BAZAR

Casă construită pe aur lângă Palatul Victoria

La o aruncătură de baţ de Guvern se află o casă care a fost construită pe o fundaţie de foiţă de aur. Nu este voba de o locuinţă oplulentă a unui potentat, ci de o umilă casă de lemn care se află de 20 de ani pe strada Monetăriei.

Motivul pentru care nu aţi dat cu ochii de ea este că aceasta casă se află în Muzeul Țăranului Român. Este vorba de o casă tradiţională a cărei valoare a fost subliniată de către Horia Bernea, cel care a condus Muzeul Țăranului Român la începutul anilor 90, prin asamblarea ei peste o foiţă de aur pusă pe pardoseală.

Nu vă imaginaţi că este vorba de mult metal preţios sau că puteţi să vă îmbogăţiţi dacă o să râcâiţi nişte aur de pe jos cu moneda de 50 de bani. O foiţă de aur are câţiva microni grosime şi 9/9 cm. Acum, o asemenea foiţă costă 5-6 lei. Motivul pentru care Horia Bernea a ales să puna o casă de lemn pe foiţă de aur a fost sublinierea valorii istorice şi artistice a acesteia. Cazul nu este singular. În salile dedicate Muncii găsim o moară de vânt care stă pe foiţă de aur, semn al marii pretuiri de care s-a bucurat dintotdeauna aceasta în lumea satului românesc.

Sclipirea de geniu a lui Bernea în realizarea expozitiei permanente stă în faptul ca obiectele nu au etichete, explicaţii, date provenienţă şi alte asemenea detalii. Asta, deşi la prima vedere pare o piedică, este de fapt calea prin care vizitatorii sunt invitaţi să se apropie de exponate, să le studieze, să îşi dea seama de ce au ajuns la muzeu. Dacă cineva trece în fugă prin muzeu poate sa reuşească să nu vadă nimic.

Muzeul fară ghizi.

O altă particularitate a acestui loc ascuns în văzul lumii, în plin centru al Bucureştiului, este că nu are ghizi. În schimb de la intrare pot să fie inchiriate audio-ghiduri. Fiecare cameră din muzeu are o tematică, iar obiectele expuse au fost aşezate în funcţie de relaţiile dintre ele. De exemplu sunt alăturate obiecte de cult şi obiecte de uz curent: oul de Paşte şi furca de tors. Iar alăturarea apare în mai multe săli ale muzeului, mereu pe peretele dinspre răsărit. Pentru parcurgerea expozitiei şi studierea pe-ndelete a lucrurilor care vă atrag atenţia sunt necesare 5 ore, dar se poate face şi într-o oră dacă nu zăboviţi prea mult în dreptul vitrinelor.

Dincolo de uşă începe timpul. Îndrazniţi.

Muzeul ofera foarte multe surprize. Una dintre ele este camera timpului, o încăpere care vrea să povestească părin obiecte curgerea şi imortalizarea timpului. Prezenţa ei este anunţată printr-un mesaj scris pe o panză bătută în cuie pe o uşă zăvorâtă cu un cui.

Nu mulţi o deschid. Cei care o fac au ocazia să audă un scârţâit demn de filmele de groză. Și acesta este parte din expoziţie, de aceea balamalele nu sunt unse. În interior sunt câteva exponate măcinate de trecerea timpului, calendare, poveşti şi un ceas. Din plastic. Chinezesc. Aşa cum mulţi din tre noi avem în case. Un ceas simplu, auriu, care stă.

Într-o altă sala, trei dintre manechinele realizate de Horia Bernea s-au săturat de atâţia vizitatori care se holbează şi le-au întors spatele. Cei trei barbaţi de ipsos stau acum şi privesc pe geam catre muzeul de geologie de peste drum.

Nu ştiu exact la ce se uită, dar este cu siguanţă ceva foarte interesant pentru că niciunul din ei nu îşi întoarce privirea nici măcar o secundă.

Troiţa veche.

Troiţe vedem mereu pe la margini de drum. Însă nu mulţi stiu de unde vin, cum erau înainte şi ce roluri jucau. Chiar la intrare este o troiţă adusă din satul Burluş, judeţul Argeş, despre care am aflat un crâmpei de poveste care desluşeşte un pic locul ei în viaţa satului. Dacă o priviţi cu atenţie o să observaţi că este cu mult mai mare decât cele din ziua de azi. E cam cât o bucătărie de vară.

Are o cruce foarte complexă, formată parcă din mai multe cruci şi mult spatiu în jur. Când sătenii din Burluş au decis să o doneze muzeului, nu toţi au priceput ce se va întâmpla cu ea. Unii dintre aceştia au descoperit că troiţa nu mai e la locul ei şi au pornit să o caute. Au ajuns la Muzeul Țăranulu Român şi au cerut socoteală. De ce ne-aţi lăsat fără troiţă? Unde or să mai doarmă ciobanii acum? – au întrebat ţăranii. După ce au văzut unde a ajuns troiţa, s-au mai liniştit, dar tot nu au plecat până nu li s-a promis că li se face una nouă în loc. Și li s-a făcut. (film)

Vă e dor de scoală?

Tot în cadrul muzeului este şi o sală dedicată scolii, unde sunt bănci de şcoală atât de pe vremea lui Pazvante Chioru, cât şi din epoca de aur. Cei care vor, pot să se înghesuie în băncile făcute pe măsura prichindeilor. Probabil că o sa vă fie mai uşor să ajungeţi să staţi într-o bancă aici, decât în şcoala în care aţi învăţat.

Cu capul în jos

O altă poveste extraordinară este cea a pietrei de altar dintr-o altă biserică de lemn care a fos adusă la muzeu. Este vorba de o piatră reciclată, dar restul poveştii vă invit să îl descoperiţi pe cont propriu.

Intrarea la muzeu costă 6 şi în data de 26, în fiecare lună, intrarea este gratuită.


Recomandarile noastre


Parteneri

Back to top button