Casa Librecht – Filipescu, palatul unde s-a pus prima dată sonerie electrică în București

Cu o poveste pe cinste în spate, Casa Librecht – Filipescu este una dintre clădirile bucureștene care uimesc atât din punct de vedere arhitectural, cât și istoric. Aflată chiar în centrul Bucureștiului, pe strada Dionisie Lupu nr. 46, Casa Librecht – Filipescu este cunoscută astăzi sub numele de Casa Universitarilor, și a trecut prin mai bine de-un secol și jumătate de modificări, fapt care nu îi diminuează însă farmecul și aura specifică secolului al XIX-lea.

După cum o spune și numele, istoria casei a gravitat în jurul a două personaje influente din istoria modernă a țării, întâi fiind vorba despre Cezar Librecht și apoi despre Gheorghe C. Filipescu.

Începuturile clădirii și legătura cu Cezar Librecht

Casa a fost construită în jurul anului 1860 la inițiativa lui Cezar Librecht, un personaj influent și controversat al epocii. De origine belgiană, Librecht a venit în Principatele Române în 1855 și a devenit unul dintre apropiații domnitorului Alexandru Ioan Cuza. A fost numit director general al Poștelor și Telegrafului, având un rol important în modernizarea comunicațiilor din țară. Proiectul arhitectural i-a fost încredințat lui Luigi Lipizer, arhitect dalmațian stabilit la București, care a îmbinat un stil eclectic cu influențe puternice de neogotic.

Se spune că Librecht a ales această formă arhitecturală pentru a-și sublinia statutul și a se diferenția de reședințele boierești clasice. Deși a fost un vizionar în domeniul tehnologic, el a rămas în memoria publică și ca o figură controversată, acuzată de corupție și abuzuri. După abdicarea lui Cuza, influența lui Librecht a scăzut, iar acesta și-a vândut casa și a părăsit România.

Tot aici, în casa Librecht – Filipescu a avut loc o premieră în istoria Bucureștiului, imobilul fiind primul din Capitală care a fost dotată cu sonerie electrică, în anul 1865.

De la Librecht, casa a ajuns la familia Filipescu

Noua etapă din istoria clădirii a început atunci când imobilul a fost cumpărat de Gheorghe C. Filipescu, mare funcționar și mareșal al Palatului Regal. În această perioadă casa și-a păstrat rolul de reședință boierească și a devenit un loc de întâlnire al elitelor bucureștene de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Numele de Casa Librecht – Filipescu provine din această succesiune a proprietarilor.

Arhitectura casei Librecht – Filipescu

Casa impresionează și astăzi prin arhitectura sa originală. Stilul eclectic, completat de accente neogotice, o face să iasă în evidență între clădirile din centrul orașului. Crenelurile de pe cornișă amintesc de fortificațiile medievale, iar ferestrele înalte cu ancadramente gotice dau clădirii un aer sobru și elegant. Fațada este decorată cu arcade și elemente sculpturale care trimit mai degrabă la imaginea unui castel urban decât la o simplă reședință.

Interiorul este amplu și bine proporționat, cu subsol generos și încăperi spațioase, potrivite pentru recepții și întâlniri oficiale. Grădina a completat încă de la început ansamblul arhitectural, oferind un refugiu verde în mijlocul Bucureștiului agitat.

Casa Librecht – Filipescu în timpul regimului comunist și astăzi

După instaurarea regimului comunist, în anii 1947–1948, imobilul a fost preluat de stat și atribuit Universității din București. De atunci a primit o nouă destinație, aceea de Casă a Universitarilor, loc de întâlnire al profesorilor, cercetătorilor și studenților. În interior au fost amenajate săli de conferințe, spații academice, un cinematograf și chiar un restaurant.

Astăzi, Casa Universitarilor este un spațiu cultural și academic important al Capitalei. Aici se organizează diverse conferințe, expoziții, lansări de carte și reuniuni științifice, dar chiar și ceremonii universitare sau evenimente private. Clădirea și grădina sunt accesibile și publicului larg, ceea ce îi sporește valoarea culturală pentru bucureșteni.