Bucureștiul văzut prin cele mai frumoase acuarele realizate de Gheorghe Leahu, arhitectul Magazinului Unirea; Între anii 1973-1989 a ținut un Jurnal secret, subversiv, despre “mărețele realizări”

În ziua de 18 februarie, 2022, s-a stins unul dintre părinții arhitecturii din Bucureștiul Epocii de Aur. Arhitectul Gheorghe Leahu a proiectat și coordonat ridicarea blocurilor socialiste din Calea Văcărești, Bd Metalurgiei, Șoseaua Olteniței, Șoseaua Giurgiului și Bd Brâncoveanu. A lucrat pe cele mai mari șantiere de construcții din București, l-a cunoscut pe Nicolae Ceaușescu și pe toți primarii comuniști, asta în timp ce, în secret, ținea un Jurnal subversiv despre Realizările Epocii de Aur. După anul 1989 a publicat volumul “Arhitect în Epoca de Aur”, mărturie-document pentru istoria Bucureștiului în dictatură.

Între anii 1973-1989, arhitectul Gheorghe Leahu a ținut un jurnal secret în care a făcut cronica sistemului totalitarist. A lucrat la cel mai mare Institut de proiectare din România, “Proiect-București”, în care peste 2000 de arhitecți, ingineri, proiectanți și desenatori erau direct subordonați primarilor comuniști Ion Dincă, Gheorghe Cioară, Gheorghe Pană și Constantin Olteanu, ultimul primar al Bucureștiului de dinainte de 1989.

“Am o profesie splendidă care în anii de totalitarism a fost supusă unor profunde umilințe”

Între anii 1973-1974, arhitectul Gheorghe Leahu a proiectat Magazinul Universal Unirea din București, prilej cu care l-a cunoscut pe Nicolae Ceaușescu, tovarășul cu șapcă și ambiții faraonice care atunci când dădea epileptic din mâini dispăreau instant cartierele vechiului București.

“Am o profesie splendidă care în anii de totalitarism a fost supusă unor profunde umilințe. Dorind să explic într-un limbaj limpede, profesional ce reprezintă planșele afișate ale Magazinului Unirea, am constatat cu stupoarea că Ceaușescu nu înțelegea absolut nimic, fiind incult, și nefiind pregătit să descifreze ce înseamnă un plan, o secțiune sau o planșă desenată, astfel că, permanent se rotea cu indicațiile sale numai în jurul machetei. În acea perioadă pentru orice investiție din România din toate domeniile, prezentarea machetelor a devenit obligatorie”, din conferința ținută de Gheorghe Leahu la Academia Civică, “Analele Sighet, Cronica unui sfârșit de sistem”.

Pentru că Ceaușescu era incapabil să înțeleagă planul unei clădiri, i se făceau machete din polistiren, unele la scară naturală

“Ceaușescu a prins gustul de a schimba volume, trasee, rezolvări obiective arhitecturale și de sistematizare, înarmat cu o baghetă telescopică lungă de cca 2 m, cu care jongla și năștea indicațiile prețioase, care erau notate pe loc în carnețelele tovarășilor activiști și miniștri răspunzători de investițiile țării. În Institutul Proiect București s-a înființat și s-a dezvoltat de la an la an un atelier întreg specializat în machete care, împreună cu noi, autorii proiectelor, fabrica machete din polistiren la scară de 1/1000, 1/1500, și chiar la scară naturală pentru obiectivele unicat și ansamblurile ce se prezentau “Sus”, Gheorghe Leahu,“Analele Sighet, Cronica unui sfârșit de sistem”.

“Ceaușescu dicta soluții peste capul profesioniștilor, în cazul meu al arhitecților și urbaniștilor țării”

“Sunt de notorietate unele confuzii de interpretare ale “indicațiilor” în care martorii oculari, activiștii de partid reveneau după plecarea genialului conducător, pentru a stabili cu precizie de unde până unde a arătat el cu brațul întins să se amplaseze un combinat, de unde până unde să se demoleze un cartier al vechiului București. Slugărnicia întregului eșafodaj de partid comunist în fața lui Ceaușescu i-a amplificat acestuia gustul de a dicta soluții peste capul profesioniștilor, în cazul meu al arhitecților și urbaniștilor țării. După ce am realizat personal câteva proiecte unicat importante am fost promovat în funcția de arhitect-șef al unui mare colectiv de arhitecți, ingineri, proiectanți și astfel am avut prilejul să asist la circa 40 de prezentări de proiecte și machete în fața lui Ceaușescu, în intervalul 1977-1989”, Gheorghe Leahu,“Analele Sighet, Cronica unui sfârșit de sistem”.

“Prețuiesc onoarea pe care mi-a făcut-o Dumnezeu, să mă nasc român și să-mi petrec toți anii de viață în România”

Născut în Basarabia în anul 1932, la Chișinău, Gheorghe Leahu provenea dintr-o familie de preoți și intelectuali, iar parinții săi s-au refugiat în România în anul 1940.

“Alungat dintre hotarele Basarabiei în care m-am născut, mi-am petrecut existența împletind amintirea meleagurilor strămoșești pe care le-am pierdut cu dragostea și uimirea pe care mi le-au produs descoperirea României, în anii de război, când ne-am refugiat peste Prut. Poate că toți cei care n-au pierdut niciodată locurile de baștină nu prețuiesc cât prețuiesc eu onoarea pe care mi-a făcut-o Dumnezeu, să mă nasc român și să-mi petrec toți anii de viață în România”, Gheorghe Leahu în prefața albumului, “O viață printre case și culori”.

După anul 1989, Gheorghe Leahu a publicat volumul “Arhitect în Epoca de Aur”, Editura Fundația Academia Civică, bazat pe Jurnalul sau secret ținut în timpul dictaturii în care vorbea direct despre cultul personalități.

“Toată Casa Poporului parcă e concepută de un dement”

“De când m-am apropiat de faţadă am fost impresionat de cacofonia de arhitectură exterioară, toată construcţia parcă este concepută de un dement. La fiecare 2-3 travei, altă rezolvare a decoraţiilor, a subîmpărţirilor registrelor, a poziţiei în plan a conturului, când drept, când oblic, fără nici o lege a compoziţiei sau a vreunei pretenţii de stil. Decoraţia lipsită de unitate, cu o îngrămădire greoaie de console, pilaştri şi capitele, profile şi paftale lucrate în piatră naturală, sculptată cu motive provenite din toată gama decoraţiei clasice greco-române, a Renaşterii, a eclecticului, imitaţii întâmplătoare a tot felul de exprimări neţinute ferm în mâna unui coordonator priceput, competent şi autoritar”, Gheorghe Leahu, “Arhitect în Epoca de Aur”, Editura Fundația Academia Civică.

Arhitectul Gheorghe Leahu a avut curajul să se opună demolării Mănăstirii Văcărești și-a ținut un jurnal secret despre distrugerea orașului vechi

Gheorghe Leahu a fost responsabil de sistematizarea cartierului Berceni și s-a opus demolării Mănăstirii Văcărești în anii ’80. Albumele de acuarele “București-Arhitectură și Culoare”, “Lipscani-centrul istoric al Bucureștilor”, “Bucureștiul Dispărut”, “Distrugerea Mânăstirii Văcărești”, “București-portretul unui oraș”, “București – Micul Paris”, rămân o cronică în imagini valoroasă a orașului.

“Gheorghe Leahu a creat o istorie în imagini a Bucureștilor”

Adrian Silvian Ionescu, critic de artă: “Mergând pe urmele unor artiști documentariști de prestigiu ai secolului al XIX-lea, deprinzându-le stilul concis al notației rapide, în creion și acuarelă, Gheorghe Leahu a creat o istorie în imagini a Bucureștilor, demnă continuare a albumelor planșelor disparate create de Michel Bouquet, Charles Doussaul și Carol Szatmari”.

Alex Ștefănescu, scriitor: “În acuarelele lui Gheorghe Leahu, Capitala arată așa cum arată după o ploaie de vară, când izbucnește soarele și totul strălucește de prospețime. O exuberanță a formelor, un prea plin de culoare și lumina tind să transforme fiecare moment din viața străzii într-o sărbătoare”.