Casa Assan. Povestea micului palat din București unde a locuit primul român care a făcut înconjurul lumii

Ascunsă în centrul Bucureștiului, chiar în spatele Pieței Romane, se află Casa Assan, o clădire superbă, ridicată la începutul secolului XX. După cum sugerează numele ei, aici a locuit un membru al influentei familii Assan, și anume Bazil, fiul cel mare al capului familiei. Vă invităm astfel să aflați povestea acestui palat în miniatură, dar și modul în care familia Assan a contribuit la dezvoltarea Bucureștiului.

Chiar în spatele pieței Romane, în umbra impunătorului hotel Sheraton, se află o clădire superbă, ridicată acum mai bine de un secol, un palat în miniatură ce fură priviri admirative din partea tuturor trecătorilor care trec prin dreptul său. Este vorba despre Casa Assan, care se întinde cu grădina sa impresionantă pe piața Lahovary, la numărul 9, unde se află încă din anul 1914.

Casa Assan a fost ridicată de un arhitect celebru al acelor vremuri

Cu un stil ce aduce aminte de construcțiile din Franța lui Ludovic al XV-lea, Casa Assan este creația arhitectului Ion D. Berindey, un arhitect celebru al acelor vremuri, care a mai ridicat în București Palatul Cantacuzino (Casa Enescu) de pe Calea Victoriei, precum și Casa Florescu. Asemănarea dintre Casa Assan și Casa Enescu este vizibilă, mai ales când ne uităm la intrarea dinspre stradă. Ion Berindye a studiat la „L’École nationale supérieure des beaux-arts” din Paris, și a fost fiul lui Dimitrie Berindey, primul arhitect român care a studiat la Paris.

Acesta a profitat de terenul mare pe care l-a avut la dispoziție, și a proiectat o intrare frumoasă, cu două cărări, precum și grajduri pentru cai dar și garaje în apropierea caselor unde locuiau șoferul și vizitiul familiei Assan. Surprinzător însă, intrarea din spate este mai elegantă și mai spectaculoasă decât cea dinspre piața Lahovary.

Ce se ascunde după gardul înalt de fier forjat

La intrarea în curte este imposibil să nu fiți impresionați de gardul de fier ce separă freamătul orașului de această oază de liniște. De asemenea, și ferestrele dinspre stradă sunt decorate la bază cu diverse modele realizate din fier forjat. Deși pare o clădire construită având în vedere simetria totală, clădirea prezintă în partea stângă, cum privești dinspre stradă, un mic turn cu o cupolă rotundă. Clădirea dispune de trei niveluri, și anume demisolul, parterul și un etaj.

Trebuie menționată și „rânduiala” din interior – în partea de sud a locuinței se află, la parter, încăperile pentru oaspeți, în timp ce parterul găzduiește cinci saloane, iar la etaj se află cele trei apartamente rezervate membrilor Acadmeiei Române. Totodată, la subsol și demisol au fost amenajate bucătăria și atenansele.

Ce nume poartă încăperile din Casa Assan

După modelul superbelor case din Franța acelor vremuri, fiecare sală din Casa Assan a fost botezată în funcție de felul în care era amenajată. Astfel, aici întâlnim Sala de Șah, Salonul Oglinzilor și Candelabrelor, unde toți pereții sunt acoperiți în oglinzi cu rame de bronz, iar deasupra strălucesc candelabrele atârnate de bolta încăperii, Sala Consiliu, din al cărei nume este lesne de înțeles ce fel de activități găzduia, Sala Edison, unde era păstrată o lampă-bec Edison, precum și un superb candelabru. Nu în ultimul rând, există și Sala Zodiac, decorată cu un vitraliu de mari dimensiuni prin care trece lumina soarelui și care reflectă semnele zodiacului.

Ușa principală a casei este una metalică, extrem de grea, cu decorații și cu geamuri groase, care dă spre holul cel mare, care este luminat de un vitraliu ce se desfășoară asemenea unei cozi de păun. Peste tot prin casă, în holurile mai mari sau mai mici, se află oglinzi superbe, statuete de bronz așezate atent fie pe etajere de lemn, fie pe suporturi din marmură. De asemenea, pereții sălilor amenajate sunt decorați ici-colo cu picturi în ulei semnate de artiști din acele vremuri.

Din fericire, mare parte din mobilierul luxos, de epocă, a reușit să fie conservat și poate fi văzut îndeaproape – mobilier din lemn masiv, unele tapisate în pretențioasa piele de Alcnantara, oglinzi impunătoare, candelabre și picturi te duc cu gândul la începutul secolului. Mai mult, au fost păstrate și ușile glisante în perete, prezente aici încă de la inaugurare.

Dacă parcurgi holul principal și te îndrepți fix în capăt veți descoperi spre una dintre atracțiile acestei locuințe – sera cu vitralii, care dovedea clar apartenența familiei Assan la „lumea bună”, deoarece puține erau familiile ce își permitau așa ceva.

Intrarea din spate, considerată de multe persoane mai frumoasă decât cea principală, are un aer aparte de eleganță, dat de cele două scări în curbă, mărginite cu balustrade împletite din fier forjat, dar și cu o fântână mică dedesubt.

Această scară dublă face legătura cu parcul și cu grădina de vară unde funcționează, în lunile calde, un restaurant cu terasă.

Care a fost importanța familiei Assan pentru București

Deși la origini o familie săracă, Assanii și-au obținut renumele și averea cu ajutorul lui George Assan, „căpătâiul” familiei, cunoscut drept unul dintre cei mai mari afaceriști și înteprinzători din istoria Bucureștiului.

Venit în Capitală, acesta și-a început activitatea în negoț și în cele din urmă și-a deschis în 1849 alături de Ioan Martinovici o băcănie ce se deosebea de majoritatea celorlalte din oraș prin faptul că aici se găseau doar bunuri de lux venite din străinătate.

Afacerea a dat roade, banii au venit din ce în ce mai mulți, astfel că George Assan și-a extins afacerile în anul 1853, când a ridicat pe malul lacului Colentina Moara lui Assan. Acest moment a reprezentat un punct de cotitură în istoria Bucureștiului dar și în istoria țării.

În primul rând, aceasta a fost prima instalație industrială din țară ce a fost acționată pe bază de aburi – pentru care Assan a cumpărat din Viena o mașinărie cu aburi Siegel, moment care este considerat de mulți experți începutul industrializării urbane în România.

În al doilea rând, această moară cu aburi a reprezentat „începutul sfârșitului” pentru zecile de mori acționate de apă care acaparaseră malurile Dâmboviței, și care erau responsabile pentru inundațiile care se produceau aproape an de an.

Această moară, precum și fabrica de pâine din interiorul ei, au funcționat aproape 150 de ani, iar la apogeu se spunea că o treime din populația Bucureștiului mânca pâine produsă aici. Desigur, populația era considerabil mai mică pe-atunci. Din păcate, importanța acestei mori pentru istorie este ignorată de autorități de mai bine de un deceniu, astfel că aceasta se află în prezent într-o stare avansată de degradare.

Cine a fost Bazil Assan, cel care a comandat ridicarea Casei Assan

Bazil Assan a fost fiul cel mare al lui Gheorghe Assan, și cel care a dorit ridicarea casei de la piața Lahovary nr. 9. Născut în 1860, acesta a urmat școli înalte la Liege, Belgia și în Elveția, la Montreaux. Acesta a îmbinat de-a lungul vieții sale spiritul antreprenorial cu pasiunea de aventură.

În domeniul afacerilor, acesta a continuat afacerea morii după decesul tatălui său, și a construit două mori sistematice în acest sens. Mai mult, a extins imperiul Assanilor construind o fabrică de vopseluri și una de săpun.

De numele său se leagă și un siloz ridicat în 1907 care putea adăposti cantitatea impresionantă de 700 de vagoane de grâu. Având impresionanta înălțime de 41 de metri, silozul era printre cele mai înalte clădiri din întreaga Capitală. Mai mult, Bazil a ridicat și prima fabrică de uleiuri comestibile din porumb din țară, inspirându-se din industria SUA.

Din punct de vedere al aventurilor, Bazil Assan a dus o viață plină de recorduri și premiere. Printre acestea se numără și faptul că Bazil a fost primul român ce a făcut înconjurul lumii. Isprava s-a petrecut timp de 5 luni, între decembrie 1897 și primăvara lui 1898. Mai mult, acesta a făcut înconjurul lumii într-un balon cu aer cald, pe ruta Istanbul, Cairo, Ceylon, Beijing, Tokyo, SUA și Oceanul Pacific.

De asemenea, Bazil Assan a fost proprietarul primului automobil de circulație din România, un Panhard cu motor de 15 cai putere, fabricat în Belgia. Firește, acesta a fost mândrul posesor al numărului de înmatriculare 1 – B.

Ce soartă are Casa Assan

Din fericire, această clădire istorică a avut o soartă mai bună decât multe altele care au fost rase de pe fața pământului de către regimul comunist. Casa Assan a intrat în patrimoniul Academiei Române și a fost redenumită Casa Oamenilor de Știință. În prezent, aici funcționează restaurantul Academiei Române.