În prezent, cancerul de piele este o provocare globală pentru sănătat
Cancerul de piele este o afecțiune caracterizată prin dezvoltarea celulelor canceroase (celule maligne) în piele. Acesta apare atunci când celulele pielii sunt deteriorate de razele ultraviolete (UV) din cauza expunerii repetate la soare și a arsurilor solare. Expunerea la radiațiile UV de la paturile de bronzat și lămpile solare poate crește, de asemenea, riscul de cancer de piele.
Pielea umană este cel mai mare și cel mai exterior organ al corpului, oferind strategic o interfață între lumea externă și cea internă. Oferă o barieră dinamică, mecanică, fizică și defensivă împotriva factorilor externi: microorganisme infecțioase, radiații ultraviolete (UV), substanțe chimice toxice și solicitări mecanice. De asemenea, coordonează percepția senzorială și mediază răspunsurile termo-reglatoare și imune.
Este împărțită în trei straturi majore: epiderma, derma și hipodermul.
Epiderma
Derma
Hipodermul (stratul subcutanat)
Aceste straturi lucrează împreună pentru a oferi o barieră de protecție împotriva agenților patogeni, pierderii de apă și altor factori externi. Pielea este un organ complex și dinamic, care își reglează activitatea pentru a menține homeostazia organismului.
Cancerul de piele este adesea asociat cu expunerea la radiațiile ultraviolete (UV) de la soare sau din alte surse, cum ar fi solarul.
Expunerea excesivă la radiațiile ultraviolete de la soare este unul dintre cei mai importanți factori de risc. Expunerea prelungită la soare fără protecție solară în orice anotimp poate duce la daune ale ADN-ului celulelor pielii, crescând riscul de dezvoltare a cancerului de piele.
Persoanele cu istoric familial de cancer de piele pot avea un risc crescut de a dezvolta această afecțiune. Anumite forme de cancer de piele pot fi asociate cu predispoziția genetică.
Persoanele cu piele deschisă la culoare, ochi albaștri și păr blond sau roșcat au o cantitate mai mică de melanină, care oferă o protecție naturală împotriva radiațiilor UV. Astfel, acești oameni sunt mai susceptibili la arsuri solare și la dezvoltarea cancerului de piele.
Prezența unor leziuni cutanate, precum cicatricea de la o arsură sau leziuni de lungă durată, poate crește riscul de cancer de piele.
Persoanele cu un sistem imunitar slăbit sau imunosupresat (din cauza unor afecțiuni medicale sau a medicamentelor imunosupresoare) au un risc crescut de a dezvolta cancer de piele, în special a carcinomului cu celule scuamoase.
Anumite substanțe chimice, cum ar fi arsenicul, pot crește riscul de cancer de piele atunci când sunt expuse pe termen lung.
Expunerea la radiații ionizante, cum ar fi cele utilizate în tratamentele pentru cancer sau în unele proceduri medicale, poate crește riscul de cancer de piele.
Nu în ultimul rând, riscul de cancer de piele crește odată cu înaintarea în vârstă.
Există mai multe tipuri de cancer de piele, dar în continuare vom descrie doar cele mai comune dintre tipurile de cancer de piele.
Carcinomul bazocelular (CBC) este cel mai comun tip de cancer de piele. Acesta se dezvoltă în celulele bazale, care se găsesc în stratul inferior al epidermei (stratul superior al pielii).
Expunerea excesivă la radiațiile ultraviolete (UV) de la soare sau din surse artificiale este cel mai important factor de risc. Alți factori de risc includ pielea deschisă la culoare, expunerea repetată la soare fără protecție, istoricul familial de carcinom bazocelular și vârsta înaintată.
CBC apare în general pe zonele expuse la soare, precum fața, gâtul, scalpul, urechile, umerii, spatele și alte părți ale corpului care sunt mai susceptibile la expunerea solară.
Leziunile de CBC pot varia în aspect, dar adesea se prezintă sub forma unor umflături transparente, perlate, cu o margine centrală și o crustă. Pot avea și aspectul unui nodul roșu sau roz, uneori cu vase de sânge vizibile la suprafață.
Diagnosticul se face de obicei printr-o biopsie, unde o mică mostră de țesut este prelevată și examinată sub microscop pentru a confirma prezența celulelor canceroase.
Tratamentul implică de obicei îndepărtarea chirurgicală a leziunii. Alte opțiuni de tratament pot include radioterapia, crioterapia (înghețarea leziunii) sau utilizarea de medicamente topice.
Carcinomul cu celule scuamoase (CSC), sau carcinomul spinocelular, este un alt tip comun de cancer de piele. Acesta se dezvoltă în celulele scuamoase, care se găsesc în stratul superior al pielii (epiderma).
Expunerea la radiațiile ultraviolete (UV) de la soare sau din alte surse este un factor major de risc. Alți factori de risc includ pielea deschisă la culoare, expunerea prelungită la soare, istoricul familial de CSC, arsurile solare severe, sistemul imunitar slăbit și expunerea la substanțe chimice sau radiații.
CSC poate să apară pe zonele expuse la soare, cum ar fi fața, gâtul, urechile, buzele, dar și pe alte părți ale corpului, inclusiv pe zonele care nu sunt expuse la soare.
Leziunile de CSC pot să apară sub forma unor umflături solide, roșii sau roz, cu o suprafață solzoasă sau crustată. Pot dezvolta o formă de ulcer sau o rană care nu se vindecă.
Diagnosticul se face de obicei prin biopsie, unde se prelevează o mostră de țesut pentru examinare sub microscop.
Tratamentul principal constă în îndepărtarea chirurgicală a leziunii. Radioterapia sau chimioterapia pot fi utilizate în unele cazuri, în special când cancerul este mai agresiv sau când s-a răspândit.
Cancerul cu celule Merkel (CCM), sau tumorile Merkeliene, este o formă rară și agresivă de cancer de piele. Această afecțiune se dezvoltă în celulele Merkel, care sunt implicate în simțul tactil și sunt localizate în straturile profunde ale epidermei.
Expunerea la radiațiile ultraviolete (UV) de la soare este un posibil factor de risc, dar nu toate cazurile de CCM sunt asociate cu expunerea la soare. Persoanele cu un sistem imunitar slăbit, cum ar fi cele care au suferit transplanturi de organe sau au boli care afectează sistemul imunitar, prezintă un risc crescut. Virusul poliomavirus uman (MCPyV) a fost asociat cu anumite cazuri de CCM.
CCM apare adesea pe zonele expuse la soare, cum ar fi fața, gâtul și mâinile. Aceste tumori pot, de asemenea, să apară pe alte părți ale corpului, inclusiv pe zone care nu sunt expuse la soare.
Leziunile de CCM sunt adesea noduli fermi, roșii sau violet, care cresc rapid și pot avea o suprafață netedă sau ulcerată. Pot fi confundate cu alte tipuri de leziuni cutanate sau chiar cu chisturi sebacee.
Tratamentul implică de obicei îndepărtarea chirurgicală a tumorii. Alte opțiuni pot include radioterapia, chimioterapia sau terapia țintită.
Prognosticul depinde de stadiul la care este diagnosticat cancerul, de dimensiunea tumorii și de răspândirea acestuia la alte părți ale corpului.
Melanomul este un tip agresiv de cancer de piele care se dezvoltă din celulele care produc pigmentul melanină, numite melanocite. Melanomul poate apărea pe orice parte a pielii și poate fi mai periculos decât alte tipuri de cancer de piele din cauza capacității sale de a se răspândi rapid în alte părți ale corpului (metastaze).
Expunerea la radiațiile ultraviolete (UV) de la soare sau din alte surse este un factor major de risc.
Predispoziția genetică poate juca un rol, iar persoanele cu membri ai familiei care au avut melanom prezintă un risc crescut.
Pielea deschisă la culoare, prezența unor alunițe mari sau atipice, istoricul personal de leziuni cutanate sau arsuri solare severe cresc, de asemenea, riscul.
Melanomul poate apărea pe orice parte a corpului, inclusiv pe zone care nu sunt expuse la soare.
Se poate dezvolta într-o aluniță existentă sau poate apărea ca o leziune nouă.
Leziunile de melanom pot avea forme neregulate, margini neregulate și pot avea diferite culori, inclusiv negru, maro, roșu, albastru sau alb.
Diagnosticul melanomului implică de obicei o biopsie, unde se prelevează o mostră de țesut pentru examinare sub microscop.
Tratamentul principal este îndepărtarea chirurgicală a melanomului. În funcție de stadiul și localizarea cancerului, pot fi necesare și alte terapii, cum ar fi radioterapia, imunoterapia sau terapia țintită.
Autoexaminarea regulată a pielii pentru detectarea schimbărilor suspecte este crucială pentru diagnosticul timpuriu. Măsuri preventive includ evitarea expunerii excesive la soare, utilizarea protecției solare și monitorizarea atentă a alunițelor și leziunilor cutanate.
Factorii de risc pentru cancerul de piele pot varia și pot fi influențați de diferiți factori. Printre aceștia, se numără următorii:
Semnele cancerului de piele pot varia în funcție de tipul de cancer, dar există câteva caracteristici generale la care ar trebui să fiți atenți. Este important să acordați atenție oricăror schimbări ale pielii și să consultați un dermatolog dacă observați leziuni sau semne suspecte.
Dacă o aluniță sau o leziune pare să aibă o formă neregulată sau asimetrică, acesta poate fi un semn de cancer de piele. Marginile alunițelor sau leziunilor canceroase pot fi neregulate sau neclare.
O schimbare în culoare, cu prezența unor zone care sunt negre, maro, roșii, albastre sau albe, poate indica o problemă.
O aluniță sau o leziune cu un diametru mai mare decât vârful unui creion poate reprezenta un semn de îngrijorare.
O schimbare în dimensiune, formă sau culoare a unei alunițe sau leziuni poate indica dezvoltarea cancerului de piele.
Leziunile care sunt dureroase sau prezintă mâncărime pot ridica suspiciuni, deși nu toate cancerele de piele provoacă disconfort.
Alunițele sau leziunile care sângerează sau se ulcerează pot fi semne de cancer de piele avansat.
O creștere rapidă a unei alunițe sau leziuni este adesea considerată suspectă.
Apariția de noduli sau umflături pe piele, în special în creștere, poate fi un semn de cancer de piele.
Leziunile care devin aspre, solzoase sau prezintă alte modificări ale texturii pot necesita evaluare medicală.
Stadiul cancerului de piele este esențial pentru determinarea severității bolii și pentru a ghida opțiunile de tratament. Stadiul cancerului de piele se bazează pe extinderea locală a tumorii, afectarea ganglionilor limfatici și prezența sau absența metastazelor la distanță.
Stadiul Tumorii Primare
Stadiul Ganglionilor Limfatici
Stadiul Metastazelor Distanțate
Stadiul Global
După ce s-au evaluat stadiile T, N și M, se atribuie un stadiu global care descrie severitatea cancerului de piele. De exemplu, stadiul 0 indică prezența unor celule canceroase numai în stratul superior al pielii, în timp ce stadiile III și IV indică extinderea cancerului la ganglioni limfatici sau alte părți ale corpului.
Determinarea stadiului implică adesea o serie de investigații și teste, precum tomografia computerizată (CT), imagistica prin rezonanță magnetică (IRM), tomografie pozitronică (PET-CT), biopsie de ganglion limfatic, sau alte investigații, în funcție de necesități.
Tratamentul cancerului de piele depinde de tipul specific de cancer de piele, de stadiul bolii, de localizarea leziunilor și de alți factori individuali.
Intervențiile chirurgicale sunt adesea parte integrantă a tratamentului pentru cancerul de piele. Alegerea procedurii chirurgicale depinde de tipul și stadiul cancerului, precum și de localizarea leziunilor.
Chirurgia este adesea prima opțiune pentru îndepărtarea tumorii. Aceasta poate implica excizia leziunii, îndepărtarea ganglionilor limfatici afectați sau chiar rezecția mai largă a țesutului înconjurător pentru a asigura eliminarea completă a celulelor canceroase.
Terapia cu radiații, cunoscută și sub denumirea de radioterapie, este o modalitate de tratament pentru cancer care utilizează radiații ionizante pentru a distruge sau a încetini creșterea celulelor canceroase. În cazul cancerului de piele, radioterapia poate fi utilizată în diverse situații, inclusiv după intervenții chirurgicale pentru a distruge eventualele celule canceroase rămase sau ca tratament principal în cazul în care intervenția chirurgicală nu este fezabilă.
Radiațiile ionizante afectează ADN-ul celulelor, împiedicându-le să se dividă și să crească. Celulele canceroase sunt mai sensibile la radiații decât celulele normale, dar și acestea pot fi afectate.
Terapia medicamentoasă în tratarea cancerului de piele poate implica mai multe clase de medicamente, iar alegerea depinde de tipul specific de cancer de piele și de stadiul bolii.
Fiecare tip de terapie medicamentoasă are avantaje și limite, iar alegerea între ele depinde de factori precum tipul de cancer, stadiul bolii, starea generală de sănătate a pacientului și alți factori individuali. În unele cazuri, se pot utiliza mai multe terapii în combinație pentru a maximiza eficacitatea tratamentului și a reduce riscul de recurență.
Chimioterapia este o modalitate de tratament pentru cancer care utilizează substanțe chimice numite citostatice sau agenți chimioterapeutici pentru a distruge sau a încetini creșterea celulelor canceroase. Aceste substanțe chimice interferează cu capacitatea celulelor de a se divide și de a se multiplica. Desigur, aceasta afectează și celulele normale care se divid rapid, cum ar fi cele din măduva osoasă, sânge și tractul digestiv, ceea ce explică o parte din efectele secundare asociate cu chimioterapia.
Exemple de substanțe utilizate includ dacarbazină, cisplatină. Medicamentele chimioterapeutice atacă celulele care se divid rapid, inclusiv celulele canceroase.
Mai rar utilizate în cazul cancerului de piele non-melanom, pot fi o opțiune în anumite situații.
Stimulează sistemul imunitar pentru a lupta împotriva celulelor canceroase. Este o opțiune importantă pentru melanom și poate fi utilizată și în alte tipuri de cancer de piele.
Putem întâlni ca tipuri de imunoterapie inhibitori de punct de control imunitar, terapie cu celule T, interleukine și interferoni.
Aceasta poate include reacții autoimune, oboseală, febră, erupții cutanate și altele.
Exemple includ pembrolizumab, nivolumab, ipilimumab. Acestea blochează moleculele care inhibă răspunsul imun, permițând sistemului imunitar să lupte mai eficient împotriva celulelor canceroase.
Sunt utilizate în special în tratamentul melanomului și în unele cazuri de carcinom cu celule scuamoase avansat.
Terapia țintită este o formă de tratament cancerigen care se concentrează asupra unor anumite molecule sau procese prezente în celulele canceroase, încercând să le blocheze sau să le distrugă selectiv. Această abordare are avantajul de a viza mai precis celulele afectate și de a minimiza daunele asupra țesuturilor sănătoase.
Principalele clase de medicamente utilizate în terapia țintită pentru melanom includ:
Inhibitori de BRAF: vemurafenib, dabrafenib.
Inhibitori de MEK: trametinib.
Inhibitori de c-KIT: imatinib.
Prevenirea cancerului de piele implică adoptarea unor obiceiuri sănătoase și măsuri de protecție solară pentru a reduce expunerea la radiațiile ultraviolete (UV), principalul factor de risc pentru cancerul de piele.
Aplicați cremă de protecție solară cu un factor de protecție (SPF) de cel puțin 30. Reaplicați la fiecare două ore sau mai des, dacă înotați sau transpirați.
Limitați expunerea directă la soare în timpul orelor de vârf, adică între 10 dimineața și 4 după-amiază. Căutați umbra și folosiți haine cu protecție UV atunci când este posibil.
Purtați ochelari de soare cu protecție UV pentru a vă proteja ochii. Folosiți pălării cu boruri largi pentru a acoperi fața, urechile și gâtul.
Supravegheați regulat alunițele, petele sau leziunile de pe piele. Notați orice schimbare în dimensiune, formă, culoare sau textură și raportați-le medicului.
Programați examene regulate ale pielii cu un dermatolog, în special dacă aveți factori de risc crescut sau istoric familial de cancer de piele.
Evitați expunerea la radiațiile ultraviolete artificiale din sălile de bronzat. Acestea cresc riscul de dezvoltare a cancerului de piele.
Protejați copiii de expunerea excesivă la soare. Folosiți haine cu protecție UV și creme de protecție solară adaptate vârstei lor.