Casa cu blazon din Dorobanți și incredibila poveste a proprietarului ei, „Schindler de București”. Diplomatul Constantin Karadja, omul care a salvat peste 50.000 de evrei
Casa cu blazon din Dorobanți și incredibila poveste a proprietarului ei, "Schindler de București". Diplomatul Constantin Karadja, omul care a salvat peste 50.000 de evrei. Foto: Antoaneta Dohotariu.
O casă din Dorobanți, cândva cartier rezidențial aristocratic, trece neobservată pe strada Dr. Grigore Mora, printre o multitudine de vile interbelice de patrimoniu.
Nimic nu amintește că aceasta a fost reședința lui Constantin I. Karadja, personalitate uriașă a diplomației și culturii române, nobil cărturar european prin excelență, bibliofil, colecționar de carte veche, diplomatul care a salvat vieți în timpul mandatului său de Consul General al României la Berlin (1932-1941).
Foto: Antoaneta Dohotariu.În partea stângă a imaginii, Constantin Karadja. În partea dreaptă, soția sa Marcelle. Imagine din perioada interbelică. Foto credit: Ștefan Mănescu, Arhiva personală a familiei Karadja. Imaginea este protejată prin drepturi de autor.
“Un om între două țări”, diplomatul “drept între popoare”. Constantin I. Karadja era pe jumătate suedez, pe jumătate român, descendent al unei vechi familii aristocrate fanariote de origine bizantină
Doar blazonul familiei Karadja, aflat și azi deasupra intrării casei, poate sugera că acolo a trăit un om însemnat, un nobil.
Doar blazonul familiei Karadja, aflat și azi deasupra intrării casei, poate sugera că acolo a trăit un om însemnat, un nobil. Foto: Antoaneta Dohotariu.Blazonul aristocraților Karadja (Caradja). Inorogul, pasărea Phoenix, vulturul cu cruce și steaua erau însemnele familiei. Sursa: Wikipedia.
Constantin I. Karadja a reușit să salveze nu mai puțin de 51.000 de vieți în calitate de consul general al României la Berlin (1932-1941), apoi director al Departamentului Consular al Ministerului de Externe (1941-1944). A emis și a prelungit documente de călătorie și pașapoarte pentru evreii din teritoriile controlate de cel de-al treilea Reich (Germania, Franța, Ungaria și Grecia), redându-le libertatea.
Diplomatul a refuzat să introducă pe pașapoarte mențiuni discriminatorii, precum marcajul “evreu”, care ar fi făcut fuga aproape imposibilă.
Foto credit: Arhivele Diplomatice ale Ministerului de Externe.Foto credit: Arhivele Diplomatice ale Ministerului de Externe.
Constantin Ioan Lars Anthony Demetrius Karadja vorbea șapte limbi străine, știa greaca și latina veche. Astăzi, personalitatea sa excepțională este prea puțin cunoscută în Suedia și uitată în România
La 15 septembrie 2005, lui Constantin I. Karadja i s-a acordat titlul de “Drept între Popoare” de către Institutul Yad Vashem, cea mai înaltă distincție acordată celor care au riscat totul pentru a salva vieți în timpul Holocaustului.
Casa din Dorobanți, cândva muzeu de carte veche, este semnată de Ioan Hanciu, arhitectul care a proiectat și Vatra Luminoasă, cartier-grădină
Casa diplomatului Constantin I. Karadja a fost proiectată în anul 1931 de arhitectul Ioan Hanciu în Parcelarea Mornand, Zona Protejată nr. 53, spațiu tipic pentru opțiunea culturală, occidentală a elitelor din prima jumătate a secolului al XX-lea. Vilele respectă regulile prevăzute de Primărie- retragere uniformă de la stradă, obligativitatea de a realiza construcții izolate cu înălțimea maximă la cornișă de 14 metri.
Foto: Antoaneta Dohotariu.Dosarul de autorizare 13157/931 emis de Primăria I de Galben. Sursa: Arhiva PMB, dosar fotografiat de Max Caradja Johnson.Dosarul de autorizare 13157/931 emis de Primăria I de Galben. Sursa: Arhiva PMB, dosar fotografiat de Max Caradja Johnson.
În anul 1931 a fost emis Dosarul de autorizare 13157/931, de Primăria I de Galben “coprinzând Cererea de autorizație a d-lui consul general Constantin I. Karadja din Parcul Mornand, str. Colonel Mora 25, lotul 24”. Reședința a fost clădită din bani proprii și a fost construită de Casa Autonomă a Construcțiilor, cu două intrări identice pentru cei doi copii ai săi.
Arhitectul casei diplomatului Constantin Karadja, Ioan Hanciu, cel care a proiectat cartierul Vatra Luminoasa. Foto credit: Studio Zona, istoric Răzvan Voinea.Dosarul de autorizare 13157/931 emis de Primăria I de Galben. Sursa: Arhiva PMB, dosar fotografiat de Max Caradja Johnson.Dosarul de autorizare 13157/931 emis de Primăria I de Galben. Sursa: Arhiva PMB, dosar fotografiat de Max Caradja Johnson.
„Casa a fost naționalizată, dar nu îmi este clar dacă în totalitate, pentru că știm li s-a permis să trăiască acolo”
Max Caradja Johnson este înrudit cu diplomatul Constantin Karadja, a descoperit dosarul de autorizare al casei și studiază istoria familiei.
B365: Max Caradja, cum ați ajuns să căutați dosarul de autorizare al casei din str. Grigore Mora?
Max Caradja Johnson: Din curiozitate, este o casă care pare modestă, dar important este că are stema familiei Karadja/ Caradja pe fațadă, este aceeași stemă ca a noastră, suntem aceeași familie cu două ramuri. Casa are două uși perfect identice și deasupra lor se află blazonul. Imobilul se află acum în stare bună, este întreținut. Maică-mea are amintiri, de când era mică, cu Marcela, soția diplomatului Karadja, care trăia în acea casă. Este bine să vorbim despre ei, să rămână în memoria colectivă.
Stema familiei este compusă dintr-o acvilă pe fond de aur, cu gheare roșii, care ține în cioc o cruce latină de argint, acesta fiind simbolul voievodal al Țării Românești și amintește de domnia lui Ioan Gheorghe Caradja (1812-1818), la care se adaugă o stea de aur, un inorog de aur și o pasăre phoenix, simbolul clasic al renașterii care amintește însă și de renașterea Greciei.
Diplomatul Constantin I. Karadja a fost concediat de comuniști și i s-a refuzat cererea de emigrare în Suedia
După venirea comuniștilor la putere și instalarea cerberului Ana Pauker la conducerea Ministerului de Externe, lui Constantin I. Karadja i s-a refuzat dreptul de a se angaja în orice alt domeniu și nu a primit pensie de serviciu. În iunie 1946, Constantin I. Karadja a devenit membru de onoare al Academiei Române, la propunerea generalului academician Radu R. Rosetti, dar a fost eliminat din Academia R.P.R în 1948, din cauza originii burghezo-moșierești.
Moartea sa, în 1950, la doar 60 de ani, probabil l-a scutit de pușcăriile comuniste.
Constantin I. Karadja (1889-1950). Foto credit: Arhivele Diplomatice ale Ministerului de Externe.
Constantin I. Karadja și-a transformat casa din Dorobanți în muzeu unde erau expuse hărți vechi, piese de numismatică, armuri, argintărie și picturi, majoritatea obiectelor fiind dispărute azi
În ședința din 3 iunie 1946 a Academiei Române, generalul Radu R. Rosetti propune alegerea lui Constantin Karadja ca membru de onoare:
Ca bibliofil, domnia sa a adunat o bibliotecă bogată de incunabule, de ediții rare și de studii asupra trecutului nostru, de cel mai mare folos pentru cercetările istorice. De asemenea, trebuie menționat că editorii catalogului internațional al incunabulelor i-au încredințat întocmirea și publicarea părți privitoare la incunabulele aflate în bibliotecile publice și private din România, lucrare pe care a dus-o la bun sfârșit, pledează generalul Rosetti, care va sfârși, în anul 1949, în închisoarea Văcărești, exterminat de regimul comunist.
Constantin Karadja a donat colecția sa prețioasă Bibliotecii Academiei Române, la Departamentul de Manuscrise și Cărți Rare sunt înregistrate peste 400 de documente istorice începând cu secolul al XV-lea, în principal moldovenești, atât în original, cât și în fotocopie. Cele mai multe manuscrise (românești, latine, italiene, franceze, germane din secolul al XV-lea și al XVI-lea) completează inventarul.
Sursa imaginii: Biblioteca Publică de Drept.
Mai jos, interviu cu Ileana Stănculescu, artist plastic, cercetător, conferențiar universitar și membru al Centrului de Studii Medievale al Universității București. Ileana Stănculescu și-a dedicat mulți ani din viață studierii moștenirii lui Constantin Karadja și a realizat un impresionant film documentar, filmat în România și în Suedia.
“Constantin Karadja a salvat nu doar persoane, ci și obiecte sau surse ale culturii medievale, evidențiindu-le, achiziționându-le și scriind despre unele din ele în reviste europene”
Ileana Stănculescu: Constantin Karadja nu a fost doar diplomat, ci și un mare om de cultură, un medievist rafinat și un colecționar cultivat. Nu a salvat doar persoane, ci a salvat de la uitare și elemente de patrimoniu referitoare la istoria Țărilor Române.
O parte din biblioteca mea personală a trecut prin două războaie, nu fără răni dureroase, multe mii de volume lipsă sau zdrențe. Știm cu toții că astfel de povești jalnice trec ca un fir roșu de-a lungul istoriei patrimoniului cultural al țării, scria Constantin Karadja.
Ileana Stănculescu: Parte din această colecție îi aparținea lui Aristide Caradja, socrul său, avocat și renumit etimolog și om de cultură. Constantin Karadja nu era un colecționar investitor, precum se practică din păcate în zilele noastre, ci o persoană care chiar cunoștea piesele și le aduna cu un scop. Pare că ar fi dorit să alcătuiască o istorie a României din surse istorice.
În comunism, numele lui Constantin Karadja a fost șters de pe cărțile vechi din colecția sa inestimabilă
Ileana Stănculescu: Biblioteca sa cuprindea: incunabule, manuscrise și carte veche europeană și românească. Este deosebit de emoționant că pe coperta interioară a acestora, de cele mai multe ori, se află câteva informații scrise de mâna lui Constantin Karadja, iar pe file apare “ex-libris” Karadja. Dureros este să vezi cum de multe ori, odată cu intrarea volumului în biblioteci publice, marca apartenenței a fost ștearsă, tocmai pentru a nu mai păstra nicio urmă a dețInătorului.
Constantin Karadja alcătuiește primul inventar al incunabulelor de pe teritoriul României în perioada în care a fost consul la Berlin (1932-1941), e vorba de „Lista Incunabulelor” păstrate în România care cuprinde, după cum spune autorul, 1.345 de titluri, din totalul de 1467 aflate pe teritoriul țării noastre, după anul 1945.
Foto credit: Ileana Stănculescu.
“Din păcate, după 1950, tot ce Constantin Karadja a salvat, a adunat cu trudă și a conservat de la generațiile trecute a fost împrăștiat”
Ileana Stănculescu: După instaurarea Republicii Populare, la 30 decembrie 1947, fostul diplomat era obligat să solicite în scris “să mi se găsească o întrebuințare potrivită, conform gradului meu de cultură și modestei mei capacități”.
Constantin I. Karadja redactează un memoriu adresat Consiliului de Miniștri:
Dacă nu găsim o posibilitate de existență în țară, suntem siliți să emigrăm în Suedia unde ni se oferă posibilitatea de a trăi. (..). În cazul extrem și dacă nu s-ar găsi în curând ca familia mea ar putea fi de folos aici în țară, ne vedem siliți cu adânc regret a solicita pașapoarte de emigrare pentru a părăsi o țară unde m-am stabilit de bună voie. ..) Distrugerea mea și a familiei mele nu poate fi Statului de niciun folos.
Constantin I. Karadja propune să ofere cadou regimului comunist casa din strada Mora, precum și 27 de hectare din comuna Grumăzești, locul unde își avea moșia și conacul familia socrului său, Aristide Caradja.
Conacul lui Aristide Caradja, socrul lui Constantin, din Grumăzești, Neamț. Foto credit: Ștefan Mănescu, Arhiva personală a familiei Karadja. Imaginea este protejată prin drepturi de autor.Conacul lui Aristide Caradja, socrul lui Constantin, din Grumăzești, Neamț. Foto credit: Ștefan Mănescu, Arhiva personală a familiei Karadja. Imaginea este protejată prin drepturi de autor.Foto credit: Cezar Suceveanu, Wikimedia Commons.
B365: De ce s-a născut Constantin Karadja la Haga?
Ileana Stănculescu: Pentru că acolo se afla tatăl său în misiune diplomatică. Constantin Ioan Lars Anthony Demetrius Karadja este, pe linie paternă, descendent al domnitorului Țării Românești Ion Gheorghe Karadja (1745-1844), domnitor între 1812-1818, și, pe linie maternă, de origine suedeză, fiind fiul lui Mary Smith.
S-a născut la Haga, pe 24 noiembrie 1889, în incinta Legației turce, al cărei titular era tatăl sau, Ioan Karadja, și a decedat la București, la 28 decembrie 1950.
Părinții lui Constantin Karadja. Fotografie de epocă.
“Caradja este un nume identificat mai mult cu domnitorul Ioan Caradja, sub care a avut loc epidemia de ciumă. Karadja, scris cu K, este ramura turcească, din care descinde și Constantin Karadja, diplomatul nostru”
Ileana Stănculescu: Din certificatul de naștere aflăm că părinții săi sunt principele “Ioan Karadja, beylerbey al Rumeliei” – care la acea dată îndeplinea funcția de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al Imperiului Otoman pe lângă regii Țărilor de Jos și Suediei- respectiv pe Marie-Luisa Smith, cetățeană suedeză, provenită dintr-o familie înstărită”.
Foto credit: Ștefan Mănescu, Arhiva personală a familiei Karadja. Imaginea este protejată prin drepturi de autor.Marry Smith, mama lui Constantin Karadja. Foto credit: Ștefan Mănescu, Arhiva personală a familiei Karadja. Imaginea este protejată prin drepturi de autor.
“Constantin a fost botezat ortodox, confesiunea tatălui său, în sediul Capelei Legației Imperiale a Rusiei, la Haga”
Plecând cu mama sa în Suedia, în urma decesului timpuriu al tatălui său, Constantin Karadja va urma liceul particular, cu o adâncă rezonanță în cultura scandinavă, Beskovska Skolan.
În 1909 se înscrie la Inner Temple, o facultate selectă de drept din Londra, și își va lua diploma de absolvire în 1922. În 1910 îl întâlnește pe Ștefan Aristachi, logofăt al Patriarhiei de Constantinopol, și primește o ofertă să lucreze în biblioteca acestuia. În 1922, Constantin Karadja devine membru al Baroului de avocați britanici și diplomat, cariera sa se va desfășura pe parcursul a aproape 30 de ani.
Constantin Karadja, membru al Baroului Avocaților din Londra. Foto credit: Arhivele Diplomatice ale Ministerului de Externe.
“Geografic vorbind, existența tânărului Karadja pendulează între reședința familiei de la Bovigny, Stockholm, Constantinopol și Grumăzești (Neamț), unde vine pentru prima dată în 1916”
Ileana Stănculescu: Activitatea sa diplomatică începe la vârsta de 21 de ani, în perioada 1910-1913, în cadrul Departamentului Politic al Ministerului de Externe Otoman, în calitate de atașat și, apoi, de secretar de legație. Demisionând în octombrie 1912 din diplomația otomană, Constantin I. Karadja se reîntoarce în Suedia, unde în următorii ani activează în cadrul băncii “Sveriges Privata Centralbank” (1914-1915).
În anul 1916 se stabilește în România, în urma căsătoriei cu domnișoara Elena Marcela Caradja, fiica lui Aristide Caradja (etnolog și academician român) și a Matildei Caradja (născută Grecianu), iar la data de 21 aprilie 1920, prin decret semnat de Regele Ferdinand I, Constantin Karadja primește cetățenia română.
“În ciuda faptului că proveneau din două aripi ale aceleiași familii-Karadja și Caradgea-, viitorii soți nu erau rude “la gradul oprit de lege”, cum se specifică în actul de căsătorie”
Ileana Stănculescu: Cuplul va avea doi copii: Ion (născut la Iași, la 8 aprilie 1917) și Marie Nadeje (născută la Grumăzești, la 9 ianuarie 1920). În anul 1920, la 31 de ani, este numit consul în cadrul Ministerului de Externe, moment ce marchează debutul carierei sale în diplomația română, în cadrul căreia avea să dețină funcții importante: consul la Budapesta (1921-1922), Stockholm (1928-1930), Berlin (1932-1941).
Cariera sa diplomatică ia sfârșit în urma deciziei ministeriale nr. 58.378/31 august 1947, prin care postul său de Consul General clasa I era suprimat începând cu data de 1 septembrie 1947.
Constantin Karadja a fost director al Departamentului Consular al Ministerului de Externe (1941-1944). În imagine, Palatul Sturdza din piața Victoriei, sediu al M.A.E. Foto credit: Arhivele Diplomatice ale Ministerului de Externe.Foto credit: Cornel Dusescu, Bucureștiul de Altădată, pagina de facebook. Palatul Sturdza, în plan secund Palatul Victoria, 1937.
“Constantin Karadja a iubit cu intensitate țara noastră și a slujit-o cu prețul vieții până la moartea sa în 1950, în casa din Grigore Mora 24”
B365: Ileana Stănculescu,când v-ați întâlnit, fie și simbolic, cu Constantin I. Karadja, de cât timp studiați viața și moștenirea sa?
Ileana Stănculescu: Lucrând la Enciclopedia Română veche, un proiect general al Institutului G. Călinescu al Academiei Române. Cum eu am crescut în Suedia, spațiul scandinav mi-a marcat profund existența. În activitatea de cercetare am căutat mereu subiecte care să aibă legătură cu Suedia. Prin 2010 am găsit la fișier (pentru generațiile de astăzi un concept abstract) un autor cu numele Constantin Karadja care traducea textele lui Iorga în limba suedeză și le publica în Suedia.
Aveam să aflu mai târziu, mergând pe firul poveștii că pe Karadja l-a legat o prietenie de o viață cu Nicolae Iorga.
Studiind în Biblioteca Academiei Române, în fondul Saint George (acum la Biblioteca Națională), precum și în fondurile arhivistice de la Arhivele Naționale (unde există dosare cu familia Karadja) și Arhivele Ministerului de Externe a început să se contureze personalitatea lui Constantin Karadja. Era un diplomat de carieră cu o remarcabilă cultură și un mare colecționar.
Constantin I. Karadja (1889-1950). Foto credit: Arhivele Diplomatice ale Ministerului de Externe.
B365: Ce ați descoperit nou și neștiut?
Ileana Stănculescu: Nou și neștiut este mai tot, în special pentru generațiile din spatele meu. Eu am avut marele noroc să fiu ajutată și îndrumată de cercetători ce în mare parte nu mai sunt printre noi (menționez cu precădere pe Cătălina Velculescu, cu care am studiat din 1997 până în 2020, când a plecat dintre noi), în demersul meu de cercetare. Greu a fost să pun (și în continuare mai sunt întrebări), piesele cap la cap. Karadja este o personalitate poliedrică de largă extindere.
Foto credit: Ștefan Mănescu, Arhiva personală a familiei Karadja. Imaginea este protejată prin drepturi de autor.
Sunt deosebit de fericită că am reușit să găsesc rudele pe linie maternă din Suedia și cercetători de acolo și să alcătuiesc o echipă cu cercetători preocupați de subiect din ambele țări. Menționez în acest sens pe jurnalistul Joakim Langer și din România, remarcabilii istorici Otmar Trașcă și Stelian Obiziuc. Ultimii doi au și editat Manualul Diplomatic scris de Karadja. Un exemplar l-am descoperit la Biblioteca Academiei Române.
Impresionată este pasiunea și extraordinară capacitate de lucru a diplomatului. Colecționa incunabule (primele cărți tipărite din a două jumătate a sec.XV), manuscrise, file ilustrate cu miniaturi, hărți cu intenția se pare de a alcătui o istorie a Țărilor Române, pe care nu a mai apucat să o facă.
Sursa imaginii: Biblioteca Publică de Drept.
“Parcurgând incunabulele de la B.N.S este impresionant să vezi scris cu creionul pe oglinda paginii, trimiteri de la o sursă istorică la alta, chiar de mâna lui Constantin Karadja, dovadă că acele piese nu erau doar achiziționate ci și aprofundate”
Ileana Stănculescu: Constantin Karadja a alcătuit un catalog al incunabulelor existente pe teritoriul Țărilor Române și distinsa doamna Elena Maria Schatz, a continuat catalogul dedicând o viață acestei lucrări. Conversațiile cu dânsa m-au impresionat mult. Fiind prietenă cu Marcelle Karadja (soția lui Constantin), și cum după anii 50 nu mai erau fonduri de achiziții, dânsa organiza să fie cumpărate incunabule din Anticariat și așa a alcătuit un fond, care nouă ne înlesnește cercetare.
„Constantin Karadja purta corespondență cu personalități europene și achiziționa din bani proprii ce incunabule îi lipseau, sau cerea facsimile”
Totodată avea și manuscrise românești și carte veche românească. Am scris spre exemplu despre Liturghierul lui Coresi din biblioteca sa.
B365: Ce fel de Muzeu există în casa din str. Grigore Mora, cum funcționa și ce conținea?
Ileana Stănculescu: Din relatările cercetătorilor care mi-au fost dascăli, casa din str. Mora, după modelul casei Zambaccian din vecinătate, a fost declarată muzeu, dar familia continua să trăiască în casă. Muzeul ar fi fost deschis sâmbăta și duminica pentru public. Dna Elena Maria Schatz spunea că dl Predescu a fost chemat să alcătuiască inventarul, pe care nu l-am identificat până în prezent. Dânsul vorbește despre asta în Enciclopedia publicată la Cugetarea în 1940.
Ca piese muzeul conținea pe lângă volume hărți vechi, piese de numismatică, armuri, argintărie și picturi. Dintre picturi am identificat la Muzeul Național de Istorie din București Portretul lui Ioan Gh. Caragea (achiziționat de la doamna Irina Mănescu în 1981).
Foto: Antoaneta Dohotariu.
B365: Cât de legat a fost Constantin Karadja de România, dar de Suedia?
Ileana Stănculescu: Constantin Karadja a fost extrem de legat de România și de valorile noastre culturale. Scria cu ritmicitate în revistele Academiei Române orice noutate găsea care viza legăturile din Suedia și România, spre exemplu. În acest sens am alcătuit lista impresionată a articolelor sale.
Purta corespondență cu mari cărturari (corespondența se află la BAR și doresc să o editez): Bianu, Gorovei, Iorga ș. a. pe diferite aspecte culturale. Suedia era țara sa maternă, de care evident era legat.
“Este insuficient cunoscut în Suedia, din păcate. Dar sperăm ca prin eforturile noastre să fi contribuit acum și în continuare la recunoașterea și instalarea sa la locul potrivit”
Ileana Stănculescu: Ar merită să se vorbească despre Karadja care a salvat vieți, cel puțin cum se vorbește despre Raoul Wallenberg. Eu am rezonat la nivel personal și cu toată modestia la aceste trăiri citite printre rânduri, pentru că eu însămi reprezint traseul invers. Sunt mult mai legată de Suedia, aș putea spune, decât de România.
B365: Constantin Karadja a fost martor la ascensiunea nazismului și la instaurarea comunismului în România. De ce nu a părăsit România?
Ileana Stănculescu: Nu doar a trăit, dar a fost diplomat într-o perioadă tulbure. Pare că nu a părăsit România pentru că nu i s-a permis să își ia și familia. Încă nu am un răspuns definitiv la această întrebare.
Cum avea probleme de sănătate și se știe că arestările începuseră, cum menționa și acad. Pippidi, dacă nu murea la finele anului 1950, ar fi fost ridicat că alți cărturari de Securitate. Dorința sa a fost să fie incinerat, după cum povestește familia.
Conacul de la Grumăzești, construit de Aristide Caradja, socrul său, a devenit C.A.P după naționalizare și azi se prăbușește. Foto credit: Cezar Suceveanu, Wikimedia Commons.Conacul de la Grumăzești. Foto credit: Ștefan Mănescu, Arhiva personală a familiei Karadja. Imaginea este protejată prin drepturi de autor.
„În ambientul nostru oriental balcanic, Constantin Karadja a rămas o specie aparte. Baza scandinavă reflectată în seriozitatea lucrului, cinstea și lucrul bine făcut nu îl făceau neapărat un personaj comod”
B365: Vreți să reconstituiți Colecția Karadja, este posibil?
Ileana Stănculescu: Personal mi-aș dori, dar mă întreb dacă mai este posibil. Există o mărturie deosebită a filologului și specialistului în literatură română veche Dan Simionescu despre Constantin Karadja, în care îl descrie drept un om de o eleganță și generozitate deosebită, gata să fie de ajutor cu o sugestie bibliografică sau cu împrumutul vreunei piese din propria bibliotecă.
În strădaniile sale trebuie menționată prezența discretă și înțeleaptă a soției sale Marcelle Karadja. Dânsa a adus de la Grumăzești teiul care se află și astăzi în curtea casei din Mora, un tei aparte german.
Parcul cu tei de la Grumăzești și conacul sunt astăzi devastate.
Mulțumim domnului Ștefan Mănescu pentru fotografii.
Conacul de la Grumăzești. Foto credit: Ștefan Mănescu, Arhiva personală a familiei Karadja. Imaginea este protejată prin drepturi de autor.Parcul cu tei de la Grumăzești. Foto credit: Ștefan Mănescu, Arhiva personală a familiei Karadja. Imaginea este protejată prin drepturi de autor.
„Casa diplomatului Constantin I. Karadja” este un episod din seria „Make Bucharest Great Again”, care vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare.
La un parter luminos din Dorobanți, cu geamuri mari, s-a deschis toamna aceasta Biutco, o cafenea-concept dedicată frumuseții și relaxării. De unde „Biutco”? Biutco, noua destinație de
Prin Dorobanți, cartierul cu cele mai râvnite vile din București, este fantastic să te plimbi oricând, dar primăvara poți avea norocul să dai nas în nas cu niște surprize fantastice vizual,
E weekend cu piață volantă în Dorobanți, unde vin cu bunătăți mai mulți producători locali. Primăria Sectorului 1 promite că aici vom găsi, în acest weekend cu aromă de Valentine’s