De Crăciun, de Paște sau în orice altă zi, deschide “Caietul de rețete”, locul din care afli rețete de prăjituri sau de orice altceva ai poftă, documente vechi, scrise de mame și bunici pe foi pătate de ulei. Pentru prima dată în istoria noastră culinară, trei tineri au avut o idee extraordinară: au adunat laolaltă toate caietele de rețete din România. Au arhivat și au digitalizat foile îngălbenite, scrise de mâinile părinților și ale bunicilor noștri, pătate de zahăr caramelizat și transmise din generație în generație. Mai jos, interviu cu Anca Dănilă, antropolog, unul dintre inițiatorii proiectului caietederetete.ro, un site plin de comori de-ale gurii.
De sărbători, uitați de bloggerii culinari și de toți marii chefi care își etalează înțelepciunea pe internet și deschideți caietul strămoesc de rețete, Cartea gustului, Biblia oricărei familii.
În anul 2022, Anca Dănilă-antropolog, Ionuț Dulămiță-jurnalist și Andrei Dudea-realizator video au lansat un apel public pe Facebook către toți cei care mai păstrează în casă prețiosul document. Rezultatele au fost spectaculoase. Caietele de rețete au fost scoase de la naftalină și au primit o nouă viață în online. Una nemuritoare, eternă, așa cum și merită.
Caietederetete.ro reprezintă un „demers de recuperare și arhivare a unei bucăți importante din patrimoniul cultural imaterial din România: caietul de rețete urban. Reunite sub acest nume generic sunt agendele și blocnotesurile cu pete de ulei și zahăr caramelizat unde oamenii de rând adunau rețete culinare în trecutul recent, într-o rețea informală bazată pe vecinătate și schimb”. Până acum, proiectul a primit finanțări de la ARCUB, Primăria Brașov și AFCN.
B365.ro: Cum de v-ați gândit la caietele de rețete ale mamelor, bunicilor și mătușilor noastre? Cum a început acest proiect emoționant?
Anca Dănilă, antropolog: “Caiete de rețete a început de la o idee care exista în mai multe capete din România iar printre aceste capete se afla și al meu. A pornit de la o idee de vindecare culturală, aceea de a aduna caietele de rețete din toată România într-o arhivă comună. Așa că ne-am adunat într-o echipă trei oameni: eu, Ionuț și Andrei. Ionuț a generat tot proiectul la nivelul în care a ajuns acum. Ideea în sine a avut-o și jurnalistul culinar Cosmin Dragomir, care acum s-a transformat în partenerul nostru. Caiete de rețete au mai existat și au fost transformate în proiecte editoriale sau în proiecte de suflet. Însă, ce nu exista deloc era un proiect care să le adune pe toate cu un scop comun. Practic, ce vrem noi să facem cu acest proiect, caietederetete.ro, este să adunăm cât mai multe caiete din două motive: ele să rămână un omagiu pentru toți cei care le-au scris și, doi, să constituie și o arhivă pentru generațiile următoare, inclusiv generațiile următoare comerciale”.
Anca Dănilă, antropolog: “Caietele de rețete nu conțin doar rețete, ele ascund o comunicare a lor; în ele poți să vezi istoria mică, felul în care trăiau oamenii de rând. Afli la ce ingrediente aveau acces cei puțini și cei mulți la început de secol XX. Descoperi cât de puține ingrediente aveau, de fapt. Afli ce s-a întâmplat cu ingredientele după venirea timpul comunismului, când toate rețetele occidentale au fost date la o parte iar rețetele vechi au fost redenumite în noul stil politico-economic”.
B365.ro: De când datează primele caiete de rețete în România?
Anca Dănilă, antropolog: “Imaginează-ți că cei care au scris rețete la început de secol XX trăiau într-o țară în care doar 2% dintre locuitori știau să scrie și să citească. Caietele de rețete de atunci erau ermetice, de salon, erau scrise de cei care aveau șansa să meargă în străinătate să învețe carte. Caietul de rețete devine popular în România odată cu alfaberizarea în masă, în perioada comunistă. In timpul regimului popular, caietul de rețete ne arată și felul oamenilor de a se adapta de la sat la oraș. La sat trăiau cu sobă, la oraș au descoperit gazul. La sat făceau baie în vană, la oraș apa venea dintr-o țeavă. Practic, se schimbă toată infrastructura. Nouă nu ni se pare mare lucru, dar pentru bunicii noștri care au venit de la țară la oraș a fost ceva extraordinar. Caietul de rețete este dovada felului în care oamenii s-au adaptat de la sat la oraș, înseamnă un schimb deschis. Există peste tot în lume aceste caiete, n-o să vă vină să credeți dar primele rețete au fost scrise în piatră. Dintotdeauna oamenii au simțit nevoia de a scrie o rețetă, avem asta de mult timp în noi. Este nevoia de a nu uita ceva bun. Dacă am mâncat ceva bun nu vreau să uit, notez undeva rețeta”.
B365.ro: Am aflat că în anii ’90 au apărut rețete care se numeau: “Prăjitura Iliescu”, “Ochii lui Petre Roman”, “Șuvița lui Băsescu”, “Ochelarii lui Victor Ciorbea”.
Anca Dănilă, antropolog: “Exact, mai avem și rețeta Stolojan. Rețetele politice nu au apărut de ieri de azi. Ca să dau un exemplu, felul Casei Regale de a ajunge la oameni era și acesta: făcea bucătarul desertul preferat al Regelui și după aceea cofetarii îl introduceau în cofetării, ca să descopere și poporul gusturile Regelui, așa avem prăjitura Regele Mihai. Era o formă de PR care a reapărut în anii ’90. Singura perioada în care nu găsim rețete în caiete cu personaje politice este cea comunistă”.
B365.ro: Am văzut o poezie scrisă în caietul de rețete foarte sexy în care tinerii erau invitați să facă mai mulți copii, să ridice natalitatea țării în perioada neagră a interzicerii avorturilor.
Anca Dănilă, antropolog: “Era o formă de protest. În timpul cercetării caietelor de rețete, stăteam de vorbă cu o doamnă din București care mi-a spus: Anca, în anii ’80 era extrem de complicat să faci rost de mâncare, dar tot în anii ’80 am trăit cele mai tari petreceri de sufragerie, era forma noastră de rezistență. Ne îmbrăcam cu cele mai bune haine pe care le aveam, îmi puneam tocuri, o rochie frumoasă, găteam ceva din ce aveam și mergeam în sufrageria prietenilor în semn de protest. Aveam nevoie să ne simțim bine. Când regimul ne interzicea să ne simțim bine, noi ne simțeam bine”.
B365.ro: De cine sunt scrise aceste rețete?
Anca Dănilă, antropolog: “Mai toate dintre caietele de rețete sunt scrise de femei, de mame și de bunici. Am descoperit și caiete în care contribuie și soțul, dar sunt niște excepții. Cele mai populare sunt caietele scrise de mame și de bunici. Uneori, mai contribuie și tatăl familiei cu transcrisul de rețete de pe foaie în caiet sau mai vine și el cu o rețetă de cârnați. Mai începe și copilul să contribuie la caiet și așa apar primele dictări de rețete. Am descoperit în aceste caiete și tot felul de declarații de iubire pentru mame. «Mama este frumoasă» a scris un copil lângă rețeta lui preferată de prăjituri. Până la urmă, mâncarea este viață iar caietul de rețete este o extensie a vieții noastre”.
Anca Dănilă, antropolog: “Caietul este o extensie a familiei, a memoriei gustului. Până la urmă, gustul îți dă o formă de stabilitate în viață, la fel ca multe alte lucruri. Specia umană are nevoie de stabilitate. Gustul de acasă este o formă de terapie și tot gustul de acasă ne duce în trecut. Toată lumea spune că nu există mașina timpului. Ba da, există. Gustul te duce în trecut, mirosul și gustul au această capacitate”.
Acum, că v-am dat pontul, poftiți pe site-ul caietederete.ro și alegeți-vă cele mai spectaculoase rețete pentru sărbători. Făcute cu bani puțini, ca așa era în comunism. Enjoy.
