la etaj, se formează un culoar din care se accede în balcon și în camere. Stâlpii de lemn susțin arcadele tavanului boltit, iar decorația în stuc este formată din floarea soarelui și acrotere. Alte elemente de decorație interioară originară sunt arcadele-nișe oarbe, arcadele ușilor, tavanele casetate, baghete cu denticuli, vrejurile, alte elemente vegetale în stuc, un glasswand.
Casa Constantin Argetoianu. Foto credit: Ana Rubeli, aiciastat.ro.
Fațada vilei de la stradă prezintă două ferestre la nivelul parterului înalt și un volum de rezalit, la etaj, având trei ferestre. Acest volum trimite cu gândul la sacnasiul caselor din sec. al XVIII și XIX, un spațiu privat ce permitea observarea activităților stradale, dar și ascunderea de după geamlâc sau obloane.
„Acest volum trimite cu gândul la sacnasiul caselor din sec. al XVIII și XIX, un spațiu privat ce permitea observarea activităților stradale, dar și ascunderea de după geamlâc sau obloane”. Casa Constantin Argetoianu. Foto credit: Ana Rubeli, aiciastat.ro.
“Ferestrele beneficiază de o amplă decorație în stuc, baghete din funie răsucită, elemente vegetale romboide din patru frunze, posibil capete de ființe fantastice din profil”
Oana Marinache: Acoperișul cu streașina lată are o cornișă cu denticuli. La nivelul etajului, colțul este rotunjit și decorat și el cu elemente din stuc.
Fațada dinspre curte, în proiectul din dosarul de autorizare, prezintă unele diferențe față de ceea ce se poate vedea astăzi: intrarea se făcea prin intermediul a cinci trepte printr-o ușă de lemn dublă, casetată, posibil cu copertină ce se sprijinea pe parapeți de lemn. Astăzi accesul se face perpendicular pe corpul principal, pe o scară cu trei trepte, intrarea fiind încadrată de patru coloane, cu capiteluri cu frunze de acant, ce susțin și balconul.
Deasupra intrării se află o fereastră de mari dimensiuni, marcând un spațiu de recepție-reprezentare la etaj, încadrată de stâlpi dubli de o parte și de altă. Aceștia prezintă capitelul original cu frunze, floare cu patru petale și o coroană suprapusă pe ele, așa cum au fost concepute în desenul originar semnat de arh. Cerchez.
La nivelul etajului, deasupra ancadramentului ferestrei mari, se poate observa un vrej cu flori de dovleac, ciorchini de struguri și aceeași floare cu patru petale. Observăm și cele trei panouri traforate ale parapetului de balcon și trei motive rombice cu patru elemente vegetale palmate.
Corpul principal se continuă cu alte două volume retrase spre interiorul curții. Putem presupune, datorită poziționării lor, că aveau rol de dependințe, ca și în cazul altor case proiectate de Cerchez.
La parter, parapetul de piatră este decorat cu trei panouri traforate și ușa “gârlici” ce prezintă un ancadrament de piatră. La nivelul subsolului existau mai multe pivnițe, în planurile originale una din ele fiind pentru cărbuni și alta destinată caloriferului.
Arh. Cristofi Cerchez. Sursa imaginii: Oana Marinache, “Cristofi Cerchez, un vechiu arhitect din București”.Sursa imaginii: Oana Marinache, “Cristofi Cerchez, un vechiu arhitect din București”.
Constantin Argetoianu a locuit în această casă până la naționalizarea din 1948, o vilă gândită pentru familia lui numeroasă. Conacul său de la Breasta a ajuns o ruină
Cristiana Trică semnează două volume “Povești din Bellu” (ed Vremea, 2022, 2024) și are informații surprinzătoare, detaliate, despre viața lui “Conu’ Costică”, cum era știut în epocă.
B365: Cristiana Trica, Constantin Argetoianu a fost arestat din această casă, în ceea ce istoricii numesc “Noaptea Demnitarilor”, „noaptea cuțitelor lungi”, 5/6 mai 1950, arestarea foștilor lideri politici din perioada interbelică?
Cristiana Trică: Nu, la momentul arestării Argetoianu se afla în apartamentului fiicei sale, Marie Jeanne, situat în blocul Băicoianu din bulevardul Lascăr Catargiu.
Marie Jeanne, singurul copil al lui Argetoianu, era născută în 1912 din prima căsătorie a politicianului, încheiată la 1897, cu o contesă, Clemența Talevici. Fiica lui Argetoianu a fost măritată întâi cu Petre Oroveanu, descendent dintr-o veche familie de boiernași olteni. Petre era fratele Ecaterinei – Tutu Georgescu, soția dirijorului.
Cu Petre Oroveanu, Marie Jeanne a avut două fiice, Ivona Elena și Constantina Piereta. În 1937, cei doi au divorțat, iar în anul următor Marie Jeanne se recăsătorește cu dr. Matei Condiescu.
Constantin Argetoianu. Foto credit: Muzeul Național de Istorie al României, Galeria Portrete, Fototeca.
“Fiica lui Argetoianu a plecat din țară în 1975, după divorțul de cel de-al treilea soț, Teodor Neamțu și s-a stabilit în Franța. Neamul Argetoienilor s-a stins cu cele două fiice ale ei, stabilite și ele în străinătate, ambele fără urmași”
B365: Cine era soția sa? Cum a trăit Constantin Argetoianu în acest imobil ?
Cristiana Trică:Familia Argetoianu a locuit în casa din str. Coandă din 1922 până la naționalizare. Pe 30 octombrie 1921, Constantin Argetoianu, pe atunci ministru de interne, se căsătorise la Breasta, la moșie, în cea mai strictă intimitate – spun ziarele, cu cea de-a doua soție, Valentina.
Aceasta era fiica bogatului avocat Ioan Boambă și divorțase de Filip Lahovary, cu care avea doi băieți și o fată. Copiii vor rămâne în grija mamei, iar Filip Lahovary va deveni mai târziu soțul Cellei Delavrancea.
“Mai tânără decât Argetoianu cu aproape douăzeci de ani, Valentina era una dintre cele mai frumoase femei ale societății bucureștene de început de secol XX, iar în plus avea o fire veselă și o conversație agreabilă”
Cristiana Trică: Dragostea lui Argetoianu pentru Valentina Boambă fusese de notorietate și se spunea chiar că el o divorțase de primul bărbat. Filip Lahovary era atent și delicat, dar lipsit de ambiții, în timp ce Argetoianu oferea Valentinei un loc de prim rang în societate și toată susținerea de care fiii ei aveau nevoie.
Așadar, casa din strada Coandă fusese cumpărată pentru ca Argetoianu să acopere nevoile de spațiu și confort ale unei familii numeroase. Fiica sa, Marie Jeanne avea 10 ani, iar copiii Lahovary erau și ei încă mici: Ion avea 9 ani, Mihai avea 5, iar Elena avea 4 ani.
Casa a cunoscut vremuri bune și frumoase. În acea locuință, de exemplu, pe lângă primirile și dineurile organizate frecvent de Valentina, a avut loc frumoasa recepție de logodnă a fiului ei, Ion Lahovary cu Peggy Leonida și tot acolo și-a petrecut o parte din copilărie fiul acestora, Dinu.
Firește, între pereții astăzi goi au fost și dureri: singura fiică a Valentinei, micuța Elena, a murit chiar la mutarea în casă, tot aici a aflat Argetoianu veștile cele rele, că fiica lui divorțează de primul soț sau că i-au murit părinții. Mai târziu, în 1940, la această adresă s-au prezentat legionarii ca să-l aresteze și a scăpat printr-un noroc.
La plecarea lui Argetoianu în Elveția, în 1944, situația familială nu mai era roz, așa că Valentina s-a mutat împreună cu pictorul Henri Catargi, cu care mai târziu s-a și căsătorit, și a închiriat casa Întreprinderii Forestiere Drajna.
La naționalizare, în iunie 1948, casa a fost preluată de stat odată cu întreprinderea respectivă.
1938. Guvernul Miron Cristea din care a făcut parte și Constantin Argetoianu, fiind ministrul industriei și al comerțului. Foto credit: ANR, SANIC, Colecția Documente Fotografice, F1 10443.
B365: Constantin Argetoianu a fost preocupat și de urbanism?
Cristiana Trică: Într-adevăr, Constantin Argetoianu a avut și o astfel de preocupare. Prin 1927 a ținut două conferințe pe care ulterior le-a și publicat în broșura ”Bucureștii de azi și de mâine din punct de vedere urbanistic.”
Acestea reprezintă punctul său de vedere referitor la subiectul mutării Capitalei din București la Brașov în condițiile în care orașul de pe Dâmbovița nu mai corespundea statutului său. Mai târziu, în 1935, Argetoianu publică o altă lucrare, ”Realitate şi fantezie în urbanismul bucureștean”, în care vorbește despre proiectul metroului ce trebuia să treacă pe sub Dâmbovița”!
Argetoianu amintește în lucrarea respectivă și despre nevoia tot mai mare a unor noi spații de recreere pentru bucureșteni pentru că se simțea deja saturația de la Valea Prahovei și de pe litoral.
“Nu avem o operă memorialistică de valoare similară celei lăsate de Constantin Argetoianu”
B365: Boierul, diplomatul și politicianul Constatin Argetoianu (șarmant, lucid și talentat condeier, înfățișat pretutindeni cu o țigară în mână) a ținut un jurnal zi de zi, timp de 10 ani. În „Povești din Bellu” ați apelat deseori la portretizările personajelor politice făcute de „Conu’ Costică” în Memorii. Ce vă atrage la Memoriile sale?
Cristiana Trică: Amintirile lui Argetoianu sunt neprețuite, reprezintă fresca unei epoci realizată de un om inteligent, cult, umblat, mereu implicat în viața politică, economică și socială, dar, mai ales, cu un simț critic aparte.
Cred că și spiritul său oltenesc a contribuit mult la valoarea operei. Există, în acest ținut românesc ars de soare, un mod anume de privi și de a înțelege viața, un sistem sănătos de valori de la care oltenii nu abdică, există acea vână de mandarin valah despre care vorbește un alt oltean, Petre Pandrea.
Sursa imaginii: Wikipedia.
La vârsta de 73 de ani, Constantin Argetoianu s-a îndrăgostit de o frumoasă văduvă tânără. „S-a întors în țară în 1946, spre stupefacția tuturor, crezând că regimul comunist nu va avea viață lungă”
B365: Constantin Argetoianu a plecat în Elveția în aprilie 1944 și s-a întors în 1946, deși știa că România era ocupată de trupele bolșevice. De ce credeți că s-a întors?
Cristiana Trică: Într-adevăr, în 1944 a plecat în Elveția unde nu i-a fost ușor. Avea 73 de ani, era singur și privea viitorul cu un sentiment tulbure de nesiguranță. Viața i-a făcut însă o surpriză și bătrânul om politic s-a îndrăgostit ca un adolescent de Ileana Pociovălișteanu-Kerciu, o văduvă de 25 de ani, deosebit de frumoasă, presupusă spioană.
În țară, fusese amanta lui Mihai Antonescu, iar acesta ridicase pentru ea minunata casă cumpărată în 1943 de Krikor Zambaccian și devenită astăzi muzeu.
Revenind la Argetoianu, în 1946, spre stupefacția multora, acesta se întoarce în țară și fondează partidul Uniunea Națională Muncă şi Refacere plănuind chiar să colaboreze cu noua putere. Fusese păcălit de promisiunile făcute de Molotov și Gheorghiu Dej pe de o parte, dar era și o victimă a insistenței ambasadorilor Americii și Marii Britanii la Paris.
Aceștia din urmă căutau să-l convingă că revenirea în țară și implicarea în noua politică ar fi putut stăvili imixtiunea sovietică în viitorul României. Cum a putut să se lase convins, este o altă poveste.
“Argetoianu nu concepea să trăiască și să moară departe de țară, el își dorise mereu să fie îngropat la Breasta, alături de părinți”
Cristiana Trică: Pe lângă toate astea, cred că mai există încă o explicație: ca mulți, foarte mulți alții, Argetoianu nu a crezut că regimul comunist va avea viață lungă. A mizat mult pe simțul lui politic, pe experiența de până atunci fără să-și poată imagina că tot ce avea să urmeze nu va semăna cu nimic din ce știa el.
“Destinul lui C. Argetoianu a fost de un tragism aparte. De la statutul de unic moștenitor al unei familii foarte bogate, el însuși capabil să administreze și să sporească acea avere, acest om a coborât până în fundul infernului”
B365: Ce a reprezentat Constantin Argetoianu pentru istorie?
Cristiana Trică: Locul său în istorie este bine definit. Felul în care a făcut politică, tenacitatea cu care își urmărea interesele, luciditatea cu care analiza oamenii și faptele demonstrează complexitatea acestui personaj unic.
A fost arestat în Noaptea demnitarilor, 5 spre 6 mai 1950, când avea deja 79 de ani. A ajuns la reeducare la Sighet unde, ca să primească un polonic de zeamă de arpacaș, i se cerea să “facă ca lupul” sau ”ca cocoșul”, apă căpăta cu porția și i se spunea simplu ”Moșule”.
A murit în februarie 1955, de o eczemă facială de natură canceroasă și ca urmare a bătăilor. Nu i se cunoaște mormântul.
Conacul lui Constantin Argetoianu de la Breasta. Foto credit: Monumentalist Craiova, pagina de facebook.
„Casa Constantin Argetoianu” este un episod din seria „Make Bucharest Great Again”, care vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:
În ultimii zece ani din viață, în timpuri de stalinism feroce, Cristofi Cerchez nu a mai lucrat nimic, iar în arhiva Uniunii Arhitecților se păstrează un document prin care bătrânul