Cum a reușit o afacere românească catalogată fără sorți de izbândă: carte, ceai, muzică și dichis

de:
25 nov. 2012
2 Afișari
Cum a reușit o afacere românească catalogată fără sorți de izbândă: carte, ceai, muzică și dichis

În anul 2000, anul în care a apărut primul Cărtureşti, cel de pe Edgar Quinet, vânzările de carte erau mici peste tot, povestesc fondatorii.

„Editurile cu care am început să lucrăm au crezut că proiectul în sine e o utopie”, explică Daniel Voinea, managerul de Marketing şi Comunicare.
Dar Şerban Radu şi Nicoleta Dumitru n-au pornit cu o idee de business, voiau să facă un loc pentru lucrurile pe care şi le doreau, pornind de la ideea că se vor găsi oameni cu care să aibă lucrurile astea în comun. Şi s-au găsit. Încă din prima zi au avut vânzări peste aşteptări: „După ce, timp de câteva luni, am fost descurajaţi  din toate părţile cu bănuiala că acest concept n-o să prindă, am vândut de 1000 de lei într-o zi”, povesteşte Nicoleta.

Spun că n-au avut emoţii. Ce-i drept, aveau servicii în paralel şi și-ar fi permis și să piardă. „Societatea, în momentul respectiv, părea să fie dominată de modelul de succes cu maşini luxoase, telefoane performante şi, în general, de o formă de agresivitate în spaţiul public. Ştiam că mizăm pe o minoritate, în ceea ce priveşte clientela”, explică Şerban, „dar surpriza mare a fost că minoritatea asta… nu era chiar aşa de mică.”

Nicoleta crede că unul dintre motivele pentru care modelul librăriei lor a avut succes a fost faptul că n-au făcut doar o librărie cu nişte rafturi obişnuite, cum era mai peste tot atunci: un vânzător şi o tejghea. „Noi am încercat să scoatem în evidenţă cartea; prin felul în care am amenajat locul, am pus cartea pe un piedestal, ca să zic aşa.” 

„Tinerii considerau cititul o chestie ruşinoasă atunci, cumva că doar „loser-ii” citesc- astea erau statisticile”, completează Şerban. „Cartea era o chestie foarte prăfuită. Iar noi n-am introdus-o agresiv pe piaţă… am luat un spaţiu mic, de 40 de metri pătraţi, undeva nu tocmai la stradă, dar l-am amenajat frumos, simpatic, cu atenţie la detalii. Am fost primii care am făcut un concept store, nu doar o librărie.” Iar Nicoleta adaugă că nici măcar n-au făcut-o conştient.

„Totodată, la vremea respectivă, în toate librăriile ,cărţile erau aşezate pe edituri”, spune Daniel, „noi am fost primii care le-am pus pe domenii şi în funcţie de autor. Ceaiurile, tricourile, CD-urile şi filmele au contribuit la conturarea conceptului.”
În ceea ce priveşte ceaiurile însă, managerul îşi aminteşte amuzat că oamenii, atunci când le vedeau în librării, întrebau la ce sunt bune. „Ne întrebau de ce n-avem de mentă, de exemplu. Noi aveam ceai verde, ceai negru, din cultura europeană a ceaiului, pe care comunismul le-a şters la noi. Oamenii erau obişnuiţi doar cu „ceai pentru ceva.”

Şi străinii s-au mirat de combinaţia ceai-carte. Nicoleta povesteşte că toţi editorii străini se miră că, în România, librăriile au ceai. Cărtureştiul are ceai, în primul rând pentru că Şerban era pasionat de el şi l-au adăugat în librării pe aceeaşi idee pe care au pornit afacerea: „ce ne place nouă să împărtăşim şi cu alţii.”

Au extins gama de produse la cererile clienţilor… adică oamenii au intrat, au văzut o ceşcuţă care era doar de decor acolo şi-au întrebat de ce nu o aduc şi de vânzare. Au adus-o şi de vânzare.

carturesti verona

Au crescut numărul de lansări de carte în librării, care, pe atunci, erau foarte rare. „Acum fac mai toţi”, povesteşte Şerban, „şi paradoxul e că, din 2010, au început să apară şi în străinătate librării de genul ăsta, cu o atenţie mai mare la design, la amenajarea spaţiului etc.”

Povestesc că s-au tot tot întrebat de-a lungul anilor dacă modelul Cărtureşti ar fi prins şi în străinătate la fel de bine ca la noi. Sunt convinşi că da: „Cea mai bună dovadă e că au început să facă şi alţii la fel, deci probabil ar fi prins. Lanţurile mari de librarii din străinătate au atins un punct maxim şi apoi n-au mai mers, oamenii au optat pentru chestia de la colţ, pentru locurile mai intime. Cărtureştiul e o chestie mai intimă, nu corporate, locurile nu arăta la fel, angajaţii dezvoltă relaţii personale cu clienţii. E ceva personal în fiecare librărie.” (Daniel)

La şase ani de la inaugurarea primului Cărtureşti, modelul librăriei încă era privit cu suspiciune, spune Şerban: „Sau eram întrebați de ce nu sunt librăriile noastre la fel, că aşa se construieşte brand-ul. Nouă ne place aşa. Chiar dacă-i ciudat pentru o afacere.”

Aleg câte un arhitect pentru fiecare librărie. Alegerea e pretenţioasă, spun ei, lucrează doar cu arhitecţi foarte buni şi mulţi sunt dornici să creeze design-ul pentru un Cărtureşti, chiar dacă e un proiect mai mic. „Fiecare proiect e adaptat locului, avem câteva care seamănă între ele, dar fiecare e altceva”, continuă Şerban.

Nu au emoţii că oamenii o să se orienteze spre cărţi electronice. Au creat şi ei opţiunea de cumpărat cărţi online, dar vânzările sunt infime, comparativ cu cele din librării.

Şi, oricum, subliniază că al lor Cărtureşti nu a fost şi nu este doar despre a vinde cărţi, e şi atmosfera. În momentul de faţă, cărţile ajung la 60 la sută din oferta de produse. „Orice client vine pentru atmosfera. Cărţi poţi lua şi de la tarabă„, argumentează Daniel.

carturesti verona

carturesti verona

Dacă va fi cazul şi vânzările vor scădea, spun că se vor adapta şi nu-i niciun fel de dramă. Însă de 10 ani tot aud că vine electronicul şi se termină cu cartea: „La fel ne spuneau şi de CD-uri. Şi n-a fost aşa. Sigur că, în America, Anglia, piaţa a fost suprasaturată în ceea ce priveşte cartea şi internetul a venit şi-a început să „mănânce”. Acolo, ameninţarea e mai mare. La noi, încă nu”, crede Şerban.

Astăzi, sunt 13 librării în ţară, dintre care patru în Bucureşti. Cea mai mare e cea de pe Arthur Verona, care se întinde în două case. Casa din faţă aparţine familiei Sturdza: arhitectul Şerban Sturdza a fost de acord să închirieze casa Cărtureştiului şi tot el a făcut şi proiectul de amenajare. În 2003 l-au deschis, s-au extins apoi şi la etaj şi apoi la subsol. În 2008 au cumpărat şi casa din spate, cele două fiind acum conectate cu o punte.

„Ăsta a fost un pariu interesant”, spune Şerban, „ideea că o casă veche nu e neapărat o povară pentru oraş, ci poate să aducă o valoare. Uite că, de fapt, casa e plină, n-a fost nevoie să o faci zgârie-nori.”

carturesti verona

carturesti verona

Primul oraş din provincie în care au adus Cărtureştiul a fost Iaşi. Au primit o cerere de acolo, cu motivaţia: „Iaşiul e un oraş mare, cum să n-avem noi un Cărtureşti?”

Mai au câte o librărie în Cluj, Constanţa, Suceava, Braşov, Arad şi câte două în Timişoara şi Iaşi. Şi cereri încă există. Nu le pot acoperi pe toate, dar, pentru Oradea, cel puţin, vor demara, pe 29 octombrie, un experiment: primul Cărtureşti pop-up, o librărie care va funcţiona doar o zi. Orădenii i-au convins să vină acolo într-un mod original: „Au postat o poezie pe facebook-ul nostru şi ne-au emoţionat… erau nişte puşti. Le-am zis că nu putem deschide încă librăria, dar o zi tot mergem la Oradea” (poezia- foto jos)

foto:http://www.facebook.com/Carturesti

 „Cărtureştiul n-ar fi ajuns aici dacă nu era îmbrăţişat de oameni”, adaugă Şerban, „noi obişnuim să spunem că promovarea a fost cam 99% reprezentată de faptul că oamenii vorbeau unii cu alţii despre Cărtureşti, se trimiteau unii pe alţii în librărie. Iar, după 12 ani, încă se apreciază hârtia, cartea încă mai e ceva de succes „

 foto: B365.ro

Şerban Radu, Nicoleta Dumitru şi Daniel Voinea,
în Cărtureşti Verona

 

 

Cookies