Calea Victoriei, probabil una dintre cele mai iubite străzi din București. Povestea unui simbol, de la Podul Mogoșoaiei și până-n zilele noastre

07 mai 2024
2571 afișări
Calea Victoriei, probabil una dintre cele mai iubite străzi din București. Povestea unui simbol, de la Podul Mogoșoaiei și până-n zilele noastre
Calea Victoriei, probabil una dintre cele mai iubite străzi din București. Povestea unui simbol, de la Podul Mogoșoaiei și până-n zilele noastre | Sursă foto: Agerpres

Loc de promenadă pentru bucureștenii de azi, dar și pentru cei de acum câteva sute de ani, Calea Victoriei, și-a păstrat cu mândrie farmecul. Restaurantele, precum și micile separeuri din localuri au purtat de-a lungul vremii secretele ascunse ale celor care le călcau pragul. Strada lungă era locul unde se nășteau idile amoroase, se povesteau cărți și se punea la cale viitorul țării.

Calea Victoriei a fost și încă este epicentrul Bucureștiului, istoria orașului împletindu-se de povestea acestei străzi. A fost prima stradă pavată din România, lăcașul celor mai de seamă bucureșteni. Dacă aveai norocul să te bucuri de o casă pe acest bulevard, erai un om împlinit, fericit. Era eticheta apartenenței la un statut social respectabil.

Nu a avut de la început acest nume. Numele vechi al Căii Victoriei este Podul Mogoșoaiei, o referire la momentul când domnitorul Constantin Brâncoveanu a achiziționat satul Mogoșoaia și a construit un drum direct către palatul său, ridicat în 1692.

Artera a primit noul nume în anul 1878, după ce trupele române s-au întors pe acea arteră din oraș, victorioase în urma unei bătălii din perioada Războiului de Independență.

De la trunchiuri de copac, la pavaje din piatră de rău

Pe vremea când era știută drept Podul Mogoșoaiei, strada era pavată cu trunchiuri de copaci, care îi dădeau un aspect distinct.

Sistemul pavării cu lemn era foarte vechi în București, existând diverse mențiuni încă din secolul al XVI-lea. Pe toată lungimea străzii erau amplasate bârne groase de stejar, numite „podini”, lungi de 8 metri. Acestea erau asezate transversal și prinse la capât cu bârne, numite „urși”. Așa zisele „poduri” aveau șanțuri adânci pe margini, pentru a facilita scurgerea ușoară a apei de ploaie, însă acest sistem avea și un inconvenient. Sub aceste bârne se aduna de cele mai multe ori noroi, iar de dese ori câte un nefericit trecător ajungea să alunece și să se scufunde până la brâu în mizerie. Scriitorul Nicolae Filimon spunea că: „A umbla pe aceste poduri era o adevărată tortură. Fără veste te simți cufundat deodată în noroi și te mai alegi și cu o mână scrântită sau cu un picior frânt.

Totuși, acest sistem neprietenos pentru oameni a fost abandonat prin anul 1824. Atunci a fost inserată ideea pavajelor cu piatră de râu. Se începuse pavarea cu piatră cubică adusă tocmai din Scoția, iar în preajma primului Război Mondial, Calea Victoriei a fost asfaltată pentru prima dată. De la începutul secolului al XVIII-lea și până în perioada interbelică, încep să se construiască biserici, case boierești, mânăstiri, prăvălii, magazine de lux, restaurante și multe altele instituții de stat.

Vremuri de aur pentru Calea Victoriei

În acele vremuri, dezvoltarea acestui loc a atins punctul culminant odată cu construirea unei case de către boierul Dinicu Golescu, care ulterior a fost transformată în palat domnesc. De-a lungul istoriei sale, această clădire a găzduit personalități notabile precum Alexandru Ioan Cuza și Carol de Hohenzollern. În perioada 1930-1937, după demolarea ei, a fost ridicat Palatul Regal, care astăzi găzduiește Muzeul Național de Artă.

În 1882, Calea Victoriei a devenit prima stradă din București iluminată cu instalații electrice, înlocuind vechile făclii îmbibate în păcură sau rășină. După 1948, odată cu instaurarea regimului comunist, multe dintre clădirile care o mărgineau au fost demolate sau transformate în reședințe pentru membrii de partid.

Printre numeroasele monumente istorice care pot fi admirate astăzi pe Calea Victoriei se numără Muzeul Național de Istorie a României, Palatul CEC, Palatul Cantacuzino (gazda Muzeului Național George Enescu), Ateneul Român, Biblioteca Centrală Universitară, Casa Capșa și Palatul Senatului.

De asemenea, aici se găsesc câteva biserici remarcabile, precum Biserica Doamnei, Biserica Crețulescu și Biserica Albă. Odată cu trecerea timpului, prăvăliile și vechile ateliere au fost înlocuite treptat cu magazine contemporane, de la buticuri mici la case de modă, oferind oportunități variate de shopping.

Calea Victoriei rămâne unul dintre cele mai vibrant locuri din București și în prezent. În weekenduri, acest bulevard capătă un farmec aparte, deoarece în sezonul cald, sâmbăta și duminica, o porțiune importantă, cuprinsă între Piața Victoriei și Piața Națiunile Unite, devine pietonală.

Acest lucru oferă oamenilor oportunitatea de a se bucura pe deplin de atmosfera și evenimentele sociale și culturale organizate aici.

Te-ar mai putea interesa și: 

Cookies