Caniculă, sarsanale, planuri cu sarmale și toropeală vioaie pe liniile STB

Lucruri mărunte, lucruri mari, chestiuni urgente sau care mai suportă amânare. Toate se dezbat (și unele chiar se rezolvă) pe traseele STB. Pentru că pasagerii sunt deciși să nu piardă timpul: destule minute le scapă printre degete, în vreme ce așteaptă în stații sau la semafoare.

Pare că doi soți și-au dat întâlnire în stația lui 484. Ea vine de la serviciu, el – de la cumpărături. Găsesc două locuri libere și bărbatul se chinuiește să organizeze bagajele. Are două sarsanale din care ies pungi, pachete, sticle și pâini.

-Grele, așa-i?, estimează femeia.

– Grele, normal…

– Dar în rucsac ce ai?

– Fasole!

Soția nu cere detalii. În schimb, începe să se plângă de ce i s-a întâmplat de dimineață:

– Când am ieșit în curte, am găsit ligheanu’ spart, răsturnat și ciorapii împrăștiați… săriți… și prin gard! Naiba știe ce s-a-ntâmplat!

Observă că soțul nu e impresionat, așa că atacă un subiect cu potențial:

– Mâine fac sarmale?

– Nu!

– Dar ce vrei?

– Fasole!

– Păi, și varza o arunc?!

– Nu, de ce?

– Că se strică, de-aia, tu cât crezi că mai pot s-o țin?

Nu primește răspuns, așa că se reorientează prompt către următoarea temă:

– Auzi, da’ cimentu’ ăla o mai fi bun?

– Care ciment?, se arată nedumerit consortul.

– Ăla de-l avem noi în sac…

– Nu știu. Da’ la ce-ți trebuie?

– Păi voiam sa-mi fac vreo trei ghivece…

– Din ce?

– Din el!

– Ghivece îți trebuie ție? Mai bine faci o oală d-aia mare…

– Pentru ce, mă?!

– PENTRU FASOLE!

#trolling #hrănitor

În metrou, o tipă ține, țanțoșă, în mână o umbrelă. Când să decretez că motivul fuduliei e culoarea (un burgund de-a dreptul rafinat), îmi dau seama că altceva face toți banii. Marca. Pe eticheta de vreo 5 cm pătrați scrie foarte citeț ”PRINCCES”.

”Adibas” și ”Plima” nu doar că trăiesc, dar se și împuiază.

În stația din fața bisericii, o bunică își face conștiincios cruci. Apoi vede autobuzul apropiindu-se și-și strigă nepoata: „Mari!”. Copila nu aude, e absorbită să-și numere pașii, într-o joacă serioasă de una singură. „Marianaaa! Vino-ncoa’, fir-ai a dracului să fii, că pierdem mașina!”.

#tandrețelabătrânețe

Pe linia 168, niște copii cam de clasa a treia îi explică unei pensionare cum stă treaba cu ”Escape Room”. 

O femeie pe la 35-40 de ani caută pe mobil ”Cursuri de dans în Drumul Taberei”.

În fața autobuzului se mișcă un fel de buburuză motorizată, inscripționată cu ”Lotul Național de Robotică”. 

La semafor, o ușă se deschide vertical și din dreapta șoferului coboară grăbit un puști. Aleargă către trotuar, aruncă un ambalaj la coșul de gunoi și se-ntoarce în mașină, înainte să se facă verde.

Caniculă sau temperaturi la limita înghețului, scene din astea te umplu de optimism.

În superviteză, o călătoare turuie la telefon o chestiune delicată:

„Te-am sunat să-ți zic să ai grijă cu evantaiu’ ăla, că e DIN SPANIA! Poți să faci evantai cu el, da’ să nu-l rupi! Te pup, mulțumesc, papapa!”