Cârciumi din București la care aș vrea să mai merg și după Apocalipsă

30 nov. 2020
1230 Afișari
Cârciumi din București la care aș vrea să mai merg și după Apocalipsă
Foto: Cătălin Georgescu

La ora la care scriu acest text, Marea Britanie tocmai a intrat în al doilea lockdown, care sper din suflet că va fi consemnat în istorie ca ‘the UK did a number two.’

Ocazie cu care au închis și cârciumile, ceea ce înseamnă, cu o probabilitate destul de mare, că dacă chiar însăși UK a închis barurile, șansele ca ale noastre să se redeschidă prea curând sunt aproape nule. 

Revelația că e posibil să mai vedem interiorul unui restaurant abia târziu în 2021 a venit când stăteam pe terasa încălzită de la Simbio, citind știri despre Boris J, care a deschis seria de știri despre lockdown cu gluma  ‘dacă e interzis să ne vedem cu familia de Crăciun, măcar asta înseamnă că scăpăm de soacre’. LOL BORIS.

Așa că mi-am enumerat în cap toate cârciumile la care aș vrea să mai merg după Apocalipsă, cu speranța că toate vor mai fi acolo în ciuda eforturilor autorităților române de a distruge economia.

Gallo Nero

Restaurantul Gallo Nero de pe Decebal e o insulă de – atenție, o să folosesc aceste cuvinte – bun gust și rafinament, între numeroasele terase dubioase care au consacrat acest bulevard. Bulevard a cărui glorie a apus o dată cu zecile de copaci tăiați pentru a construi Cea Mai Mare Parcare din Univers, dar despre asta într-un episod ulterior. Mâncarea de la Gallo Nero este absolut superbă de fiecare dată, iar printre preparatele pe care uneori le visez noaptea sunt pastele cu trufe în coșuleț de parmezan  (în meniu de atât de mulți ani că le-am pierdut șirul), cea mai bună lasagna și un tiramisu care reușește să fie cremos și pufos în același timp, în mod inexplicabil. 

El Bacha

Rămânem în zonă, în rond la Alba Iulia, pentru fenomenul El Bacha, restaurantul libanez despre care lumea nu scrie pe internet, pe care nu l-am văzut niciodată postat pe IG sau Facebook, dar în momentul în care aduci vorba despre el într-o conversație, toată lumea îl știe. ‘Aaa, El Bacha, ăla cu cea mai bună mâncare libaneză din oraș.’, ți se va răspunde. Humusul cu muguri de pin și ras asfour-ul cu pui sunt minunate, dar ce vreau să insist să încercați dacă ajungeți acolo după apocalipsă (sau comandați prin delivery, în lockdown-ul care ne paște) este kashta, desertul libanez cu cremă de lapte, banane, fistic și apă de trandafiri, despre care sunt sigură că există poezii scrise de autori orientali.

Kanpai

Dintre toate restautantele cu sushi, Kanpai e preferatul personal. Acolo am descoperit acum mulți ani rolele Futomaki (da, știu!), un vis de sushi prăjit cu somon, cu sos picant și cu ceapă verde, descoperire în urma căreia am stabilit că primul meu născut se va numi Futomaki Titică. În ziua botezului, la desert vom avea un tort din etaje de sushi Futomaki, iar toată lumea va fi îmbrăcată în foi de alge nori. Abia aștept.

Argentine

Deși Argentine e cunoscut pentru vita excepțională, restaurantul apare în această listă pentru că la Argentine Băneasa există desertul Milhojas, acest Tom Hardy al Millefeuile-ului, cu multă cremă cu lapte condensat și foi de aluat fraged, care o să te facă să te întrebi de ce mai e nevoie de alt desert în univers.

Dar apoi îți vei aduce aminte de:

Zexe

Pe lângă cea mai bună mâncare românească din oraș  – aia e, sorry, știe toată lumea –  prăjiturile de la Zexe (care s-a extins ulterior și în Zexe Braserie, pentru că niciodată nu avem suficiente prăjituri în viață) sunt unice. De la Petit-Antoine, preferata mea personală cu blat de cacao, alune de pădure și mousse pufos, la Carmen Sylva, cu ciocolată și cafea, sau Take Ionescu, cu cremă de fistic, fiecare prăjitură poartă, pe lângă ingrediente de calitate și delicatețe franțuzească, o poveste frumoasă despre cum o tradiție poate fi dusă mai departe în cel mai frumos mod.

 

La Gafe

Restaurantul – bodegă La Gafe din Tei este cel mai bine păstrat secret din viața mea. Am fost dusă pentru prima dată cu doi ani în urmă de o prietenă, care știa de el de la altă prietenă, căreia îi promisese că nu mai duce pe nimeni La Gafe ÎN VIAȚA EI, ca să nu ‘strice locul’. Prietena m-a pus să jur că nu zic mai departe, ceea ce am respectat cu sfințenie până anul ăsta, când efectiv, consider că nu mai există reguli. Așadar, cu scuzele de rigoare pentru prietena mea, La Gafe este un vis cu ceafă de porc perfectă și cei mai buni cartofi prăjiți din oraș, care la ultima vizită costau 5 lei. Într-o vreme nici nu aveau vin în meniu sau ți se dădea, totuși, o sticlă dacă se găsea întâmplător prin restaurant. În rest bere, mici, murături și cartofi prăjiți, în timp ce pe ecrane rulează diverse meciuri de fotbal. Cel mai frumos loc.

Agra Palace

Bucătarul Kumar, indianul care face mâncare indiană adevărată, te face uneori să aștepți ore în șir, astfel încât până a ajuns mâncarea deja ești foarte beată, dar care merită fiecare minut de așteptare. Pentru Butter Chicken și Vindaloo, acesta din urmă fiind atât de picant încât și bucătarul te roagă să nu-l comanzi, și care merită fiecare lacrimă vărsată ulterior. Pro tip: ajută dacă bei vin roșu.

Grano

Pentru că e Grano. Deși ‘Floreasca scene’ nu e genul meu de atmosferă, în mare pentru că toată lumea se îmbracă la fel și fumează iQos alte chestii similare ale căror nume nu le rețin, trec fluierând peste această prejudecată personală pentru mâncarea de la Grano, mai exact pentru PASTELE de la Grano și MAI exact pentru spaghetele lor carbonara care sunt, pentru mine, pastele perfecte.

Cookies