MAKE BUCHAREST GREAT AGAIN

Casă-bijuterie din București, cu tavane pictate de Luchian, restaurată cu mare artă. Cândva, la subsol avea un bar clandestin frecventat de Nicu Ceaușescu

Una dintre cele mai frumoase clădiri de patrimoniu din București a fost restaurată de Alin Caraman, un om de afaceri pasionat de Micul Paris și de felul în care se construia în București la început de secol XX. Casa de pe Strada Italiană, numărul 21, a fost finalizată în anul 1895 și a aparținut familiei pictorului Ștefan Luchian. În prezent, interioarele păstrează cele mai multe dintre elementele de artă decorativă originare, un spectacol vizual impresionant. Cât de complicat este să restaurezi o casă de patrimoniu în România, mai jos, la Make Bucharest Great Again, un proiect B365.ro dedicat salvării patrimoniului orașului.

Când intri în casa de pe Strada Italiană,  numărul 21, din București, nu știi pe ce să-ți oprești privirea mai întâi. Timp de doi ani, în jur de 40 de restauratori au muncit din greu ca să scoată la lumină frumusețea inițială a încăperilor. Sobe cu cahle multicolore de Meissen, stucaturi cu model de la începutul secolului al XIX-lea, cu motive antropomorfe și vegetale, cu cupidoni pe frontoanele ușilor pictate, cu medalioanele pictate de Luchian pe tavanul de la parterul clădirii, toate au fost restaurate cu artă, migală și grijă.

candelabbru, casa, luchian
Scara interioara a casei. Foto Antoaneta Dohotariu.

În partea din față se punea covorul roșu pe scările din marmură, iar duminica se scotea acel covor roșu și se punea unul alb”

Alin Caraman este un om de afaceri bucureștean, pasionat de patrimoniul orașului, de trecut, de tehnici de construcție astăzi dispărute.

alin, caraman, poza
Alin Caraman este un om de afaceri bucureștean, pasionat de patrimoniul orașului, de trecut, de tehnici de construcție astăzi dispărute.

Alin Caraman: “Am avut șansa să mă nasc într-un apartament interbelic, aflat pe strada Negustori. Am avut un vecin care a prins acea perioadă interbelică și îmi povestea cum se desfășura viața în bloc. Proprietarii erau boieri și negustori și aveau niște obiceiuri foarte stricte. Toată blocurile interbelice au o configurație foarte interesantă: prin față intrau domnii, dar exista și o parte secundară pentru servitori, ei aveau un circuit complet separat. În partea din față era un portar și covor roșu pe scările din marmură, iar duminica se scotea acel covor roșu și se punea unul alb, povestea vecinul”.

Am văzut cel mai scump ansamblu rezidențial din București: nu se compară cu modul în care se construia în interbelic”

Alin Caraman: “Aceste apartamente sunt extraordinare și mulți nu realizează detaliile care fac diferența. Există mici detalii extraordinar de spectaculoase, cum ar fi glasvandul, camerele cu înălțime de 3 metri, parchet de stejar și toată împărțirea care era extrem de bine gândită. Vei găsi apartamente cu camere mari, rar dai de camere sub 18 mp, ceea ce azi nu găsești nici măcar la blocurile noi. Am vizitat de curănd cel mai scump ansamblu rezidențial din București, prețul este 5000 de euro mp. Este incredibil cum au putut să gândească un apartament care ajunge la 1,8 milioane de euro, un preț absurd, în care avem un lobby rezonabil, un balcon spectaculos, o baie frumoasă, dar lucrurile se opresc aici, pentru că există niște handicapuri uriașe. Camerele pentru copii au 12 mp. Eu am doi copii, mai fac și școală on line, deci au nevoie de un birou, acolo trebuie să și doarmă, să-și depoziteze lucrurile. Cum ar putea să o facă în acest apartament de 1,8 milioane de euro? Unde mai pui că un spațiu de depozitare are 2 mp”.

casa, luchian
Alin Caraman a vazut sute de case vechi din Bucuresti din pasiune.

Alin a cumpărat 40 de apartamente în blocuri vechi și le-a renovat

Ca să găsească un apartament cu care să rezoneze, un cămin, Alin Caraman a văzut sute de case vechi din București.

Alin Caraman: “Am găsit un apartament și, după ce l-am cumpărat, am rămas fără hobby-ul de a căuta în fiecare zi, de a avea vizionări, pentru că este o plăcere să intri în toate cotloanele acestor case vechi. Pe atunci, se construia total diferit și îmi este imposibil să înțeleg de ce toate casele antebelice și interbelice sunt gândite absolut impecabil, iar dezvoltatorii de azi nu reușesc să gândească mai mult. Mai ales că nu trebuie să inventeze roata, au modele și inspirație la nivel mondial la un click distanță, pe când în interbelic meseria asta se învăța în școlile de arhitectură din străinătate”.

soba, meissen
Sobă cu cahle de Meissen restaurată. Foto Antoaneta Dohotariu.
Era o perioadă, cum este și cea de acum, în care dădeai cu tunul ca să găsești o echipă de constructori”

Pasionat de funcționalitatea și de farmecul caselor vechi, Alin Caraman a cumpărat, în perioada 2003-2008, 40 de apartamente interbelice. Le-a renovat și le-a vândut.

Alin Caraman: “Constructorul care mă ajuta în acea vreme se uită chiorâș la mine și-mi spunea: Alin, nu o să se vândă. Dar s-au vândut ca pâinea caldă, circa 70-80% s-au vândut către cetățeni străini care apreciază foarte mult aceste apartamente. Erau gata renovate, nu mai aveai dureri de cap, era o perioadă, cum este și cea de acum, în care dădeai cu tunul ca să găsești o echipă de constructori. A existat și un profit din acest hobby, apoi am mers la next level, pentru că aveam nevoie de un sediu pentru afacerea mea care se ocupă de organizare de evenimente, Bon Mariage”.

soba, cahle, meissen
Soba cu cahle de portelan Meissen a fost restaurată de sculptorul Doru Nută. Foto Antoaneta Dohotariu.
După naționalizare, în casă au locuit mai multe familii care au văruit pereții pictați

Alin Caraman: “Noi funcționăm ca o Bancă pe care o alegi după sediu, vechime, prestanța și renume. Am încercat să consolidăm acest lucru, eram cea mai veche firma, aveam cel mai mare brand, Bon Mariage, și aveam nevoie de un sediu reprezentativ, unul în care oamenii să aibă siguranța că nu plecăm peste șase luni cu banii. Așa am găsit casa de pe Italiană. Proprietarii erau medici, doamna Radu iubea enorm acesta casă și muncise mult ca să o aibă pe toată. După naționalizare, aici au locuit mai multe familii și doamna Radu a trebuit să cumpere cameră cu cameră, cu multe alergături, cu mult chin”.

casa, luchian, italiana
Alin Caraman a cumpărat vila de pe Strada Italiană în anul 2005 pentru suma de 200.000 de euro și a mai cheltuit inca pe atit pentru restaurarea casei. Foto Antoaneta Dohotariu.
Pictura era decojită și avea părți lipsă, iar deasupra ușilor era văruit, ceea ce nu a fost deloc rău, pentru că astfel s-au păstrat picturile originare”

Alin Caraman a cumpărat vila de pe Strada Italiană în anul 2005 pentru suma de 360.000 de euro și un pic, iar consolidarea și restaurarea l-a costat 150-200.000 de euro.

Medalion pe tavan pictat de Stefan Luchian.

Alin Caraman: „Proprietara dorea să se asigure că ceea ce voi face aici, nu este ceea ce mulți ar fi făcut, adică să o lase să cadă și să facă un bloc, pentru că este așezată pe colț și este mult mai rentabil să ridici un bloc nou, decât să ai această casă. Inclusiv constructorii îmi spuneau: Dar de ce te chinui să restaurezi o casă ca asta? De banii de restaurare, îți faci o casă nouă”.

Alin Caraman: “La parter există un tavan pictat de echipa lui Luchian și două medalioane, unul cu pești și unul cu raci, pe care se spune că le-a pictat Luchian. În celelalte camere au lucrat echipe de austrieci și de italieni. Cât de complicată a fost restaurarea? Ca să poți să funcționezi, îți trebuia centrală termică, sobele au rămas pentru frumusețe. Pentru centrală trebuiau conducte, eu am lucrat sub îndrumarea domnului inginer Ursăchescu, un structurist renumit în București. Am inventat acest paravan ca să tragem țevile, fără să se vadă. Pe partea de restaurare a picturilor am lucrat cu familia Neamțu, doamna Cela Neamțu este artist plastic și face niște tapiserii excepționale. Soțul domniei sale este pictor, iar băiatul tot pictor. M-au ajutat să găsesc echipe cu care am putut restaura. Pictura era decojita și avea părți lipsa, iar deasupra ușilor era văruit, ceea ce nu a fost deloc rău, pentru că astfel s-au păstrat picturile originare. Unele părți lipseau, de exemplu acolo unde vedeți acei vulturi, capetele lor nu mai erau, le-am refăcut”.

rac, medalion, luchian
Medalion de pe tavan atribuit lui Luchian. Foto Antoaneta Dohotariu.

Doru Nuță restaurează sculpturi în toată Europa, el a curățat și reparat sobele cu cahle de Meissen

Ușile au fost restaurate de Irina Florescu, membră a Uniunii Artiștilor Plastici, secția Pictură. Irina Florescu colaborează și cu Teatrul Național cu accesorii pentru costumele din piesele de teatru și este renumită pe piața de restaurare de pictură. 10 % din piesele parchetului originar erau lipsa, așa că a fost refăcut, după ce au fost găsite nuanțe de lemn de stejar, de nuc și de fag asemănătoare. Sobele cu cahle de Meissen au fost restaurate, desfăcute, curățate și reparate de sculptorul Doru Nuță.

doru, nuta, sculptor, germania
Sobele cu cahle de Meissen au fost restaurate, desfăcute, curățate și reparate de sculptorul Doru Nuță. Foto credit Doru Nută.
Doru Nuță a restaurat sculpturi la Luvru și în catedralele din Franța

Doru Nuță trăiește de aproape 30 de ani în Europa, a locuit în Franța, trăiește în Germania și se va întoarce în Franța. A restaurat catedrale, a lucrat pentru Luvru și restaurează opere de sculptură în toată Europa. Doru Nuța a urmat Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universității Naționale de Artă București și are un masterat în Sculptură. A expus în Germania, la Nurenberg, ICR Berlin ( The Future Last Supper), la Zurich și în SUA. Casa cu medalioane semnate de Luchian este un proiect la care ține mult.

doru, nută, sculptor
Doru Nută a restaurat sculpturi in catedralele din Europa. Foto credit Doru Nută.
Cine a construit casa a fost unul dintre cei mai bogați oameni din București”

B365.ro: Cât de complicat a fost să restaurați sobele cu cahle de porțelan de Meissen?

Doru Nuță, sculptor: “Casa în sine a fost extrem de bogat decorată și se vede că cine a construit-o a fost unul dintre cei mai bogați oameni din București. În general, așa îți dai seama, cu cât este mai de calitate partea asta decorativă, cu cât are mai multe sculpturi, picturi, uși pictate. Casa este impresionantă. Trebuie apreciat tot efortul făcut de Alin ca să fie restaurată bine, corect, pentru că nu sunt mulți proprietari care ajung să cumpere o casă ca asta și să facă un efort să o restaureze. Cei mai mulți le înnoiesc, interioarele le distrug cu totul și le fac moderne. E păcat, s-au distrus foarte multe case astfel, de aceea am și apreciat efortul lui Alin și am acceptat să lucrez la sobe, mai ales că nu e un lucru pe care-l fac de obicei”.

detaliu, soba, meisssen
Toți oamenii bogați își comandau porțelan de la Meissen.

Doru Nuță, sculptor: “Porțelanul a fost o fascinație pentru lumea europeană timp de secole, se făcea numai în China. Pe la 1700, un neamț și-a pus capul la bătaie, a aflat rețeta și a început să facă porțelan la Meissen. Așa s-a dezvoltat această fabrică și a ajuns cea mai cunoscută din Europa. Toți oamenii bogați își comandau porțelan de la Meissen. E ca și acum când unul își comandă un Rolls Royce de la Rolls Royce, e același concept”.

soba, meissen
„Multe cahle au fost distruse, au fost sparte, multe din cahle au fost înlocuite. În cazul ăsta norocul a fost că au rămas în general cahlele originale, doar că multe erau sparte”.
Sobele acestea se făceau pe comandă, se făceau niște negative speciale pentru fiecare sobă în parte”

Doru Nuță: “Avantajul porțelanului este că, în principiu, este foarte rezistent, este ars la 1400 de grade Celsius. Dar este si foarte dificil de lucrat cu porțelanul. Tehnic vorbind, este un vârf de tehnologie și de aceea nu sunt foarte mulți care se pricep să-l lucreze. Sobele acestea se făceau pe comandă, se făceau niște negative speciale pentru fiecare sobă în parte. De aceea, multe dintre reliefurile centrale sunt unice. După naționalizare, cum știm, casa a fost locuită de mai mulți chiriași. Să nu mai zic de calitatea oamenilor care au stat aici. Bineînțeles că nu au apreciat ce era în casă, a fost o bătaie de joc pentru toate operele de artă. Multe au fost distruse, au fost sparte, multe din cahle au fost înlocuite. În cazul ăsta, norocul a fost că au rămas în general cahlele originale, doar că multe erau sparte”.

Legea cea mai importantă în restaurare este ca orice faci să poată să fie desfăcut și refăcut poate mai bine în viitor”

B365.ro: Cum le-ați înlocuit pe cele sparte? Ați dat comandă la Meissen?

Doru Nuță, sculptor: “Pur și simplu le-am reparat, în cazul ăsta sobele au rămas de frumusețe, nu ca să fie folosite. A fost un job special, pentru că nu mă ocup de asta. Când fac restaurare, fac restaurare de sculpturi. Am experiență în ceramică, mai ales că soția mea este ceramistă, am avut un atelier de ceramică împreună și normal, contează experiența, contează să cunoști materialul. In restaurare legea cea mai importantă este ca orice faci să poată să fie desfăcut și refăcut, poate într-un mod mai bine în viitor când apare o altă tehnologie. Trebuie să știi să integrezi restaurarea respectivă, adică părțile care au fost refăcute să arate ca celelalte. De multe ori, și aici se greșește, lucrurile restaurate se fac ca noi, ori ideea este să nu faci ceva nou ci să conservi, să-l faci lizibil. Din cauza murdăriei și a defectelor nici nu mai ajungi să te bucuri de ce este acolo. În restaurarea de sculptură e același lucru”.

tavan, pictat
Tavan realizat de echipa lui Stefan Luchian.
Normal că mi-e dor de București, mă mai cheamă și Doru”

B365.ro: Vă place casa? Vă este dor de București?

Doru Nuță: “Casa este excelentă, este un exemplu pentru arhitectura interbelică din București. Am apreciat efortul lui Alin de a băga bani în restaurare, cu atât mai mult cu cât au rămas foarte puține case în București cu o astfel de bogăție decorativă. Normal că îmi este dor de București, e unul dintre sentimentele mele pur românești, unde mai pui că mă mai cheamă și Doru. Din păcate, s-a distrus mult în București, și așa se distrusese mult, au fost demolate cartiere întregi înainte de 1989, și ce-a mai rămas reușesc să distrugă acum. Peste tot in lume, toți se gândesc numai la bani, lumea vrea să facă bani, că asta a ajuns omenirea azi. Din cauza asta și dezvoltatorii ăștia imobiliari, când noi vrem să fie salvată o casă de patrimoniu, ei văd valoarea ei care este să zicem de 3-4 milioane. Dacă fac un bloc acolo în locul casei scot 20 de milioane. Nu întâmplător vorbesc de lipsa de cultură și de calitatea învățământului din România. Dacă am face efortul acesta să educăm copiii, de când încep școala, să le arătăm alte valori, normal că s-ar uita altfel la patrimoniu, mai ales ca este un bun neregenerabil”.

parchet, restaurat
Parchetul distrus a fost refacut cu trei esente de lemn diferite.
Am văzut cum se restaurează în București și ce orori se fac”

Doru Nuță: “Cei care restaurează, cum este Alin Caraman, au tot respectul meu. Tocmai pentru că nu sunt mulți. Mitocanii care ajung bogați își iau Rolex și mașină scumpă, ca să vadă lumea că au bani. Am cunoscut un tip în București care băgase într-o casă de beton vreo 2 milioane de euro, voia să o facă fix ca alea antebelice. Și a început să-i lipească pe fațadă stucaturi, dar de polistiren. L-am întrebat de ce nu face stucaturi reale, aveam un coleg care se ocupa cu asta și putea să i le facă, efectiv, într-un anume stil. Nu, a zis, că astea sunt aduse din Italia. Bine, or fi din Italia dar tot o mizerie rămân și tot din polistiren rămân. Am văzut ce orori se fac în București”.

Alin Caraman: “Sunt tot felul de taxe aberante ca să restaurezi o casă de patrimoniu, aici e o mare problemă. Pentru că, în momentul în care vrei să ai o casă de patrimoniu, te iei realmente cu mâinile de cap și este un coșmar pentru orice investitor. Cei de la Ministerul Culturii ar avea posibilitatea să schimbe legislația. De exemplu, fiind o casă de patrimoniu, dacă este pe persoană fizică, impozitul este zero. Eu nu mi-am permis să iau această casă pe persoană fizică, ci pe firmă, firma producând, așa că plătesc impozit de 7000 de euro pe an, versus zero dacă ar fi fost pe persoană fizică și dacă nu aș avea activitate de business”.

Ușile au fost restaurate de Irina Florescu, membră a Uniunii Artiștilor Plastici, secția Pictură.
Când ajungi să restaurezi o casă de patrimoniu, întâlnești un sistem mafiot și te costă o avere să faci orice lucrare”

Alin Caraman: “Până la urmă, care este interesul statului? Dar al nostru, al cetățenilor? Să luăm aceste clădiri și să fim încurajați să le restaurăm, lucru pe care l-aș face cu reduceri de taxe și cu penalizări, în egală măsură. Când restaurezi, ajungi într-un sistem mafiot în care orice lucrare te costă o avere. O avere pe care nu o ai. Evident că trebuie să ai grijă de casă, dar nu trebuie ca prețurile să crească de zece ori la un serviciu, pentru ca nouă ori din valoarea aceea să ajungă în niște buzunare. Ar trebui ca banii să intre în casă, și nu în două trei firme care au monopol pe lucrări și pe autorizări. În momentul în care ajungi la Ministerul Culturii în comisie este un coșmar. Este ruleta rusească. Am vrut să fac evenimente la Casa Universitarilor în foișor, un foișor cu stâlpi și acoperiș deschis, făcut în perioada ceaușistă. Am vorbit cu cei de la Casa Universitarilor să pun în valoare grădina, casa, să fac evenimente atât culturale cât și private și pe banii mei să restaurez acel foișor. Am pierdut mulți bani, am trecut prin toți pașii și după un an am ajuns la Ministerul Culturii, iar Ministerul mi-a spus că da, foarte frumos, dar nu vă dăm ok-ul până nu renovați și întreaga clădire”.

„Nu pot să spun de ce imi place această casă. E ca și cum m-ați întreba de ce-mi place copilul meu”.
Nu pot să spun de ce îmi place această casă, e ca și cum m-ați întreba de ce-mi place copilul meu”

B365.ro: De ce vă place această casă?

Alin Caraman: “Nu pot să spun, e ca și cum m-ați întreba de ce-mi place copilul meu, realmente. Habar nu am dacă tavanul și medalioanele lui Luchian îi sporesc valoarea. Sigur că în orice vânzare mâna întinsă fără o poveste nu primește, vestita replică din Filantropica. În momentul în care ești un vânzător bun trebuie să ai o poveste, povestea vinde, eu sunt vânzător și știu. Dar nu știu dacă vinde povestea sau dacă vinde faptul în sine”.

Legenda spune că la subsol, în perioada comunistă, funcționa un bar clandestin în care venea Nicu Ceaușescu. Nu știm cum a fost. Pereții nu vorbesc. Dar există, au rezistat într-o casa foarte veche și foarte frumoasă.

„Make Bucharest Great again”, proiectul B365.ro susținut de Promenada Mall și Mega Mall, parte din grupul NEPI Rockcastle, vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare, moderne, revoluționare. Ce am mai scris se află aici:


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button