Când s-a aprins prima dată Soarele Electricu’ în București, orașul care sute de ani s-a culcat odată cu găinile. “Lumina era așa de puternică, încât simțeai dureri pătrunzătoare în tot globul ochiului”

26 dec. 2022
438 Afișari
Când s-a aprins prima dată Soarele Electricu' în București, orașul care sute de ani s-a culcat odată cu găinile. “Lumina era așa de puternică, încât simțeai dureri pătrunzătoare în tot globul ochiului”
Când s-a aprins prima dată “Soarele electricu'” în București, urbea care sute de ani s-a culcat odată cu găinile. “Lumina era așa de puternică, încât simțeai dureri pătrunzătoare în tot globul ochiului”. Foto credit facebook lavita verde, Stefan Huțanu.

Poate că de sărbătorile de iarnă 2022-2023, Bucureștiul nu a fost iluminat ca-n anii din urmă, cum era când „Risipa” alimenta felinarele PMB toată noaptea și, pe alocuri, toată ziua. Dar, dacă ne uităm în trecut, Bucureștiul de azi este chiar frumos luminat, nu calci în gropi și-n străchini de Revelion ca la 1800 iarna sau vara.

Au fost timpuri când mahalagiul care avea lumânare de seu pe masă era boier. Astăzi, să privim lumina prin ochii vechilor bucureșteni, așa cum neanderthalienii au privit focul pentru prima oară. De la găzoaie la soarele electricu’, de la torțe (masalale) moșmondite din zdrențe la lampadare cu petrol și gaz aerian, să urmăm Steaua care a luminat pentru prima dată ulițele desfundate ale Bucureștiului.

strazi, bucuresti
Stradă de secol al XIX-lea din București imaginată cu ajutorul inteligenței artificiale (AI) de către arhitectul Ștefan Huțanu. Credit Foto: Pagina de facebook, lavita verde.

Străzile de secol al XIX-lea din București, iluminate cu focuri și torțe, pe care le admirați în acest articol au fost imaginate cu ajutorul inteligenței artificiale (AI) de către arhitectul Ștefan Huțanu. Pagina lui de facebook, lavita verde, este plină cu imagini extraordinare. (Cine este Ștefan Huțanu poți citi aici ➡️ Plimbare cu mașina timpului prin București. Facem un salt până-n 1844, conduși de un arhitect care a recreat orașul vechi cu ajutorul inteligenței artificiale)

strada, bucuresti, vechi
Stradă de secol al XIX-lea din București imaginată cu ajutorul inteligenței artificiale (AI) de către arhitectul Ștefan Huțanu. Credit Foto: Pagina de facebook, lavita verde.
Teatrul Național (1852-1944). Foto credit: TNB.
Intrarea Teatrului Național de pe Calea Victoriei in perioada interbelică. Foto credit: Nicolae Ionescu.

În anul 1885 se aprinde soarele electricu’ la Teatrul cel Mare, unul dintre extrem de puținele edificii publice din București care se bucurau atunci de iluminat public

În ziua de 31 decembrie 1852, prima reprezentație la Teatrul Național s-a ținut la lumina lumânărilor de seu, apoi edificiul a fost luminat cu gaz lampant și abia în decembrie 1885 se aprinde soarele electricu’ în sală.

Prima piesă jucată pe scena Marelui Teatru, condus de Costache Caragiale, a fost “Zoe sau un Amor bucureștean”. Sala de spectacole, destul de mică și construită inițial doar pentru protipendadă, a fost mărită ca să încapă în ea și moftangii bucureșteni. Clipa în care s-a aprins lumina electrică trebuie să-i fi marcat pe spectatori mai mult decât orice piesă de teatru. Bombardată în ziua de 24 august 1944 de germani, clădirea Teatrul Național de pe Calea Victoriei nu a mai fost refăcută niciodată. Pe locul ei se află acum hotelul Novotel și doar un portic mai amintește de Teatrul cel Mare.

Doar un portic mai amintește de Teatrul cel Mare, Teatrul Național. Lucrarea a fost realizată de arhitectul Romeo Belea. Foto credit: Novotel.
În anul 1885 se aprinde soarele electricu’ la Teatrul cel Mare, unul dintre extrem de puținele edificii publice din București care se bucurau atunci de iluminat public. Foto credit: TNB.

București, primul oraș din lume iluminat cu lămpi de petrol, înaintea Parisului și a Berlinului

În ziua de 30 aprilie 1857, Bucureștiul devenea primul oraș din lume iluminat cu lămpi de petrol, înaintea Parisului și a Berlinului. Petrolul lampant din găzoaiele publice era distilat la Fabrica de Gaze din Ploiești și ardea cu o flacăra intensă și constantă, fără fum, fără miros. În anul 1871, în București existau peste 785 de felinare alimentate cu petrol lampant, iar la începutul secolului XX orașul avea 3.060 de felinare cu petrol, 990 cu ulei mineral, 400 cu gaz aerian și 200 de becuri electrice, numite și lămpi cu arc voltaic.

Boerii cei mari umblau noaptea cu masalaua compusă din zdrențe muiate în păcură”

Despre vremurile în care bucureștenii orbecăiau pe străzi a scris frumos Lt-col Dimitrie Pappasoglu în “Istoria Fondării Orașului București”. Născut în anul 1811 în mahalaua Zlătari, fiu de boier, Pappasoglu s-a înrolat în armata națională înființată după Regulamentul Organic. Pasionat de istoria orașului, la vârsta de 80 de ani a publicat “istoria fondărei” cu pricina. Iluminatul se făcea cu lumânări de seu în felinare, iar boerii cei mari umblau noaptea cu masalaua, compusă din zdrențe muiate în pacură și puse în grătare de fier purtate în spinare de țigani masalagii, robii lor, și aceasta din cauza străzilor celor podite cu bârne”, pg 34, Lt-col Dimitrie Pappasoglu “Istoria Fondării Orașului București”, Editura Fundația Culturală Gheorghe Marin Speteanu, București, 2000.

Stradă de secol al XIX-lea din București imaginată cu ajutorul inteligenței artificiale (AI) de către arhitectul Ștefan Huțanu. Credit Foto: Pagina de facebook, lavita verde.
Un antreprenor ovrei lucrează la iluminarea cu gaz aerian care se va împărți prin toată capitală”

Și tot Dimitrie Pappasoglu ne spune cu ce se ocupa Primăria în anul 1871, pe vremea când Bucureștiul avea 150.000 de locuitori.

Iluminatul public este astăzi cu lampe de gaz brut, dat sub un antreprenor ovrei să lucreze la iluminarea cu gaz aerian care se va împărți prin toată capitala”. Pappasoglu îl laudă pe “stimabilului Primar al capitalei, dl. Colonel Scarlat Crețulescu, unul dintre cei mai onorabili cetățeni, care a servit țara în trecut în oaste și ca ministru de instrucțiune”. “În Primărie sunt oameni onorabili și cu greutate în public, care au pregătite proiectele D-lor, de a face cele mai frumoase îmbunătățiri întinsului și frumosului oraș de bucurie al Românilor, îmbunătățiri de care el se află până astăzi lipsit; cu înfrumusețarea bisericilor, dezvoltarea instrucțiunii prin școli și pensionate, așternerea stradalelelor toate cu piatră, aducerea apei de băut prin fântâni de la izvoarele învecinate, abundența și dreapta cumpănire la prețuri a productelor de înaltă trebuință a hranei: pâinea, carnea, lumânările și verdețurile, articole ale iluminatului, ale curățeniei, ale igienei, toate acestea speră publicul Capitalei că le vom vedea îmbunătățite de la acești buni părinți ai Capitalei”. Pg 255, Lt-col Dimitrie Pappasoglu “Istoria Fondării Orașului București”, Editura Fundația Culturală Gheorghe Marin Speteanu, București, 2000.

Stradă de secol al XIX-lea din București imaginată cu ajutorul inteligenței artificiale (AI) de către arhitectul Ștefan Huțanu. Credit Foto: Pagina de facebook, lavita verde.
În anul 1871, urbea București avea “în sânul ei” 150.000 de locuitori, “iară case sunt 16.000”

“Urbea are în sânul ei peste tot 150.000 locuitori, din care români 49.000, apoi greci, bulgari, sârbi, francezi, austrieci, germani, unguri, italieni, ruși, armeni, turci, polonezi, lipoveni și o mulțime de ovrei, precum și țigani, iară case sunt 16.000. Pavilioanele puterilor europene sunt: rusesc, austriac, german, englez, francez, italian, belgic, olandez, elen, sârbesc și american”, Lt-col Dimitrie Pappasoglu “Istoria Fondării Orașului București”. Și tot în anul 1871, “Societatea Anonimă Română de Tramvaie”, cu capital englez și belgian, a obținut autorizația de a instala linii de fier în București, pe care au început să circule tramvaiele trase de cai, tramcarele.

Foto credit: Nicolae Ionescu, un remarcabil foto jurnalist al Bucurestiului interbelic.
Imagine de epocă. Foto credit Wikipedia.
Lămpile cu gaz lampant ardeau cu flacără limpede în evantai, cu o lumină galbenă și tremurătoare”

În noiembrie 1871 au fost instalate felinare cu gaz aerian în București și în același an s-a deschis Uzina de Gaz Filaret. 785 de felinare cu lămpi de petrol făceau din București un mic oraș care călca cu pași mari pe urmele Parisului. Momentul este evocat de Constantin Bacalbașa în “Bucurescii de altădată”.

Noi, elevii cei mari din cursul liceal, am fost scoși de pe Calea Victoriei să vedem minunea. Pedagogii ne însoțeau. Am trecut pe Smârdan, prin Lipscani, pe Calea Victoriei. Pe aceste străzi era iluminatul cu gaz; deși sita Auer (sita incandescentă Auer, manșonul Auer, inventat în anul 1880 și care genera lumină în spectrul vizibil, n.n) nu exista încă, deși lămpile ardeau cu flacără limpede în evantai, cu o lumină galbenă și tremurătoare, totuși, era mare progresul”.

Imagine de epocă. Vânzători de Gaz in Bucurestiul interbelic. Foto credit: Nicolae Ionescu.
Lumina electrică din Cișmigiu a fost pentru bucureșteni un adevărat eveniment despre care s-a vorbit multă vreme ca de cine știe ce descoperire nemaipomenită”

În anul 1890 se introduce iluminatul electric în Cișmigiu și pe Șoseaua Kiseleff. Pe atunci elev al Liceului Sf Sava, Victor Bilciurescu, ne spune cum au trăit bucureștenii iluminarea. Aproape că nu s-au putut uita, fără să-și ferească privirea de “un soare electric aruncând prin ploaie razele albastre”.

Iluminatul orașului era și el destul de primitiv și se făcea cu petrol până acum mai bine de șase decenii, când s-a introdus gazul aerian, mai întâi în centru și, tot mai târziu, s-a întins treptat, spre periferie (..) Eram la cursul inferior al Liceului Sava când, la o iluminație a orașului, cu prilejul unui 10 mai în Cișmigiu, am văzut un soare electric în fundul aleii principale pe înălțimea de teren dinspre biserică. Lumina, nefiind închisă într-o sticlă, era așa de puternică, încât n-o puteai fixa nicio secundă fără să nu simți dureri pătrunzătoare în tot globul ochiului. A fost pentru bucureștenii care se aflau atunci în Cișmigiu un adevărat eveniment despre care s-a vorbit multă vreme ca de cine știe ce descoperire nemaipomenită”. Luxul de oraș mare, bogat, cu reclame luminoase, iluminat a giorno avea sa fie cunoscut abia în perioada interbelică. Pentru prima dată în istoria sa, Bucureștiul cu clădiri moderniste, scăldate în lumină, arăta ca marile capitale europene.

Bucurestiul interbelic văzut prin ochii unui mare fotograf, Nicolae Ionescu. Foto credit: Wikimedia, Nicolae Ionescu.
Bucurestiul interbelic văzut prin ochii unui mare fotograf, Nicolae Ionescu. Foto credit: Wikimedia, Nicolae Ionescu.

Chiar dacă descoperim astazi facturi nemaipomenite la Soarele Electricu’, să ne bucurăm de sărbători, de pace, lumină și progres.

Cookies