ȘTIRI

Casa Capșa. Povestea celei mai celebre cofetării din București și „cuibul” elitelor

Dacă iei la pas Calea Victoriei este imposibil ca privirea să nu ți se intersecteze cu Casa Capșa. Situată la intersecția cu strada Edgar Quinet, aici s-a aflat una dintre cele mai bune cofetării din istoria Bucureștiului, a cărei faimă a depășit granițele țării. Mai mult, Casa Capșa a fost și un magnet al persoanelor mondene, al artiștilor, scriitorilor și politicienilor deopotrivă. Din păcate, toate acestea s-au stins odată cu instaurarea regimului comunist. Vă prezentăm povestea Casei Capșa, o filă de poveste din istoria Bucureștiului și a României.

Pe Calea Victoriei, la numărul 36, se află Casa Capșa, un nume vestit în tot Bucureștiul, dar și dincolo de hotarele țării. În prezent, aici găsim un complex compus dintr-un hotel de cinci stele, restaurant, o cofetărie, precum și săli private și de conferință, care, în ciuda frumuseții și caracterului impunător, nu mai au „quelque chose”-ul Capșei de odinioară.

Acum mai bine de-un secol aici se formase un epicentru al societății Bucureștilor, unde se adunau cei mai mari scriitori ai vremii, unii dintre cei mai mari matematicieni, dar și o mulțime de politicieni. Astfel, se spunea că la Capșa „se fac și se desfac guvernele”, și că aici trebuia să vii ca să auzi cele mai noi bârfe.

Desigur, centrul Capitalei era la acea vreme extrem de înfloritor, afacerile de succes care aduceau prestigiu orașului fiind destule la număr. Dintre acestea, amintim „Frații Dinischiotu”, un magazin de alimente unde se găseau mai ales delicatese și bunătăți speciale, „Gheorghe Ene Filipescu”, ai cărui pantofi de comandă și servicii ireproșabile deveniseră cunoscute în toată țara, „Bișovschi”, magazinul frecventat de doamnele distinse pentru pălăriile de calitate sau „Fundănescu”, un magazin universal extrem de popular. De asemenea, trebuie menționate atât „Cartea Românească”, impunătoarea librărie, papetărie, editură și magazin de jucării, care se afla la intersecția Academiei cu Calea Victoriei, dar și „Galeries Lafayette”, care era o replică mai mică a celebrului magazin din Paris – acesta se afla la intersecția dintre Victoriei și Lipscani, și adăpostea magazine vestimentare de lux.

Cum a ajuns familia Capșa în București

Desigur, pentru a înțelege importanța pe care a avut-o Casa Capșa trebuie să aflăm cum a ajuns familia care a pus bazele acestui loc de vază în Capitală.

Istoria familiei Capșa este una marcată de suferință la origini: capul familiei, Dumitru Capșa, a ajuns în România după ce albanezii musulmani au devastat orașul Moscopole, capitala culturală și economică a aromânilor. În acel moment, populația aromână a luat drumul exilului și s-a îndreptat spre toate cele patru zări. Astfel, Dumitru a ajuns în Brașov în 1872, unde s-a căsătorit, pentru ca mai apoi să se mute în Capitală. Cei doi au avut patru băieți – dintre aceștia mezinul Constantin a continuat afacerea tatălui său, și anume cojocăria.

Devenit cojocar renumit în București, acesta se căsătorește și are 12 copii. Dintre aceștia, 4 băieți – Vasile, Constantin, Anton și Grigore vor crea ce este cunoscut astăzi drept Casa Capșa.

Casa Capșa. Primii pași ai cofetăriei

Povestea Casei Capșa începe din anul 1852. pe data de 6 iulie, când doi dintre frați, Vasile și Ion, pun bazele afacerii ce se numea „La doi Frați, Anton și Vasile Capșa”. Aceasta se afla în vechea casă Damari, pe locul căreia urma să se construiască „Hotel de France”. În jurul anului 1859 cofetăria dădea anunț în presă că aici se comercializau 36 de sortimente de dulceață, un indicativ al priceperii și succesului acestora.

Afacerea crește extrem de mult însă odată cu implicarea celui de-al treilea frate, Grigore. Acesta fusese școlit în Franța, la Casa Boissier, care era la acea vreme unul dintre cei mai mari cofetari din întreaga lume.

Grigore Capșa devenise atât de priceput încât a avut ocazia să participe la Expoziția de la Paris, un eveniment prestigios, unde chiar împărăteasa Eugenia a Franței i-a degustat câteva dintre dulciuri. Aceasta a fost atât de plăcut impresionată încât i-a promis că îl va face furnizor al curții regale, fapt care nu s-a mai întâmplat din cauza războiului franco-prusac.

Întors în țară, Grigore își alătură măiestria afacerii Capșa, numele acesteia devenind „La doi frați, Constantin și Grigore Capșa”.  Cofetăria se mută în 1868 în casele Slătineanu, pe care frații Capșa le-au cumpărat în 1871, locul ce a devenit în ziua de astăzi Casa Capșa pe care o cunoaștem. Din nou, renumele acestora crește de la an la an, iar din ce în ce mai multă lume vine să se bucure de dulciurile fine realizate după cele mai celebre rețete din Paris.

Faima delicateselor de la Casa Capșa depășește granițele

Casa Capșa se bucura de un succes impresionant. La scurt timp după implicarea lui Grigore în afacere aceasta a primit brevetul de furnizor al Curții Domnești, dar și pentru alte case regale europene, precum cea a Serbiei și a Bulgariei.

Dacă la început ciocolata și mostrele pentru deserturi veneau direct de la Paris, la Capșa începuseră să fie calificați și specializați și cofetari români. Totodată, chiar Capșa a adus aici cofetari și bucătari renumiți din capitala Franței – bucătarul șef Manchosee, cofetarul Georges Leroy sau Lucien Bertola – cel care a preparat primele „trufe” din istoria Bucureștiului.

Mai mult, din ce în ce mai mulți oameni începeau să fie de acord că la Casa Capșa se făceau cele mai bune deserturi din București, „furând” clienți de la alte cofetării renumite din Capitală, precum „Giovanni”, „Elefterescu”, „Fialkovsky”, dar și cofetăria hotelului „Bellevue”.

Exista obiceiul ca de fiecare dată când are loc o masă festivă în onoarea unei personalități aici să se pregătească o nouă specialitate a casei. Unele nu au devenit atât de populare, în schimb putem savura și astăzi bomboanele „joffre”, lansate în cinstea Mareșalului Joffre.

În 1876 Constantin s-a retras din afacere, astfel că Grigore a rămas singur la conducerea Casei Capșa. Acesta deschide în 1886 un hotel alături de cofetărie, iar în 1891 apare și Cafeneaua „Capșa”, odată cu creșterea în popularitate a cafelei, loc care a devenit extrem de popular

Casa Capșa a adus un element extrem de important pe piața din țară, și anume importanța prezentării – ambalajul vinde marfa până la urmă, nu? Prin urmare, aceștia se asigurau că bomboanele și deserturile fine sunt prezentate în ambalaje deosebite – bomboniere, cartonaje cu modele și cutii de lemn produse special tocmai în Hamburg și Viena. Mai mult, în cazuri speciale, dulciurile de la Capșa erau învelite în hârtie dantelată, foiță de argint sau de aur dar și panglici decorative.

„Urlătoarea academică”, locul unde se făceau și se desfăceau guvernele

Încă de la finalul secolului XIX o parte din elita politicii din România a început, mai întâi, să se bucure de bunătățile de aici, pentru ca mai apoi aici să aibă loc întrevederi cu iz politic. Faptul că personalități precum Brătienii, N. Filipescu sau C. Argetoianu veneau aici era spre deliciul presei, care „avea grijă” să scrie în presă cum că aici se fac și se desfac alianțele și guvernele. Pe bună dreptate însă, liberalii și țărăniștii aveau propriile saloane aici, și nu de puține ori au luat calea Capșei pentru a stabili anumite decizii politice.

La acea vreme Capșa căpătase porecla de „Urlătoarea academică”, datorită informațiilor politice pe care le culegeau jurnaliștii de aici.

Aici a fost mereu un loc favorit al scriitorilor, gazetarilor politici, actorilor sau pictorilor, de la începutul anilor 1900 și până în perioada comunistă. Printre figurile emblematice care călcau adesea pragul Capșei se numără Eugen Barbu, Ion Minulescu, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, Duiliu Zamfirescu, Camil Petrescu sau Theodor Pallady.

Prin urmare, Tudor Arghezi a făcut chiar și portretul bucureșteanului care venea la Capșa:

„Capșistul este un individ inteligent și primejdios și critica reală se face la Capșa, nu în presa literară. Dacă ești prost la Capșa, e imposibil să fii deștept altundeva, măcar în scris.”.

De asemenea, un catren celebru la vremea sa a fost cel lansat de jurnalistul Nicolae Crevedia:

„La Capșa, unde vin toți seniorii

Local cu două mari despărțituri:

Într-una se mănâncă prăjituri,

Într-una se mănâncă scriitorii”.

Decăderea Casei Capșa și atmosfera din prezent

Din păcate, declinul Capșei a fost sinonim cu instaurarea regimului comunist, care, supărat pe aerul burghez, pe recepțiile și întrevederile cu fast ce se țineau aici, a decis schimbarea numelui din „Casa Capșa” în „București, Braserie și Restaurant”. Scurt și la obiect, un nume sec menit să transforme evenimentele regale ce au avut loc aici într-o amintire îndepărtată. Din păcate acest lucru a reușit, a mai existat însă un curent al scriitorilor ce veneau aici în anii 1970, odată cu redeschiderea hotelului și a cafenelei.

După 1989 clădirea a redevenit proprietate privată, și-a recăpătat numele și a fost restaurată cu pricepere pentru a fi cât mai aproape de înfățișarea de dinainte de război, însă din păcate spiritul Capșei este de negăsit. Freamătul de altădată, evenimentele selecte și oamenii care veneau grăbiți aici pentru a asculta cele mai noi bârfe și pentru a dezbate la o ceașcă de „marghiloman” sau o prăjitură cele mai noi evenimente politice sunt un miraj îndepărtat, aproape o fantezie când privim cât de solemn și neclintit stă în prezent Casa Capșa. Saloanele sale sunt mai mult goale, asemenea trotuarelor din fața acestui simbol al Bucureștiului.


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button