Care e, frate, prețurile corecte***?

Sigur că despre preţuri s-a mai discutat, se discută şi se va mai discuta. Discuţia e şi ea pe categorii de vârstă şi socio-profesionale, ca să vorbim şi noi ca statistica, nu ca oamenii. La pensie, e problema cu preţul medicamentelor – bine, de fapt, asta cred că începe mai repede, că şi pe mine mă doare preţul la analgezice, spre exemplu. Pe urmă, preţul la piaţă. Da, aşa cum am scris, preţul la piaţă, care include ce cumpărăm noi în fiecare zi sau, din nou statistic, coşul de consum. Nimeni nu îi spune coş de consum, toţi ştim că s-a scumpit la piaţă sau la magazin, chiar dacă e foarte posibil să nu ştim exact ce şi nici cu cât. 

În continuare, subiectul care a făcut înconjurul bulei în acest sfârşit de săptămână este CLĂTITA DE LA RULOTĂ de la Street Food Festival. Care costa 15 lei. Şi mulţi au zic că e mult, deşi erau şi clătite de 25 de lei, deci clătita de 15 nu era neapărat cea mai scumpă, ci doar cea care a fost remarcată. 

Discuţia despre prețul clătitei vine după ce în iarnă s-a discutat similar despre preţul gogoşii. E mult sau e puțin să fie gogoaşa 20 de lei la târgul de Crăciun? Cât e mult şi cât e puţin? Cum facem calculul, calculăm ingredientele sau şi taraba şi chiria şi angajaţii şi facturile şi munca în sine, că gogoaşa, săraca, nu se face singură. Şi nici clătita. Dar şi aşa, totuşi, e corect ca la Bucureşti să fie 20 de lei clătita şi la Reşiţa să fie 2 lei? E mai bună clătita de Bucureşti, pentru că e mai scumpă, sau e mai bună clătita de Reşiţa sau, DOAMNE FEREŞTE; sunt la fel, doar preţul diferă? La aceste întrebări care mă macină pe mine sigur nu vom găsi răspuns, sunt aproape la fel cu veşnica dilemă ce a fost mai întâi, oul sau găina. 

Dar pentru că am deschis calea de neoprit a discuţiei despre preţuri, mai am două situaţii pe care le-aş aduce în atenţie. 

1. Biletul de avion la Barcelona. Deci, Barcelona obişnuia să fie o destinație decentă, nu foarte ieftină, de vacanţe şi city break-uri. Aveai opţiuni, era simplu, ori low cost, ori companie, dimineaţă, seara, la prânz, noaptea, multe variante, multe oferte, avioane pline. A venit pandemia, a venit criza, Tarom a decis că nu mai vrea la Barcelona, au rămas low costuri. Şi aici începe distracţia. Dacă v-a trecut prin cap să vă faceţi vacanţa pe acolo pe coastă, proastă idee. Exxxxxtraordinar de proastă şi, în acelaşi timp, de scumpă. În iulie, doar preţul de pornire e vreo 200 de euro, la care se mai pun taxele alea cică opţionale, de fapt obligatorii. Şi cum e vară, deci plajă, e greu fără bagaje. Un bagaj de cală la doar 160 de euro pe segment. Nu vreau să calculez eu, calculați voi, că eu am renunţat la idee. 
2. Preţul balonului fosforescent de pe la evenimente. Dacă aveţi copii, sigur ştiţi baloanele alea transparente, dar în același timp colorate, care mişună în ultimii ani când sunt evenimente prin Bucureşti. Ele se vând la probabil 1 leu la Dragonul Roşu, dar cum trec prin depozitul costisitor din portbagajul unei maşini şi sunt prelucrate de 3 doamne pe băncuţă în parc (adică umflate; baloanele, nu doamnele), ajung să coste, sper că sunteţi pregătiţi, 40 de lei. 40 de lei boss!!!! Când era fii mea mică, erau 15 şi mi se păreau scumpe şi nu a trecut chiar o viaţă de om de atunci. De două ori cât clătita scumpă, de două ori cât gogoaşa scumpă. Un balon. Transparent. Luminos. La Viena, e cam 10 euro, eu ştiu că noi suntem occidentali şi avangardişti şi pretenţioşi, dar aşa mai bine mă mut liniştită la Reşiţa, pare mai sustenabil pe termen lung. 

*** Da, e un dezacord, da, știu că e, da, l-am păstrat special, îi putem spune licenţă poetică sau îi putem spune pamflet.

Nota B365.ro – Tot Maria, mai jos:

• Haideți să vorbim despre depresie
• (Cel puţin) 4 semne că am îmbătrânit
• Cele 16 lucruri pe care le-am descoperit cu stupoare la mine în portbagaj