La început, cartierul Militari era un sat. De fapt, o comună. Și își căpătase numele acesta pentru că era o zonă de instrucție militară, deci era locuită de soldați, sergenți și subofițeri. Pe la 1950, a fost integrat în oraș. A devenit, administrativ, parte a Bucureștiului.
Aproape un deceniu de la acel moment, în Militari nu s-a schimbat nimic, la modul spectaculos. Tot ca un sat cu case arăta.
La începutul anilor ’60, în Militari, pe atuncă încă noul cartier al Bucureștiului, a început aici construcția de blocuri din prefabricate, cum făceau comuniștii blocurile: plăci mare de beton îmbinate ca niște pise de lego, într-un stil arhitectural care, în termeni populari, se chema „cutii de chibrit”
Comuniștii au ridicat aici bloc după bloc vreme de două decenii.
În 1983, după 21 de ani de șantiere, demolări și construcții de blocuri, în cartierul Militari apăruseră aproape 40.000 de apartamente. Vechiul sat unde trăiau soldați, sergenți și subofițeri se transformase într-un micro-orășel cu mai mult de 125.000 de locuitori, după cum se lăuda propaganda vremii.
Și astăzi, acest cartier din sectorul 6 al Capitalei este, practic, dominat de blocuri. Are la nord comuna Chiajna și cartierul Crângași, la est e vecin cu cartierul Cotroceni, la sud cu cartierul Drumul Taberei și la vest cu șoseaua de centură a orașului.
Îți recomandăm să citești și: