Cafeneaua Veche e ca nouă și-a luat marele premiu pentru arhitectură de interior. E-n Centrul Vechi și are o istorie fabuloasă. Aici se bea neîntrerupt cafea de aproape 250 de ani

Cafeneaua Veche, cu adevărat cea mai veche din București, cu trecutul ei fascinant compus din nenumărate straturi, a fost adusă în prezent cu grijă pentru valorile sale estetice și emoționale.

Clădirea monument istoric, icon pentru istoria Bucureștilor, stă pe același loc din ziua de 7 august 1781 când domnitorul Alexandru Ipsilanti, ca gest de mare bunăvoință, îi dă voie lui Ștefan Antîlop să construiască “o prăvălie cahvenea” pe un loc care se afla “la poarta de sus” a Curții Domnești.

Documentele istorice ne spun că Ștefan Antîlop era un armean la Curtea Veche, cu titlul de baș-alai ceauș (persoană cu rangul cel mai mare între cei 12 ceauși care pășeau înaintea alaiului domnesc, n.n).

De altfel, marii cafegii ai Bucureștilor vechi au fost mai mereu armeni, greci, turci sau evrei. Din cele 120 de lucrări înscrise in concurs, proiectul “Cafeneaua Veche 9” a primit marele premiu ex aequo la Bienala Națională de Arhitectură 2023 – secțiunea Arhitectură de interior.

Mai jos, interviu cu arh. Irina Stoica, una dintre autoarele lucrării premiate despre renașterea unui monument istoric.

Legenda spune că la Cafeneaua Veche veneau Caragiale și Mihai Eminescu pentru vorbe și cafele

În cei aproape 250 de ani de existență, Cafeneaua Veche din faimoasa piață de flori Sfântul Anton a fost căutată, râvnită și pierdută, închiriată, vânduta, revânduta și scoasă la mezat, decorată și răsdecorată dupa gustul, priceperea și cultura fiecărui proprietar. Și au fost destui. Legenda spune că aici veneau Caragiale și Mihai Eminescu pentru vorbă și cafele, ceea ce poate fi plauzibil, ziarul “Timpul”, unde Eminescu era redactor, își avea sediul pe Covaci, chiar pe ulița cafenelei din poveste.

O fotografie extraordinară ne arată Cafeneaua Veche din Piața de Flori Sf. Anton în anul 1856. Parcă stă acolo de când lumea și pamântul

În cei aproape 250 de ani de existență, Cafeneaua Veche din faimoasa piață de flori Sf. Anton a fost căutată, râvnită și pierdută, închiriată, vânduta, revânduta și scoasă la mezat, decorată și răsdecorată dupa gustul, priceperea și cultura fiecărui proprietar și au fost destui. Restaurant-cafenea în comunism, dupa 1989, Cafeneaua Veche a trecut prin tot felul de amenajari și decorări, de la specific țigănesc la futurist cu magnet pentru extratereștri.

Un lucru ramâne cert, o mare surpriză îți taie respirația: fotografia uimitoare, realizată de Ludwig Angerer în anul 1856,  care ne arată Cafeneaua Veche pe același loc de azi, pe vremea când târgul Bucureștilor era câmp cu boi și biserică. A izbucnit Focul mare (1847), au fost cutremure grozave, ciumă si holera, ocupații străine și cu toate acestea, Cafeneaua Veche a rămas pe poziția ei trainică.

Cafeneaua Veche a trăit o istorie spectaculoasă pe care numai zidurile ei, dacă ar vorbi, ar putea să ne-o spună cu lux de amănunte. Având un vad excepțional, situată “la poarta de sus” a Curții Domnești, e ușor să ne imaginăm (și vrem să ne imaginăm), că toate limbile Imperiului Otoman s-au amestecat în clădirea relicvă a istoriei. A fost acolo delectare și taifas, s-a bătut palma pentru neguțătorii și s-a fumat narghilea. 

Cele 200 de capete de lei și cele opt chipuri gravate pe zidurile albe datează din secolul al XIX-lea

Zidurile, acoperișul de țiglă și obloanele Cafenelei Vechi au fost recondiționate după vechile tipare. Cele 200 de capete de lei și cele opt chipuri gravate pe zidurile albe datează din secolul al XIX-lea.

Plăcuța inscripționată cu numele cafenelei și cele două lămpi de fier suspendate pe fațadă se numără printre elementele arhitecturale care s-au păstrat peste ani.

Ferestrele înalte, arcuite, se deschid către exterior și amplifică dimensiunile spațiului. La subsol, au fost păstrate și restaurate bolțile și arcele din cărămidă, cărămidă țesută care stă acolo de pe vremea lui Ștefan Antîlop. Autoarele proiectului sunt trei tinere arhitecte: Irina Stoica, Daniela Ulea și Maria Mota, de la Biroul de arhitectură SelfDezign.

Construcția stă mărturie pentru arhitectura orientală a vechiului București. Un fragment de istorie care a supraviețuit trecerii timpului, profund integrat în cultura orașului

Cafeneaua noastră din Centrul Vechi e ca 9, n-a fost muzeificată, ci făcută să trăiască mai departe. Poate că nu e cea mai extraordinară clădire, nu are gloria celor mai vechi cafenele din Europa (Caffe Florian din piața San Marco din Veneția, deschisă în anul 1720, sau The Grand Cafe din Londra (1625) sau Cafe Procope din Paris, în funcțiune încă din anul 1686, sau Antico Caffe Greco din Roma, inaugurată în anul 1760), dar imobilul stă mărturie pentru arhitectura orientală a vechiului București. Un loc care a supraviețuit istoriei, profund integrat în cultura orașului.

Arh. Irina Stoica: Când vorbim despre interventii asupra interioarelor clădirilor de patrimoniu la noi, cel mai adesea, se întâmplă două extreme, nu zic că e rău să se întâmple așa. Fie sunt reamenajate ad litteram în spiritul epocii, fie sunt amenajate fără nicio legătură cu trecutul, fără empatie și fără emoție pentru spațiul acela.

Numirea de cafenea (cahvenea) vine din cuvântul turcesc kahvehane, kave-hane, adicătelea locul unde se bea cafea după moda turcească, unde oamenii puteau să joace zaruri, table sau ghiordum (numele unui joc de cărți în limba turcă, n.n) și să fumeze tutun.

Cafeneaua Veche datează de pe vremea când protipendada purta caftane și ișlic, anterie lungi până la glezne

Bucureștenii au prins gustul cafelei de la turci, cei care timp de câteva secole ne-au influențat modul de viață, obiceiurile și vestimentația.

Cafeneaua Veche datează de pe vremea când protipendada purta caftane și ișlic, anterie lungi până la glezne, șaluri de mătase la mijloc, calpace și papuci țuguiați, căptușiți cu piele, sau conduri, șalvari fini și giubea împodobită cu blană. Constantin C. Giurescu în “Istoria Bucureștilor” amintește de existența unei prime cafenele în istoria Bucureștiului care se află pe Podul Beilicului (Calea Șerban Vodă) în secolul al XVII-lea, unde beau cafele delegații Înaltei Curți. Această “cahvenea” “se bucura de privilegiul de a nu fi niciodată închisă, nici chiar în timp de ciumă, ca să nu se supere oaspeții care poposeau la Beilic”.

Aceea o fi fost cea mai veche, dar nu mai există.

Un armean își leagă numele de cea mai veche cafenea din Centrul Vechi: Ștefan Antîlop, baș-alai ceauș la curtea lui Ipsilanti Vodă

George Potra (“Din Bucureștii de ieri”), ne spune că, la 7 august 1781, Vodă Alexandru Ipsilanti, ca act de mare bunăvoința și ajutor, dă voie lui Ștefan Antîlop, baș-alai ceauș, să construiască “o prăvălie cahvenea” pe un loc care se află la poarta de sus a Curții Domnești. Locul era lat de patru stânjeni și jumătate, iar în lung se întindea până aproape de apa Dâmboviței. Cafeneaua era dată armeanului Antîlop, așa cum ne spune documentul, “pentru hrana și chiverniseala copiilor lui”, cu obligația ca să dea Mănăstirii Mărcuța, stăpâna terenului, câte zece taleri chirie pe an. Cafeneaua lui Antîlop mai avea și grădină vastă, care se întindea până aproape de apa Dâmboviței.

Ilinca, văduva lui Ștefan Antîlop, sărăcește, se îngroapă în datorii și subînchiriază cafeneaua lui Hagi Theodosiu Gabrovaliu

În a doua domnie, în iunie 1797, Alexandru Ipsilanti întărește văduvei răposatului Ștefan Antîlop vechea favoare, cu aceeași obligație de a plăti chirie mănăstirii Mărcuța și “a lăsa liberă ulicioara de alăturea, după zidul Curții, precum se află acum, pentru trecerea norodului la apă”.

La 1797, Ștefan Antîlop avea deja concurență la Curtea Veche. În octombrie 1797, aflăm că Dosithei Mitropolitul închiriază armeanului Anton Telalul o prăvălie de cafenea “la poarta de sus a Curții Domnești, cu 150 de taleri, plătind jumătate la începutul lunii și jumătate la sfârșit iar dacă chiriașul va face ceva îmbunătățiri în interior sau exterior, cu cheltuiala lui, să nu aibă nicio pretenție când nu va mai ține prăvălia”.

Ilinca lui Antîlop face jalbă la Divanul țării să i se dea voie a vinde la mezat cafeneaua care, în afară de prăvălia propriu-zisă, mai avea două odăi în spate și grădină

Ilinca, văduva răposatului Antîlop, la 1 decembrie 1805 subînchiriază cafeneua lui Hagi Theodosiu Gabrovaliu, iar mai apoi se și împrumută cu bani de la acesta, cu dobânda cuvenită, pe care însă nu-i poate plăti la timp.

Din cauza acestei datorii și a altor sume împrumutate de la alții, Ilinca Antîlop “neavând alt mijloc și putere de plată”, face jalbă la Divanul țării să i se dea voie a vinde la mezat cafeneaua, care în afară de prăvălia propriu-zisă avea două odăi în spate și grădina.

După cercetări făcute la față locului de către marele logofăt și după anaforaua (raport scris adresat Domnitorului, n.n), boierilor divaniți, i se dă voie să vândă cafeneaua ce o avea clironomie (moștenire, n.n) de la soțul ei, însă cu acest șart (învoială, n.n), “adecă cel ce o va cumpăra să știe că are să intre în stăpânire după ce se va împlini sorocul hagiului, de unsprezece ani”.

Atunci, ca și acum, cumpărătorul unui imobil era obligat să plătească impozit la stat, numai că atunci se numea “havaetul (contribuție, n.n) cutiei de milostenie”. Milostenie a fost, milostenie a rămas

Până la urmă, după ce timp de trei luni a fost strigată vânzarea cafenelei la mezat, suma cea mare, de 12.250 de lei, a fost oferită chiar de chiriașul Hagi Theodosiu Gabrovaliu, “peste care preț nemai ieșind alt mușteriu ca să mai înalțe, nici din vecini, nici din streini” și ambele părți fiind mulțumite, în luna iunie 1812 suma de mai sus a fost depusă la Stărostie, ca să se dea numitei Ilinca Antilop, vânzatoarea, să-și plătească datoriile.

Atunci, ca și acum, cumpărătorul unui imobil era obligat să plătească impozit la stat. Așa se face că Hagi Theodosiu Gabrovaliu a trebuit să plătească 612 taleri reprezentând “havaetul”(contribuție, n.n) cutiei de milostenie” pentru ca stăpânirea să-i întărească, oficial, dreptul de proprietate. Mult mai tranasparenți erau cei vechi în termeni, milostenie a fost, milostenie plătim și-n ziua de azi.

Hagica Velica, văduva răposatului Hagi Teodosiu Gabrovaliu, se înglodează la rândul ei în datorii și vinde “casele cele mari, precupețăria și cafenea” lui Hristea Emanuil Papazoglu 

După numai 13 ani, în 10 mai 1825, constatăm că hagica Velica, văduva răposatului Hagi Teodosiu Gabrovaliu, împreună cu nepotul ei, Iona, al treilea logofăt ce fusese lăsat și el moștenitor, fiind înglodați în datorii, “vând casele cele mari, precupețăria și cafenea” lui Hristea Emanuil Papazoglu “sudit (supus, n. n) chesaro-crăiesc” pentru suma de 5.650 de galbeni chesaro-crăiești.

Haevercioglu cumpără cafeneaua de la Hagica Velica

Într-un document din anul 1826, din mărturia unor bucureșteni legată de o hotărnicie care se referea la matca și cursul Dâmboviței, se arată că râul curge în spatele cafenelei lui Haevercioglu, care nu este alta decât vechea cafenea a lui Antîlop, dar trecută în stăpânirea, ca proprietari sau chiriași, a atâtor persoane. De aici încolo lungul șir de stăpâni ai cafenelei se pierde.

Concurență aspră lângă Curtea Domnească. Ștefan Saghiiadinvis deschide cafenea cu biliard, ceva nemaipomenit la 1823. Nu-i de mirare ca văduvele au scăpătat

Deja la 1823 cafenelele de lângă Curtea Veche se aflau la concurență. Într-un document din 20 aprilie 1823, se arată că Mitropolia închiriază lui Ștefan Saghiiadinvis, cu 400 de taleri anual, o prăvălie centrală unde “să-și facă alișverișul său într-însa cu biliard”, deci cafeneaua avea sală pentru cei care jucau biliard și tăifăsuiau bând cafele, fiindcă băuturi alcoolice patronul nu avea voie să vândă, conform contractului încheiat.

S-a păstrat un inventar extraordinar care ne arată ce tigăi de prăjit cafea, filigene și zarfuri existau în cafenelele de lângă Curtea Domnească

La 1826, grecul Gheorghe Constantin închiriază baia de la Curtea Veche, loc unde clienții se îmbăiau și beau cafea cu dulceață și zaharicale. S-a păstrat un inventar extraordinar care ne arată ce cu ce erau dotate cafenelele de atunci.

Iată lista: tigăi de prăjit cafea, piuă de pisat, site de cernut, ibrice de aramă și de tinichea, filigene și zarfuri de tombac și de argint, lingurițe pentru zahăr și dulceață, tăvițe de alamă pentru servit dulceața și tăvițe pe care se puneau ciubucele, ciubuce făcute din lemn de arțar, cu capete de os, iar altele cu capete de chihlimbar pentru clienți aleși, chisele din sticlă pentru dulceață, etc, (sursa George Potra, Bucureștii de ieri).

“Clădirea trecuse printr-o serie de intervenții succesive care nu-i făceau cinste”

B365.ro: Irina Stoica, cum ați găsit clădirea?

Arh. Irina Stoica: La exterior se prezenta în forma în care a fost construită inițial, de-a lungul timpului beneficiarii neavând voie să aducă modificări fațadei. În schimb, în interior am avut o mare surpriză. Clădirea trecuse printr-o serie de intervenții succesive care nu-i făceau cinste. Pereții, zidurile, bolțile erau acoperite cu o multitudine de finisaje, multe dintre ele impropii, cărămidă aparentă, picturi murale naive, mozaicuri de tot felul și traforuri din lemn sau PFL. Am găsit un amalgam de soluții constructive pe care, de-a lungul timpului, diferiții chiriași sau proprietari le utilizasera pentru amenajarea spațiului.

„In perioada mai recentă, acolo a funcționat și un club de noapte în subsol, amenajat ultramodern, futurist”

B365.ro: În comunism ce a fost Cafeneaua Veche?

Arh. Irina Stoica: A fost tot timpul cafenea sau restaurant. Nu a avut niciodată o altă funcțiune, ba chiar în perioada mai recentă a funcționat și un club de noapte în subsol, amenajat ultramodern, futurist, elemente care, din păcate, au dezrădacinat spiritul autentic al clădirii. Actualii proprietari și-au dorit să readucă istoria spațiului în prezent, ceea ce pe noi ne-a bucurat. Nu și-au dorit o rememorare a trecutului ad litteram, adică o restaurare propriu zisă. Nu și-au dorit o amenajare de epocă, ci au vrut ca spațiul să fie atractiv pentru publicul tânăr.

B365.ro: Care au fost cele mai grele lucruri din proiect?

Arh. Irina Stoica: A fost complicat să curățăm pereții de toate intervențiile succesive, să îndepărtăm finisajele existente. De asemenea, la partea de galerie din subsol am încercat să prevenim infiltrațiile si să reparăm zonele afectate pentru a avea o textură sănătoasă.

“Am desprăfuit, curățat și am reparat hidroizolația pe tot ceea ce înseamnă suprafețele de cărămidă din galerie. Este acolo de la sfârșitul secolului al XVIII-lea”

B365.ro: Am văzut în subsol bolta cu cărămidă subțire și decorația albastră. De când datează decorația?

Arh. Irina Stoica: Decorația este o moștenire, nu este intervenția noastră. A fost un proiect care s-a realizat într-un timp foarte scurt și cu un buget destul de restrâns, motiv pentru care, pe cât s-a putut, am încercat să păstrăm lucrurile bune care existau. Pardoseala de la parter și galerie a fost recondiționată, nu este cea originală dar, din punctul nostru de vedere, a fost o intervenție reușită de-a lungul timpului și am hotărât să o menținem. Am schimbat doar pardoseala de pe coridor și din zona scărilor, o ceramică improprie care nu făcea onoare locului. Am propus un finisaj uniform, un microciment turnat, astfel încât să punem în evidență elementelor arhitecturale emblematice ale spațiului, scara, bolțile, etc. Am desprăfuit, curățat și am reparat hidroizolația pe tot ceea ce înseamnă suprafete de cărămida din galerie, care este acolo de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Am mai păstrat anumite obiecte de mic mobilier pe care le-am recondiționat și le-am amplasat foarte discret în spațiu. Nu știm dacă ele sunt originale, sau din ce an dateaza, dar sunt mici obiecte de artizanat, lucrate manual, comode și câteva tablouri foarte frumoase.

“Tâmplăria de la fațadă era deja înlocuită cu una mult mai durabilă, potrivită vremurilor noastre, dar care a păstrat tabloul și forma deschiderilor originale”

B354.ro: Acoperișul de țiglă și obloanele cum de au rezistat?

Arh. Irina Stoica: Fațada si acoperișul au fost recondiționate înaintea intervenției noastre, tâmplăria era deja înlocuită cu una mult mai durabilă, potrivită vremurilor noastre, dar care păstra tabloul și forma deschiderilor originale. Am îndepărtat însă aplicațiile de tip autocolant care existau pe geamuri, și nu făceau decât să obtureze lumina ce trebuia să intre în sălile centrale de la parterul cafenelei. Am scos totul ca să facem loc luminii, iar spațiul exterior să inunde interiorul. Ne-am dorit ca inclusiv trecătorii din Centrul Vechi să facă parte din ambianța cafenelei.

“Sper ca, prin acest proiect, să dam startul unui curent. Lumea trebuie să conștientizeze importanța clădirilor istorice”

B365.ro: Ce vă place cel mai mult din ceea ce a rezultat?

Arh. Irina Stoica: Faptul că am reușit prin acest proiect și, prin notorietatea pe care această amenajare a câștigat-o, să aducem în atenția unui public tânăr o construcție istorică, un lucru de care consider ca este nevoie astăzi. Societatea, în general, și arhitecții tineri au puține cunoștințe despre patrimoniu și despre ce înseamnă arhitectura istorică. Sper ca, prin acest proiect, să dam startul unui curent. Lumea trebuie să conștientizeze importanța clădirilor istorice, iar acestea pot fi aduse in prezent. Nu sunt doar monumente sau doar o arhitectură de pus la sertar.

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare, moderne, revoluționare. Ce am mai scris se află aici:

• Cea mai frumoasă poveste din București. Bodega magică de pe strada Povernei, tapetată cu tablouri de Luchian și Tonitza. Cârciuma de cartier rivaliza cu Capșa
• “Patrimoniu cu termopane” – Blocul Mirto din centrul Bucureștiului, cu fațada mediteraneană desfigurată. A fost casa unui demnitar țărănist, anihilat de comuniști I Interviu arh. Mădălin Ghigeanu
• Un colonel rus, mușcat de un câine turbat, a salvat de la naționalizare un minunat Palat din București. Clădirea de pe strada Frumoasă a fost reședința fratelui lui Take Ionescu
• Fabulosul conac-muzeu al întemeietorului Operei Naționale din București e de vânzare, iar statul român zice pas. Se vinde cu tot cu lucruri minunate, de la tablouri la pianul Bosendorfer I INTERVIU
• Comoara dintr-un sipet, de unde ies la lumină primele imagini color cu clădiri-simbol din Bucureștiul de acum 100 de ani, realizate de arhitectul Gării de Nord | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Strălucește iar Casa negustorului Vanghele din zona Chirigii, vechea vamă a Bucureștiului. Bijuteria cu fațadă neobrâncovenească și geamlâc, salvată cu credit la bancă I INTERVIU
• Casa Macca, fascinanta reședință din Micul Paris, înfrumusețată de cei mai buni meșteri europeni, de la pictori zugravi până la grădinari. Descoperiri remarcabile în arhive | INTERVIU
• A înviat Casa cu Geamuri Bombate, unicat de arhitectură veche. Surpriză: prin ferestre se vede tot, sticla nu e opacă, așa cum umbla vorba prin București | INTERVIU
• Frumusețea fără vârstă a palatului mediteranean din strada Zambaccian. A fost reședința lui Sergiu Nicolaescu și devenit motiv de dispută după moartea lui | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Foișorul de Foc, minunea Bucureștiului de altădată, revine la viață. Bucureștenii și turiștii vor putea să urce în lanternou, să vadă orașul de sus
• Dispariția unei bijuterii: vila din Primăverii a Contesei Elena Wassilko. Micul palat aristocrat a avut ghinionul de a se învecina cu palatul lui Ceaușescu | INTERVIU arh. Mădălin Ghigeanu
• Una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București și povestea ei spectaculoasă. Industriașul care a construit-o și-a ales cel mai potrivnic moment | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Povestea formidabilă a vilei din București care domnește, practic, peste un cartier. Aici a locuit dirijorul Iosif Conta | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Club A, rezistență și legendă. Cum s-a născut, în pivnița unei clădiri mediteraneene din București, paradoxala oază de libertate | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Mister elucidat. Vila din Primăverii în care a trăit “aristocratul roșu” I. Ghe. Maurer e, cu siguranță, opera marelui arhitect Ion Giurgea. I Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• ​​Splendoarea Bucureștiului nevăzut. Imagini fascinante din interiorul blocurilor Art Deco. Cele mai multe sunt neprotejate și, astfel, sunt deseori mutilate | INTERVIU
• Descoperire extraordinară, sub vopseaua ordinară a pereților Casei Macca din București. Au fost scoase la lumină picturi nevăzute și neștiute de nimeni până azi
• Ce știm despre Blocul Leonida e greșit. Cine a construit Templul Automobilului din Bucureștiul interbelic, acum cu sanctuar fast-food la parter | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Leonida&Co; cum a fost nimicit un imperiu auto cu garaje, show-room și bloc corporatist pe Magheru. Azi, extraordinarele clădiri de patrimoniu mor sub ochii noștri
• Fosta reședință de la Snagov a soților Ceaușescu e, de fapt, Palatul Principelui Nicolae, mutilat de cei doi. „De ce a trebuit să distrugă o capodoperă de arhitectură?” | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• O comoară aruncată la gunoi, într-o ghenă din București. Extraordinara poveste a arhitectului care a proiectat Casa Scânteii, dar și 100 de vile moderniste în Constanța interbelică
• Treptele Rușinii. Xenofon, Cenușăreasa Bucureștiului, a căzut din topul celor mai frumoase străzi în trepte pictate din lume, direct în cel al dezamăgirii turiștilor
• Magia unui vechi imobil din București. Soprana Ioana Bentoiu: Sunt obsedată de acea casă, am visat-o și o tot visez. Aș face orice să o revăd în interior
• Istoria interzisă a grandiosului Palat de la Scroviștea. Domeniul de lângă București preferat de președinții României, loc de taină bine păzit. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Descoperire remarcabilă pe șantierul de la Palatul Universității din București: un tunel înalt de 4 metri înconjoară clădirea principală a monumentului
• Născut în Mahalaua Cuțarida, scriitorul Eugen Barbu (“Patronul”) a ajuns să locuiască într-un palat mediteranean naționalizat din mijlocul Bucureștiului | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Destoinicul meșter Dorel a lovit cu burlane și vopsea portocalie într-un bloc interbelic din zona protejată Armenească. Clădirea e de nerecunoscut
• EXCLUSIV I Vești excelente despre Palatul Universității. Va fi refăcut de la zero spectaculosul fronton cu vultur și grifoni, distrus de bombardamentele din 1944
• Cvartalul din București, „dreptul poporului la coloane” sau stalinismul cu față umană. Cum au ajuns clădirile tip cazarmă mai scumpe și mai căutate decât blocurile noi
• EXCLUSIV I Principesa Elisabeta a avut un fiu adoptiv, moștenitorul Palatului Elisabeta din București. Am descoperit cine a fost arhitectul care a proiectat impresionantul edificiu. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Drama proprietarilor Vilei Tătărescu din București. După ce Emanuel Tătărescu a fost închis în temnița comunistă de la Sighet, soția lui s-a sinucis | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Descoperă vila mediteraneană din care Gheorghe Tătărescu a fost aruncat în închisoare. Pe casă a pus stăpânire odrasla lui Petru Groza | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul Adina Woroniecka de la Șosea, scos la vânzare. Soarta unei Prințese a Bucureștiului transformată de comuniști în Cenușăreasă. Interviu I arh. Mădălin Ghigeanu
• Vila din București cu tunel secret care duce la TVR. A aparținut Principesei Ileana și a fost reședința Tanței Gheorghiu, fata lui Dej. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul mediteranean în care a fost instalat”Tov. Sadoveanu”, opera arhitectului pe care Bucureștiul interbelic iubea să-l urască. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Intră în cel mai exuberant palat mediteranean din Cotroceni, cândva reședința celui mai bogat brutar din București. Interviu cu arhitectul Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Blocul Florentin, o istorie îngropată în arhive iese la lumină. Arh. Mădălin Ghigeanu a descoperit cine a proiectat una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București
• Aici a trăit Maria Tănase. Blocul capodoperă al unui arhitect uitat care a transformat moda vremii într-un seducător stil mediteranean al Bucureștiului
• EXCLUSIV | Cum se poate transforma Sala Palatului în „pol cultural al Bucureștiului”. Planul arhitectului Romeo Belea, ultimul în viață din echipa care a construit impozantul edificiu
• EXCLUSIV I La 90 de ani, arhitectul Romeo Belea vrea să modernizeze Sala Palatului. Este ultimul proiectant în viață din echipa care, în 1958, a construit edificiul monumental
• A fost demolată prea frumoasa casă din București în care a copilărit Margareta Pâslaru. Clădirea avea pe fațadă medalionul mamei sale, realizat de bunicul său, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad
• PREMIERĂ | Se ridică lofturi din ruinele fostei fabrici Luther-Grivița. Mălțăria din București în care se făcea “cea mai bună bere din lume” se transformă fabulos
• IMGB și Aversa, ultimii coloși din patrimoniul industrial al Bucureștiului pulverizați de ghiuleaua investitorilor imobiliari. “Demolările fără discernământ nu înseamnă dezvoltare”, spun arhitecții
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care comuniștii l-au tratat îngrozitor
• Look up! Descoperă clădirea cu cei mai frumoși sâni Art Deco din București și un inestimabil patrimoniu Modernist European înscris la UNESCO
• Cine vrea să cumpere un fort la Bragadiru? Face parte din ansamblul de fortificații din jurul Bucureștiului, construit de Regele Carol I, și a ajuns de vânzare
• Scandalul caselor demolate de pe strada Icoanei din București, faza pe blesteme. Misterioasa Bucureștioara, pârâul din adâncuri “care poate dărâma orice s-ar ridica”
• Au dat foc casei lui Mihail Sadoveanu din București de trei ori. Minunata Vilă în stil brâncovenesc nu mai are acoperiș și s-a făcut scrum pe jumătate
• Pe lângă plopul realmente fără soț. E-n mijlocul trotuarului de pe Calea 13 Septembrie din București, a supraviețuit demolării cartierului Uranus și spune drama celor strămutați
• Vreți să salvăm o fantastică boltă din cărămidă țesută, din Bucureștiul fanariot? E demolată treptat în Mahalaua Sfinților Apostoli, deși are o valoare inestimabilă
• Casă-bijuterie din București, cu tavane pictate de Luchian, restaurată cu mare artă. Cândva, la subsol avea un bar clandestin frecventat de Nicu Ceaușescu
• Abandonată mai bine de o sută de ani, minunata Casa Macca din București a început să fie consolidată și restaurată. Avea lift și încălzire centrală încă din 1911
• Casa lui Luchian din București a ajuns restaurant, apoi măcelărie cu slănină de Mangalița. Pictorul a murit sărac și paralizat, iar tablourile lui valorează azi averi
• A înviat Templul grecesc de pe Magheru, inima Bucureștiului de odinioară. La cine a ajuns uriașa bogăție din Muzeul Simu, Louvre-ul Micului Paris
• A crăpat piscina cu valuri în care înota Regele Mihai. E în centrul Bucureștiului și a fost prima piscină din Micul Paris și din România
• Toată lumea știe de „Micul Paris”, dar știai de București la un țâr distanță de „Noul New York” Clădirea-fenomen care a tulburat orașul și pe lângă care treci și de 10 ori pe zi
• Un avocat italian a cumpărat Palatul lui Take Ionescu din centrul Bucureștiului și are un plan formidabil pentru clădire. Take a murit intoxicat cu stridii. Cine l-a otrăvit?
• Cel mai instagramabil loc din București se află lângă Guvern: o casă veche lângă un imobil din viitor. Arhitect: Dorin Ștefan 
• A opta minune a lumii e în casa asta din București, iar casa e de vânzare. Cu tot cu splendorile pictate de Luchian din dragoste pentru Mathilda
• Cum arată în interior Palatul Visului American din București, cu toate secretele sale. Clădirea “Maurice Blank”, fost sediu al ambasadei SUA, e de vânzare
• Moare cea mai frumoasă casă din București. Cum l-a scos generalul de Gaulle pe boierul Miclescu din baia în care a fost obligat să locuiască timp de 40 de ani
• Scheletul ascuns sub parchet în cea mai frumoasă casă boierească din București. Clădirea cu secrete din podea până-n tavan și restaurarea la care a venit și poliția
• Arhitectura next level din București are un nume: Dorin Ștefan. Cele mai futuriste clădiri din oraș și din lume explicate de cel care le-a creat
• “Am înviat o bătrânică, i-am făcut operații estetice, i-am pus podoabe și mai trăiește o sută de ani”. Învierea din mahalaua Sfinților din București care a trezit la viață și strada unde astăzi beau hipsterii cafele
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care