Budiști în București: Templul din Capitală unde se practică zenul FOTO

În 1995, practicanţii zenului din România au hotărât să se stabilească în cartierul Dristor, pe strada Complexului nr. 2 bis. Dojo-ul zen (loc unde se practică zazenul) astfel înființat are program de opt ori pe săptămână, iar oricine dorește poate deveni practicant.

În vara lui 2008, dojo-ul din str. Complexului a devenit oficial Templu Zen, în care practica de zi cu zi este asigurată şi supravegheată de călugări zen. Locul a primit, cu această ocazie, numele de Mokushozen-Ji, Templul Zenul Iluminării Tăcute.

„Casa a fost închiriată, mai apoi cumpărată de maestrul Myoken. Maestrul este francez și acum locuiește în Budapesta”, explică Ionuț, unul dintre călugării templului.  Ionuț spune că practica zazenului a fost transmisă către 85 de maeștri de-a lungului timpului, primul „patriarh al zenului chinezesc” fiind Buddha.

În București există trei călugări zen, șapte-opt persoane care vin aproape zilnic la practicile zen și alte persoane care vin constant. „În timpul sesshinurilor (n.r.-perioade de practică intensă) ne adunăm în jur de 25 de persoane”, spune călugărul Ionuț.

În București au loc „sesshinuri sub îndrumarea Maestrului Myoken”. „Un sesshin este o perioadă de practică intensă care se desfăsoară pe parcursul mai multor zile. În mod tradiţional, pe timpul unui sesshin, cei care participă locuiesc împreună şi iau parte la toate activităţile templului”, explică Ionuț. Pe site-ul budiștilor, mokushozen.ro, se precizează faptul că, în timpul sesshinurilor, „nu există spaţii de cazare. Pe timpul nopţii dormim în dojo pe podea”.

Pentru a participa la ședințele de zazen trebuie să plătești 10 lei pe ședință sau 100 de lei pe lună.

Călugărul spune că persoanelor care vin la zazen nu li se impune să vină de un anumit număr de ori pe săptămână, dar li se impune seriozitate, mai exact să vină constant la practică.

Cum se practică zazenul și care este scopul acestui practici

Când intri în Templul Zen din Dristor trebuie să te descalți. La ușă ai papuci de casă pe care îi poți purta pe hol, dar când intri în locul unde se practică zazenul este foarte important să fii desculț. 

Casa are două etaje. La primul etaj este o sală de așteptare, care are două vestiare, pentru cei care își doresc să se schimbe. Este foarte important ca atunci când practici zazenul să fii îmbrăcat cu haine comode.

Când am ajuns la templu, un bărbat care își dorea să participe la seminarul de introducere în practica zazen aștepta deja acolo. Bărbatul a povestit că a mai fost inițiat în această practică în urmă cu 20 de ani. „M-am întors de puțin timp din Thailanda. Am stat acolo patru ani. Vreau să practic din nou zazenul pentru că așa simt”, spune bărbatul.

În scurt timp a apărut și călugărul Ionuț. Am așteptat până la fix pentru a vedea dacă mai vin și alți participanți, apoi Ionuț a încuiat ușa și am urcat la etaj, în camera unde se practică zazenul. În mijlocul camerei este un altar cu statueta lui Buddha, iar de jur împrejur sunt așezate mai multe saltele. Înainte să intrăm în cameră, Ionuț ne pune să ne alegem o pernă.

Ionuț aprinde un bețișor parfumat pus în fața statuetei lui Buddha. Observ că de fiecare dată când începe și termină orice acțiune Ionuț face o plecăciune.

Călugărul ne spune să ne așezăm pe saltea și începe să ne explice cum se practică zazenul. ” Este practica posturii şi a respiraţiei corecte, cu corpul şi mintea unificate” , spune Ionuț. El ne explică exact care este postura corpului pe care trebuie să o adoptăm, cum trebuie să respirăm și să ne ținem mâinile. Despre gânduri, Ionuț spune că trebuie să le lăsăm să curgă. Să nu le alungăm, dar nici să nu zăbovim asupra lor.

O ședință de zazen durează, în mod normal, în jur de 70 de minute. Două sesiuni de 30 de minute reprezintă zazenul. Între aceste sesiuni are loc un „mers în care se pășește odată cu expirația”. La sfârșitul practicii, are loc o ceremonie în care se citește un text. Bărbatul care a venit la inițiere a povestit că, în general, oamenii care practică zazenul nu înțeleg ce scrie în texul pe care-l citesc, dar respectă această ceremonie.

După ce ne explică exact cum se practică zazenul, Ionuț ne spune și care sunt regulile ce trebuie respectate în templu: nu se întârzie, înainte și după orice acțiune se face o plecăciune, în timpul zazenului nu poți să te miști, doar dacă simți o durere foarte mare poți să-ți schimbi poziția picioarelor, orice lucru ți se dă trebuie luat cu ambele mâini.

După toată această inițiere în practică, Ionuț încearcă să explice de ce se practică zazenul, care este scopul acestei practici. De fapt, el spune că zazenul nu are niciun scop, nicio finalitate, îl practici pur și simplu, „abandonând astfel orice idee sau spirit de căutare ori profit personal, detaşat de complicaţiile minţii egoiste”. 

Călugărul spune că toate persoanele practică zazenul după ce au fost „iluminați”. Îl întreb cum îți dai seama că ești iluminat, iar Ionuț îmi spune că cei care își pun această întrebare nu au fost iluminați încă. 

Ionuț explică faptul că, spre deosebire de meditație, care este egoistă, pe care o faci pentru tine, zazenul nu este o practică egoistă, o faci „pentru tine și pentru toate ființele vii”. Îl întreb cum ajută ființele vii faptul că tu practici zazen, iar el îmi spune că este dificil de explicat și vorbește despre „conectivitatea dintre ființele vii”. Îl întreb dacă el consumă carne, având în vedere că practică zazenul pentru toate ființele vii, și-mi răspunde că da, mănâncă. „În zazen nu există reguli, nu există porunci. Zazenul înseamnă fix această practică, nimic mai mult”, spune călugărul.

Ionuț a început să practice zazenul încă din 2000. „Am venit la o introducere aici, după ce am citit o carte. Nu înțelesesem nimic din acea carte. Cert este că, după ce am venit, nu am mai plecat”, povestește el. Călugărul are o viață obișnuită și lucrează ca arhitect. Nu poate explica de ce a ales zenul dintre toate ramurile budiste. „Așa s-a întâmplat”, spune acesta. Povestește că are un prieten pe care l-a inițiat în practica zen. „Timp de un an jumătate nu a mai practicat, iar într-o zi s-a trezit și și-a amintit de ce i-am spus: „un pas, o expirație”. Acum este călugăr budist în Budapesta”, povestește Ionuț. 

În România, budismul zen se practică în București, în Brașov și Iași.  Zazenul nu poate fi practicat de unul singur. „Zen-ul nu a fost practicat niciodată de unul singur şi dintotdeauna a fost transmis de la maestru la discipol”, spune Ionuț.