Calea Victoriei, pietonală și haotică. Povestită pentru copii

02 mai 2022
687 Afișari
Calea Victoriei, pietonală și haotică. Povestită pentru copii
Calea Victoriei pietonală și haotică. Povestită pentru copii | Sursa foto: ARCUB

Calea Victoriei e o datorie de la Primărie

Primăria ne-a blagoslovit cu o datorie. A eliberat de mașini Calea Victoriei în weekend: Din 30 aprilie Calea Victoriei redevine pietonală, în weekend. La fel ca anul trecut, weekend-urile vor fi pietonale pe Calea Victoriei, începând din 30 aprilie și până la data de 6 octombrie. „Străzi deschise” înseamnă promenadă pe Calea Victoriei și în zona centrală a Capitalei. Ca și anul trecut, proiectul va acoperi zona Bulevardului Kiseleff (pentru activități sportive) și Calea Victoriei, cu străzile adiacente, pentru activități și evenimente culturale.

Calea Victoriei redevine pietonală

Este de datoria noastră s-o umplem cu picioarele, în mâini, cu flegma, cu cucoanele, cu copiii, cu trotinetele, cu bicicletele, cu velurul, cu chilotul, cu sutienul, cu tot ce avem noi mai mult, mai vârtos, mai sumar, mai strigător la cer. Și-mi place asta.

Calea Victoriei – același decor, delir nou

Când vorbim despre om, omul face toți banii. Se sparge în destindere și circ. Impune o nouă modă, lasă timpul să treacă. Și-mi place asta.

Calea Victoriei – de la Piața Națiunilor la Piața Victoriei

Are tot decorul secolelor ce-au trecut. Uite colo, pe lângă Loterie, casa lui Ienăchiță Văcărescu de pe la 1700 refăcută de atâtea ori. Mergi în sus și dai de Lipscaniul cârpit, unde-ți rupi pantofii de la pavaj, unde te calcă mașinile, că nimeni nu le oprește.

Uite, case urieșești gata să te marcheze c-o cărămidă, că nimeni, dar nimeni nu le renovează. Uite, câteva crâșme care-și schimbă patronii ca ciorapii.

Se deschide apoi spre Universitate o lume stingheră, mereu în trecere. Acolo, nici iarba nu crește. Pe la Casa Armatei, pe la fosta Romarta. Și aici macadamul e de luat în picioare. Dacă scapi de cărămizile de mai sus, îți iei o dală peste laba piciorului. Când plouă, ninge te ia noroiul și zeama neagră din dedesubturi.

Hai, mai sus! Palatul Telefoanelor s-a schimbat într-o coșciug. Și arată ca atare. Pe lungime, până-n cer. Și deschiderea Muzeul de Artă/Palatul e umbrită de monument, de Cartoful în Suliță. Zona sălbatică, nebună, care spune minciuni și vorbe adevărate, teritoriu care spune că tot omul e tânăr începe de la ateneu și merge sus, sus până la Înghețătăriile alea italienești. E o trepidație veninoasă. Un du-te vino de puștani cu cască și fără. Lumea dă bani pe prostii și se strigă, se cunoaște, face nebunii. Sunt groază de berării, înghețătării. Gelaterie. E Piața Amzei, e piața aia săracă și părăsită, care a dat pe afară, spre Calea Victoriei. Se răzbună. Apoi, apoi Calea Victoriei încearcă să scoată iar capul. Uite la Monteoru înghesuită pe o alee. E pustie pe ici colo, abia lângă Piața Victoriei prinde iar viață. Dar e o viață, unde copleșește umbra. Blocurile uriașe fac umbră, opresc soarele.

Calea Victoriei pietonală. Și-mi plac alea, alea…

Toate. Și căderile. Și singurătățile. Și noroiul. Și soarta. Și uitarea. Și cum bicicliștii dau peste mine. Și-mi place haosul. Nervii. Calea Victoriei pietonală.

Cookies