Care sunt cele mai vechi COLINDE DE CRĂCIUN şi cum au apărut COLINDELE DE CRĂCIUN

Primele colinde au apărut încă din secolul al IV-lea, la vremea respectivă fiind prezentate drept imnuri închinate Nașterii Domnului, după cum se precizează în cartea Enciclopedia Crăciunului, scrisă de Gerry Bowler. Ele aveau titluri ca: Jesus refulsit omnium, de Hilarius din Poitiers, Veni redemptor omnium, de Hilarius din Poitiers, Veni redemptor gentium, de Ambrosius din Milano si Corde natus ex partentis, de Prudentius. Aveau un caracter solemn, exprimând mai degrabă adevăruri teologice de ordin superior, după cum precizează sursa citată.

COLINDE DE CRĂCIUN:

De asemenea, colindele „O vino azi, Emanuel”, scris in secolul al XII-lea si „Cantecul Mariei”, cantat mai ales in bisericile catolice si conceput in Evul Mediu cu versuri extrase direct din Evanghelia dupa Luca, sunt doua dintre cele mai vechi cantece christice.

COLINDE DE CRĂCIUN:

Un alt scop des întâlnit al colindelor era si acela de alungare a spiritelor rele şi de invocare a sufletelor celor trecuţi in nefiinţă. Pe această cale, colindele urmăresc funcţia sărbătorilor păgâne ale saturnaliilor (veneratori ai zeului Saturn).

Din această cauză, Biserica a interzis COLINDELE DE CRACIUN mai târziu, instituţia fiind nemulțumită şi de conotațiile păgâne ale termenului colindă (echivalentul englez carol este derivat din grecescul choros, care desemna un dans în cerc, în care dansatorii cântau).

În secolul al XII-lea, învățăturile creștine și-au schimbat viziunea și au trecut de la un Dumnezeu răzbunător la aspectele mai umane a lui Iisus și astfel a apărut și interesul pentru detaliile Nașterii Domnului. Scena ieslei alcătuită de Sfântul Francisc din Assisi cu personaje vii este o expresie a acestui interes, la fel ca noul tip de cântec sacru popularizat de franciscan- muzica de corindă cu versuri, precum acelea ale lui Jacopone da Todi, care celebrau Naşterea lui Iisus.

Noile colinde s-au răspândit în Italia cu ajutorul franciscanilor și al dominicanilor, devenind în scurt timp populare în întreaga Europă. Exemplele din această perioadă includ colindul macaronic german In dulci jubilo și polonezul W zlobie lezy.

COLINDE DE CRĂCIUN:

Secolele al XV-lea și al XVI-lea au constituit, dintr-un punct de vedere, epoca de aur a colindelor. Acestea erau cântate în case și pe străzi, în cadrul slujbelor religioase și în reprezentațiile teatrale, la răspândirea lor contribuind și recent inventata tiparniță. Din Anglia provin Adam Lavy Ybounden, I saw three ships și The Boar’s Head Carol, iar din Germania colinde ca O tanenbaum (O, brad frumos) și Es ist ein Ros entsprungen.

COLINDE DE CRĂCIUN:

I saw three ships:

O tanenbaum:

Ulterior, restaurația a eliminat majoritatea inovațiilor puritane anti-Crăciun, iar Biserica Anglicană s-a opus folosirii colindelor în activitățile religioase. Din 1660 până în secolul al XIX-lea, singurele colinde care au primit aprobarea oficială în Anglia au fost While Shepherds Watched Their Flocks by Night  și Hark the Herald Angels Sing. Interpretarea colindelor s-a limitat la bisericile din nordul și vestul Angliei și congregațiile catolică și disidente, mulți fiind cei pregătiți să anunțe pieirea colindelor în primii ani ai secolului XIX.

COLINDE DE CRĂCIUN:

Salvarea COLINDELOR DE CRACIUN a fost posibilă grație eforturilor depuse de culegătorii de colinde precum William Sandys, John Stainer și J.M. Neale, dar și renașterii interesului general privind celebrarea Crăciunului. Pe lângă culegerea colindelor foarte vechi, au început să apară și unele noi, compozitorii americani aflându-se în fruntea plutonului. 

COLINDE DE CRACIUN: Biserica Anglicană și-a reconfirmat interesul pentru colinde, mai cu seamă după anul 1878, când episcopul Benson de la catedrala din Truro a inventat o formă de serviciu religios numit Învățături și colinde, care combina lecturile din Scripturi cu cântecele.

În secolul XX, interesul pentru COLINDELE DE CRACIUN a crescut. Deși numeroase cântece laice de Crăciun care au apărut în anii 1900 nu pot fi considerate colinde în adevăratul sens al cuvântului (Jingle Bell Rock sau White Christmas, de pildă), domeniul s-a îmbogăți cu o serie de exemple notabile, unele noi, altele readuse de culegători în atenția publicului și câteva preluate prin traducere din alte țări. 

În ceea ce priveşte colindele româneşti, cel mai vechi colind ar fi Leru-i ler.