Cartierul din București care s-a umplut de șobolani. Cel mai scump cartier de șobolani

Bucureştiul, cred că știți, dar dacă nu ştiţi, vă zic eu, e capitala europeană cu cel mai puţin spaţiu verde pe cap de locuitor. Asta se întâmplă pentru că niciodată nimănui nu i  s-a părut că e o problemă cu spaţiile verzi, dimpotrivă. A început cu Ceauşescu, el s-a apucat mândru şi gospodăreşte să sistematizeze râul Dâmboviţa. Nu mai ştim de ce, poate i se părea murdară, aşa cum era ea, un râu ca orice alt râu pe alocuri nămolos.

Cert e că omul a făcut toate nefăcutele. A tăiat toţi copacii de pe maluri, erau nişte sălcii senzaționale, a betonat tot, a gonit toţi şobolanii de prin tuneluri şi, deşi aţi putea spune că e un lucru bun, nu e, căci ei s-au adăpostit în subsolurile şi parcurile din Cotroceni. Şi vă spun din proprie experienţă, nu am citit pe undeva prin arhive. 

Pivniţa noastră răcoroasă şi umbroasă s-a transformat într-o casă subacvatică, apa era de peste un metru, iar şobolanii care mişunau pe acolo erau din ăia sănătoşi, mari, lucioşi, ucigaşi de pisici şi foarte înspăimântători. 

Poate s-a rezolvat între timp, dar mă tem că e imposibil, căci între timp şobolani sunt peste tot, presupun că aţi văzut cu toţii capcane prin parcuri, pe străzi, pe sub copaci, mă rog, realmente peste tot. Eu am văzut şi şobolani pe stradă, nu le pasă lor prea mult cine e primar sau în ce sector sunt, sunt spirite libere şi într-o continuă expansiune. De aia n-am înţeles la vremea respectivă nici cum de a fost aşa uşor pentru Clotilde Armand să lase gunoaiele în stradă, poate n-are experienţa şobolanilor mari, lucioşi, puternici şi fioroşi. 

Revenind, aşa au dispărut copacii acum 35 de ani, întrebarea e de ce n-a mai pus nimeni nimic în loc. Un copăcel, un gard viu, o plantă agăţătoare, o ceva. Că beton ne-am obișnuit, i-a plăcut lui Ceauşescu, dar nouă de ce ne place să îi conservăm ctitoriile? 

Că veni însă vorba despre parcuri, să ajungem şi la partea a doua a ce vă povestesc astăzi. Am auzit că în sectorul 6 s-a făcut un parc nou, Parcul Liniei, peste o fostă groapă de gunoi. 

Ceea ce este foarte bine, dar şi un prilej să vă aduc aminte, dacă nu ştiţi, că şi în sectorul 2 s-a făcut un parc absolut minunat, dar puţin ştiut, Parcul Sticlăriei. E între blocuri, într-o zonă nu neapărat foarte spectaculoasă, pe locul unei foste fabrici de sticlă, că nah, de acolo şi Sticlăriei. Se săpa mult în zonă, după nisip, dar la un moment dat au dat de pânza freatică şi au abandonat lucrările. Ca şi formare, Parcul Sticlăriei e cam la fel ca Delta Văcăreşti. Pe unde au umblat oamenii și-au lăsat prăpăd, natura şi-a reluat teritoriul şi l-a repopulat şi cu plante, şi cu faună. 1600 de tone de gunoi au fost scoase şi de acolo, iar acum parcul e unul dintre cele mai frumoase şi primitoare din oraş. 

Poate şi pentru că nu s-a umblat foarte mult în amenajare, ci doar în sistematizarea locului – alei, bănci, căi de acces. Nu sunt locuri de joacă, nu sunt chioşcuri de îngheţată, nu sunt echipamente din acelea de sport în aer liber, e doar un parc unde să te opreşti şi să respiri şi să vezi cum creşte iarba, să vezi zeci de specii de păsări, să auzi broaşte. Nu mergeţi cu animale de companie, nu au voie, dar nu pentru că urâm animalele de companie, ci ca să nu deranjeze ecosistemul. Nu mergeţi cu biciclete, din motive similare. Nu luaţi cu asalt, că nu vă mai spun nimic.

Nota B365.ro – Tot Maria, mai jos:

• Minunea dintre blocurile din Militari
• Top 4 subiecte de dimineață în piață la Obor
• Romeo și Julieta din Berceni