Astăzi, la “Senzația Bucureștiului de altădată”, o rubrică dedicată celor mai pitorești întâmplări și personaje din vechiul București, vine “grape-fruit-ul”, fructul exotic care a cucerit papila boierimii din Micul Paris. Dintotdeauna bucureștenii au avut mere, pere, gutui, moșmoane, struguri și prune de magiun, fructe luate direct din nenumăratele livezi care dădeau farmec Bucureștiului. Dar când au pus ei gura pe portocale și pe grapefruit-uri aduse cu vaporul de la Tel Aviv de negustorii evrei de pe Lipscani? Când?
Un articol publicat în “Realitatea ilustrată (sau lucrurile așa cum le vedem cu ochii)” din noiembrie 1937 îi anunța pe bucureșteni că au sosit grapefruit-uri proaspete în oraș, tocmai de la Jaffa, din Israel, cu vaporul. Reclama ridica în slăvi calitățile acestui fruct din care mulți nu gustaserî niciodată: “grape-fruit-ul, un fruct modern și delicios”.
“Au sosit grape-fruit-uri Jaffa proaspete, fructele de Jaffa sunt cele mai zemoase și întrec toate așteptările. Pline de zeamă răcoritoare, grapefruit-urile stimulează pofta de mâncare, constituind atât un aperitiv neîntrecut cât și un desert delicios. Amatorii acestui fruct gustos și sănătos se vor putea iarăși delecta cu el, iar cei cari vor gusta pentru prima oară grapefruit-ul, vor avea o plăcere necunoscută încă și vor putea îmbogăți lista lor de bucate cu acest fruct modern și delicios.Toate magazinele bune sunt acum aprovizionate cu aceste minunate fructe, din noua recolta. Grapefruit-urile sunt mai gustoase dacă se consumă în felul următor: se taie în două pe lat, miezul se îndepărtează de coajă, tăindu-se în felii cari se presară cu zahăr. Grapefruit-ul se servește cu coajă pentru a-și păstra aromă, câte 1/2 fruct de persoană, fie ca aperitiv, fie ca desert”, Realitatea Ilustrată, noiembrie,1937.
“Fiecare gospodină se străduiește să ofere familiei sau oaspeților ceva nou, adică o schimbare în menu-ul obișnuit, o surpriză în preparatele culinare. Grape-Fruit-ul servește minunat în rezolvarea acestei probleme. Acest fruct atât de gustos și totodată atât de bogat în vitamine îmbogățește lista de bucate a unei mese alese și datorită gustului său răcoritor poate fi servit la începutul sau la sfârșitul mesei de toate zilele”.
“Consumul obișnuit al grape-fruit-ului este dimineața, la micul dejun, dar el poate fi consumat și la începutul ori la sfârșitul oricărei mese. Grape-fruit-ul se pretează la diferite preparări după rețete pe cari le publicăm mai departe”.
“Trebuie evitat să se curețe grape-fruit-ul de coajă, deoarece el având o aromă specială, alcătuiește un recipient ideal pentru zeama fructului și ușurează mult servitul. Spre a consuma acest fruct așa cum se cuvine, el trebuie preparat cam cu vreo oră înaintea mesei, în modul următor: se taie fructul în lat, în două părți egale. Se îndepărtează felioarele de coajă, nedespărțind una de alta pentru ca să se poată ușor ridica cu lingurița.
Se servește cam o jumătate de fruct fiecărei persoane într-o farfurioară de desert sau într-un pahar cu picior. Se presară mult zahăr pe fruct și se poate stropi cu câteva picături de Maraschino, cari îi dă mult gust. Se poate renunța la liqueur deoarece gustul fructului este răcoritor și stimulează pofta de mâncare. Înainte de a fi servit, fructul trebuie să stea la rece, pentru ca zahărul să pătrundă bine”, Realitatea Ilustrată, 1932.
“Într-un pahar de înghețată puneți șase felii de grape-fruit, presărați-le cu zahăr din belșug, adăugați o lingură de sirop de cireșe, acoperind totul cu înghețată de vanilie; serviți după ce ați presărat câteva alune tăiate mărunt. Gustul sănătos, răcoros al grape-fruit-ului se potrivește atât de bine oricărei mâncări, încât fiecare gospodină poate inventa o sumedenie de rețete cu care să îmbogățească și să varieze menu-ul. Faceți încă astăzi o surpriză plăcută celor dragi servindu-le grape-fruit. Cereți însă lămurit: grape-fruit Jaffa, căci Jaffa sunt cele mai zemoase”, Realitatea ilustrată, 1932.
Lâmâile și chitrele (fructe care au aspectul unei lămâi mari, cu miez alb acru-amărui, n.n) se găseau din belșug în Micul Paris, spune Frederic Dame în cartea sa “ Bucureștiul în 1906”, Editura Paralela 45. Iată lista lui Dame cu principalele alimente care se consumau în București, la începutul secolului XX. “Pește proaspăt, pește sărat, sardine la butoi, brânză, legume uscate, cartofi, zahăr, orez, gris, ulei de măsline, măsline, vin, oțet, țuică și bere, pâine dar mai mult mămăligă, carne, păsări. 3 lei costa o rață, 6 lei gâsca și 1.30 un pui. Prețul fructelor: 50 de bani kilul de mere, 60 de bani kilul de gutui, struguri, prune uscate, moșmoane. Chitrele costau 1,40, lămâile 1 leu, rodiile 70 de bani. Grapefruitul încă nu apăruse, dar în marile cofetării din București, la Capșa de pildă, cofetarii aduceau de la Paris coji de lămâie, de portocale și de naramze glazurate.
O poveste cu portocale rare, scumpe și mult râvnite, ne-a lăsat Ionel Teodoreanu. În anul 1920, Ionel Teodoreanu a primit mai mulți bani decât se aștepta pentru o traducere din Maxim Gorki. Ce-a făcut cu paralele? Simplu. Și-a luat portocale.
“ Mă așteptam să primesc 500 de lei, foarte prețioși. Dar domnul Ibrăileanu, cu un aer de Moș Crăciun mucalit, a numărat cinci mii. Îmi venea să sar pe masa redacției făcând o roată de tumbe, să dansez pe acoperișul Palatului, să cânt în gura mare. Dar am făcut altă nebunie. Am luat cea mai mândră trăsură cu doi cai, m-am dus în Piața Sfântul Spiridon, am cumpărat de o mie de lei portocale de la Anisia și am venit spre casă ca un prinț mediteranian: numai aur și arome, urmărit de toate albinele, constelat. Acasă am țipat să se deschidă toate ferestrele. S-au deschis. Ai casei și servitorii s-au îmbulzit la ferestre. Râdeau vecinii, râdeau obrajii din casa cu portocale, râdea toată tinerețea mea și râdea deasupra cerul ei”, Ionel Teodoreanu.
Tot în numărul cu ghidul pentru grapefruit-uri din Realitatea Ilustrată găsim și reclame la medicamente, la Magnesia Bisurata, cari mult bine face stomacului.
“Centrul fericirii este într-adevăr stomacul, pentru că un stomac care funcționează rău împiedică pe oricine să se bucure, fizicește și moraliceste, de propria lui existență. Mici neplăceri așa numite benine, adică fără însemnătate, senzații de apăsare, somnolență, migrene după fiecare masă, sughițuri acide, insomnii, acel nod ce se urcă, sunt prea des neluate în seama”, Realitatea ilustrată, 1932
De la bucureșteanul care a mâncat pentru prima dată “modernul” grapefruit de Jaffa și până în prezent e cale lungă și multe s-au schimbat. În anul 2021, românii au ieșit pe ultimul loc în UE la consumul de fructe și legume. Unul din trei cetățeni din UE (33%) a raportat în anul 2021 că nu consumă zilnic fructe și legume și doar 12% din populație a consumat cele cinci sau mai multe porții recomandate pe zi, arată datele publicate de Oficiul European pentru Statistică. Pe primul loc la consumul de fructe și legume sunt irlandezii, olandezii și danezii, iar pe ultimul, noi, urmați de bulgari.
“Senzația Bucureștiului de altădată” este o rubrică cu întâmplări de senzație din orașul vechi, de prin carte adunate și pe Internet redate. Ce am mai compus, mai jos.