Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu

susținut de
16 mart. 2026
3392 afișări
Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu
Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu. Foto: Antoaneta Dohotariu.

În imediata apropiere a Pieței C.A Rosetti se ascunde o stradă tăcută, care se ferește parcă de haosul orașului de azi. Surprinzător, la doi pași de traficul de pe bulevardul Carol I, locul păstrează atmosfera vechilor cartiere bucureștene.

Caimatei este una din cele mai scurte străzi istorice din centrul vechi al orașului și se remarcă prin faptul că din 21 de clădiri, 8 sunt monumente istorice, aici, practic, se păstrează cea mai mare densitate de imobile de patrimoniu pe o stradă atât de mică.

Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu
Strada Caimatei. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu
Strada Caimatei. Foto: Antoaneta Dohotariu.

O casă din alte timpuri în care mereu a răsunat muzica. Aici, la început de secol XX, dădea recitaluri George Enescu, iar în anii ’80 cânta Ion Dolănescu și invitații săi, faimoase fiind petrecerile de Sf. Ion

Casa de la numărul 12 a fost ridicată la începutul secolului XX de Barbu Delavrancea, scriitor, avocat și primar al Bucureștiului. Reședința sa era considerată un adevărat salon cultural al timpului, în care veneau Ion Luca Caragiale, Ion Mincu, George Enescu, Nicolae Grigorescu, Constantin Brâncuși, Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga, și alte mari personalități culturale.

 

Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu
Casa înainte de renovarea recentă în forma sa originală, cu brâu decorativ și acoperiș de țiglă. Foto credit: casedemuzicieni.ro.

Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu

Ion Dolănescu intenționa să transformă casa în biserică

În anul 1975, casa a fost cumpărată de Ion Dolănescu, care a locuit aici până la finalul vieții. După stingerea artistului, vila a fost disputată între fii săi, Dragoș și Ionuț Dolănescu și, după 8 ani de procese, a fost câștigată de Ionuț Dolănescu, cel care a adus clădirea la forma și înfățișarea de acum, prin extindere, înlocuirea acoperișului din țiglă cu tablă, etc. Imobilul nu este monument istoric, se află însă în Zonă Construită Protejată.

Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu
Casa în timpul intervenției de reabilitare. Foto credit: casedemuzicieni.ro.

Casa Delavrancea, salon cultural permanent al Bucureștiului, după model parizian. George Enescu cânta la vioară, acompaniat de Cella Delavrancea

Pianista și scriitoarea Cella Delavrancea, fiica cea mare a scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea și a pianistei Maria Lupașcu (licențiată în filosofie și matematică, directoare la Școala Centrală de Fete), își amintește de copilăria ei minunată în casa din Caimatei în volumul de memorii, “Dintr-un secol de viață”.

Cella Delavrancea a trăit până la vârsta de 104 ani și a apucat să ne împărtășească imaginea patriarhală a Bucureștiului de sfârșit de secol XIX. În casa sa din str. Mihai Eminescu funcționează acum un restaurant chinezesc, imobilul se află lângă reședința surorii sale, arhitecta Henrieta Delavrancea.

Casa avea un salon impresionant pentru primirea oaspeților, bibliotecă bogată, era înzestrată cu vitralii și sobe ornamentale și cu o mică grădină. După moartea tatălui său, în 1918, Cella Delavrancea a continuat să locuiască în această vilă.

Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu
Familia Delavrancea. Foto credit: Muzeul Național al Literaturii Române.

Salonul cu ferestre înalte era orientat spre grădină, avea mobilier elegant de sfârșit de secol al XIX-lea, covoare și obiecte de preț, iar în centrul său se afla pianul la care studia Cella.

O casă în care Enescu cânta la vioara, iar Cella îl acompania la pian.

Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu
Gardul casei Delavrancea/ Dolănescu. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu
Trei mari prieteni: Vlahuță, Caragiale, Delavrancea. Foto credit: Muzeul Național al Literaturii Române.

Caimatei, mahalaua lăutarilor în care răsunau mereu țambalul și vioara

Pe strada Caimatei totul era tihnit. Casele se aliniau la distanță una de alta, cu grădini mici și pomi fructiferi între ele. Diminețile erau pline de miros de flori și pâine coaptă. Se auzeau vioara și țambalul lăutarilor care treceau prin mahala, iar copiii alergau prin curți și pe stradă fără frică.

Casa noastră era centrul acestui mic univers, cu salonul deschis pentru muzică și vizite culturale, unde tatăl meu primea oameni care discutau despre literatură, politică și artă” (Cella Delavrancea, “Dintr-un secol de viață”).

Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu
Foto: Antoaneta Dohotariu.
Noua înfățișare a casei Delavrancea/ Dolănescu.

În locuința noastră modestă vibra dragostea pentru artă, în toate formele ei – literatură, muzică, pictură”

Mi-aduc aminte de scriitori în jurul mesei rotunde, mama servind ceaiul obișnuit la aceste adunări, și de pesmeții cu anason, ronțăiți în timpul discuțiilor prelungite până la miezul nopțîi. În casa noastră cu odăi încăpătoare se perindau oameni politici, avocați și artiști.

Puternica personalitate a tatălui meu era centru de atracție. Ion Mincu, arhitectul de mare talent, era admis în cercul nostru de copii. Jucam țintar cu el și ne plăcea figura lui, care semăna cu cea a lui Alphonse Daudet, delicatul scriitor din care ne citea tata.

Ne răsfăța domnul Mincu, aducându-ne prăjituri și jucării. Când apărea Grigorescu pe la noi, parcă și obiectele stăteau drept. Caragiale se instala la taifas, când la noi, când la Vlahuță. Glumeau, discutau, disertau. Adunări unde se cheltuia atâta spirit, atâta înțelepciune numai de dragul speculațiunilor abstracte.(Cella Delavrancea, “Dintr-un secol de viață”)

Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu
Cella Delavrancea și Caragiale. Foto credit: Muzeul Național al Literaturii Române.

Cella Delavrancea a fost apropiată de Ion Luca Caragiale, un obișnuit al casei din strada Caimatei, marele prieten al tatălui său

L-am cunoscut pe când eram fetiță. Când sosea la noi în casă, îi săream înainte. După ce își descărca toată verva, săruta mâna mamei, îmbrățișa pe tata și mă ducea la pian. Mă poreclise “Aghiuță”. Mă așezăm la pian. Cântam o piesă. Caragiale ascultă în picioare cu un expresie îmblânzită: “Încă o dată”. Apoi iar: “Încă o dată”.

Mă punea să-i repet aceleași pagini de câte cinci ori în șir. Apoi se apleca ceremonios: “Aghiuță, adu mâna să ți-o sărut.. și pe-a stângă. Aia e cea mai deșteaptă”.

Mă sfătuia: “Să cânți, Aghiuță, cu gust și cu pasiune. Nu uita că expresia cea mai înaltă a muzicii este logica romantică”. (Cella Delavrancea, Dintr-un secol de viață, Ed. Eminescu, București, 1987).

Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu
Foto credit: casedemuzicieni.ro.

Clădirea a fost o prezență discretă în cadrul zonei, ascunzând formele sale echilibrate la exterior, spații îmbogățite de prezența celor ce locuiau sau treceau pragul casei”

Privind larg spre stradă, prin golurile de ferestre generoase, reședința familiei Delavrancea avea maniere elegante, cumpătate. Gestul decorativ, care se remarca, era mai ales brâul ornamentat care prindea printr-un singur gest toate volumele ce compuneau casa. În acest tip de manifestare a arhitecturii se putea citi ritmul unei locuiri aparte, dusă după măsura și orânduială altui secol.

Echilibrul trecut a fost modificat prin ultimele intervenții de „restaurare și extindere”, arhitectura vechii clădiri fiind transformată radical, scrie casedemuzicieni.ro.

Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu
Strada Caimatei, imobil proiectat de arh. Horia Creangă.

Caimatei, strada scurtă în care aproape jumătate din clădiri sunt monumente istorice

Printre clădirile valoroase de patrimoniu de pe Caimatei, se remarcă imobilul proiectat de arh. Horia Creangă, exemplu de arhitectură modernistă interbelică, și casa proiectată de arhitectul avangardist Marcel Iancu pentru soția sa, Clara.

Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu
Strada Caimatei, imobil proiectat de arh. Horia Creangă. Foto: Antoaneta Dohotariu.

Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu

Biserica Caimatei cunoscută drept “Biserica Lăutarilor” a fost demolată de Pache Protopopescu în 1890, la trasarea bulevardului Carol I, și se afla pe locul unde azi se înalță Bursa de Valori

Strada Caimatei de azi este ultima rămășiță din mahalaua cu același nume unde se păstrează case de la sfârșitului secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.

În Mahalaua Caimatei a fost constituită încă din secolul al XVIII-lea, cu străzi șerpuitoare care înconjurau biserica Caimata (amplasamentul său corespunde azi, cu aproximație, locului unde se află blocul de sticlă al Bursei de Valori).

Biserica era cunoscută ca Biserica Lăutarilor, datorită faptului că acolo erau stabilit nucleul breslei lăutarilor, reprezentat de celebra cafenea ținută de lăutarul Panait la răspântia formată de străzile Bolintineanu, Potcovari și Sfinților.

Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu
Amplasamentul bisericii Caimata corespunde azi, cu aproximație, locului unde se află blocul de sticlă al Bursei de Valori.

Acolo își făceau veacul cei mai strașnici muzicanți ai vremii, acolo găseau de lucru pentru nunți și cumetrii și tot acolo, într-una din încăperile cafenelei, vestitul Angheluș Dinicu, bunicul lui Grigoraș Dinicu, îi învață pe ucenici meseria strunelor. (Sursa: casedemuzicieni.ro).

Istoria muzicală a zonei se împletește mlădios cu cea literară. De această mahala și-a legat numele, pentru scurtă vreme, Mihai Eminescu, care a locuit la venirea în București, în 1875, într-una din chiliile mănăstirii Caimata.

I.L. Caragiale, inspirat poate de pitorescul zonei, a ales Caimata ca loc de origine pentru unul din savuroasele personaje apărute în sceneta “Articolul 214”, scrisă în 1901:

Bonjour. Mă recomand Tarsița Popeasca, văduva lui priotu’ Sava de la Caimata, pe care a demolat-o Pache când a făcut bulivardu ăl nou”.

Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu
Bulevardul Carol I. Foto: Antoaneta Dohotariu.

În mahalaua Caimatei trăiau cei mai mari lăutari ai vechiului București: Angheluș Dinicu (Speranței la numărul 4), Năstase Ochi-Albi, Marin Buzatu, Radu Ciolac, Sava Pădureanu și Iorgu Ochi-Albi

Mahalaua apare în 1731, anul în care ceaușul de aprozi Niculae Bozianu și soția sa, Stanca, ridică Biserica Caimata, după cum ne spune pisania din 23 octombrie 1731.

Biserica a fost construită de creștini mahalagii, neguțători. Geneza numelui Caimata are mai multe ipoteze, Nicolae Iorga ne spune că termenul se trage din limba greacă, semnificația rădăcinii fiind “nenorocita” sau “sărmana”. Căinata Caimata, tânguita de lăutarii Bucureștiului la demolare, se afla “în mahalaua armenilor, o țigănie cu meșteri de ceaone”. (Sursa: Bucureștii Vechi și Noi, documentare realizată de Laura Rotaru).

Acolo, pe vremuri, își petreceau timpul lor liber cei mai strașnici lăutari, în fața unui pahar de ceaiu sau a unei cafele turcești, în așteptare să le pice o cântare, cum ziceau ei”

De altfel, mai toți lăutarii noștri cu faimă locuiau în mahalaua Caimatei, cunoscută ca atare, și care cuprindea partea de oraș de la Biserica Potcovari (din spatele Bisericii Colțea), spre Caimata și Sf. Gheorghe, iar mai încolo pe străzile Sfinților, Melodiei (nume parcă dat înadins), și Speranței, până la Biserica Popa Chițu”. (Sursa: “Bucureștii Vechiului Regat”, de Gheorghe Costescu, editura Universul, 1944).

Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu
Strada Caimatei. Foto: Antoaneta Dohotariu.

Prin mahalaua Caimatei trecea Bucureștioara cea urât mirositoare, într-o chilie a Bisericii Caimata a trăit un timp Mihai Eminescu

Acolo, subt bolți scunde și afumate, și-a mutat Eminescu masa de brad, lăzile cu cărți și cu manuscript, scaunele scârțâitoare. Și așa cum au fost aruncate în ziua când le-a adus, au și rămas tot timpul cât a stat acolo. N-a mai avut timp ca să le mute de la un loc la altul spre a le pune într-o oarecare rânduiala și se simțea în adevăr acasă la el în mijlocul boarfelor sale, cum zicea dânsul. (“Amintiri-Eminescu, Creangă, Caragiale, Coșbuc”, de Ioan Slavici, Editura Cultura Națională.

Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu
Caimatei, cea mai scurtă și mai densă stradă cu clădiri de patrimoniu. Foto: Antoaneta Dohotariu.

Barbu Delavrancea, o personalitate înaintea timpului său

Barbu Delavrancea (1858-1918) s-a născut în mahalaua Delea-Nouă, la Bariera Vergului, tatăl lui fiind Ștefan numit “Căruță-Goală”, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, căruțaș de grâne pe drumul București-Giurgiu și “staroste al cărăușilor din barieră”. Mama lui era Iana Barbu, fiica văduvei Stana din Postrăvari, sat locuit de clăcașii de pe moșia boierilor Filipescu.

Barbu Delavrancea a învățat “slovele noi” și să citească cu diaconul Ion Pestreanu de la Biserica Sf. Gheorghe Nou, a mers la Școala Domnească, a fost bursier la Liceul Sf. Sava, iar în 1877 devine student la Facultatea de Drept, teza sa de licență având titlul “Pedeapsa, natura și însușirile ei”, publicată în 1882.

Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu
Familiile Delavrancea și Vlahuță. Foto: wikipedia, MNLR.

Autorul nuvelei Hagi Tudose și al piesei de teatru “Apus de soare”, dar și renumit avocat, avea să fie numit de Titu Maiorescu drept “fiara cuvântului” și “cel mai are orator al epocii noastre”.

Refugiat la Iași, în timpul ocupației germane asupra Bucureștiului, Delavrancea a fost unul din cei mai hotărâți susținători ai intrării României în Primul Război Mondial pentru eliberarea Transilvaniei.

Avem același dor, aceleași dureri, aceleași aspirațiuni. Cântăm aceleași cântece și aceeași doină. Durerile și bucuriile celor de dincolo sunt și ale noastre și ale noastre sunt ale lor. Dușmanii lor sunt și ai noștri.

Barbu Delavrancea a murit la Iași, la numai 60 de ani, fără să mai apuce să vadă nașterea României Mari. “Visează ceea nu ai putut vedea și uită ceea ce ai văzut”

Odihnește-te în pământul aceste Moldove ospitaliere tuturor speranțelor. Culcă-te cu fața spre Răsărit să vezi numai florile care răsar în văi, nu și zăbralnicul care se lasă peste munți.

Aducă-ți vânturile numai sunetul lanțurilor care cad, nu și al cătușelor care se prind. Visează ceea nu ai putut vedea și uită ceea ce ai văzut”, au fost cuvintele lui Ion Petrovici, profesor universitar, la moartea lui Barbu Delavrancea, în unul din discursurile funebre de o neîntrecută frumusețe.

 

Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu
Sursa imaginii: Muzeul Național al Literaturii Române.
Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu
Casa Delavrancea/ Dolănescu. Foto: Antoaneta Dohotariu.

„Casa Barbu Delavrancea / Ion Dolănescu” este un episod din seria „Make Bucharest Great Again”, care vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare.

Ce am mai scris se află aici:

Palatul Universul ascunde și azi, în umbra sa, Casa cu statui “Cazzavillan”. Italianul cu inimă de român a inventat reportajul de senzație și “mica publicitate” în București

Casa milionarului A. Velleanu. La 15 ani de la dispariția sa neelucidată, testamentul, în care indica Parchetului București cine-l va asasina, a fost descoperit în Arhiva trimisă cu Tezaurul țării la Moscova în 1916 

De ce se vinde Clubul Austro-Ungar, azi teatrul Elisabeta. Monumentul imperial a fost loc de distracție pentru ofițerii germani care au ocupat Bucureștiul

Cookies