Bucureştiul văzut de turiştii străini: „I LOVE ciorba!”

de:
18 aug. 2012
0 Afișari
Bucureştiul văzut de turiştii străini:

Băieţii (şi fata) au avut iniţiativa tururilor gratuite acum un an. Ideea le-a venit după ce au participat, ca turişti, la un astfel de tur, organizat în străinătate. Sunt patru ghizi: Simona şi Alex- studenţi, Ştefan, care lucrează într-o bancă şi Mihai, angajat la o firmă. Tururile se desfăşoară în fiecare zi de la ora 18, în perioada martie-octombrie. În restul anului, doar la cerere. Dar majoritatea turiştilor nu sună dinainte. Află de tur de pe site-ul lor, Guided Bucharest, de pe tripadvisor.com sau de la broşurile pe care le-au lăsat ghizii pe la hoteluri. Turul e complet gratuit, însă turiştii sunt bineveniţi să lase donaţii după, doar dacă vor şi doar dacă le-a plăcut. În ziua în care am participat la tur, ghid ne-a fost Mihai.

Am ajuns cu un sfert de oră înainte de şase. Mihai purta un tricou portocaliu (tricoul de recunoaştere) şi o mapă pe care era lipit abţibildul Guided Bucharest. Primii care s-au apropiat de el au fost un cuplu de olandezi.

 Barend

 Ei au vizitat mai întâi Clujul, Braşovul şi Sighişoara; în Capitală au ajuns de dimineaţă. Băiatul, Barend, a venit la tur pentru că vrea să vadă cum funcţionează oraşul, i se pare mare şi foarte diferit de restul ţării:„Parcă treci graniţa când vii din Transilvania aici.” Studiază geografia, e interesat de Bucureşti si pentru studii, dar vrea să vadă şi ce-a construit Ceauşescu. E şi el ghid turistic în Amsterdam, dar nu face tururi gratuite- n-a mai auzit de aşa ceva pân-a ajuns aici. Ce nu-i place din ce-a văzut e discriminarea faţă de ţigani. Povesteşte mirat cum, în trenul de la Braşov, câţiva oameni s-au ridicat din vagon în momentul în care s-a aşezat un ţigan lângă ei. Nu înţelege nici de ce statul nu-i ia de pe străzi şi nici de ce nu-i obligă pe toţi să meargă la şcoală.

Thomas ajunge următorul. E american, dar studiază în Germania. A venit cu trenul acum o oră şi, de cum a coborât, şi-a lăsat bagajul la gară şi a venit la tur. Nu ştie unde o să doarmă la noapte: „Găsesc eu un hotel„, şi nici ce o să facă în zilele următoare. Are o prietenă prin Transilvania şi-o să plece la ea după ce se satură de Capitală. 

                                                                                                                                                  

thomas

În urma lui vine o australiancă, Liz. Mihai se apropie de ea şi, după ce află de unde e, îi spune zâmbind că nici nu începe turul până nu vine un australian. Se pare că australienii vizitează des Capitala. Fata a venit la o prietenă, acum cinci zile. I-au plăcut munţii, i-au plăcut satele şi spune că oamenii au fost foarte prietenoşi aici. Preţurile le-a găsit mult mai mici- şi faţă de Europa, şi faţă de Australia. Capitala în sine i se pare foarte mare: „Te face să simţi că te-ai putea rătăci aşa uşor…”

Până termin discuţia cu Liz, se alătură grupului încă o duzină de oameni. Până la 18 şi zece, ne strângem peste 30. Mihai îi adună pe toţi într-un semicerc, le arată Casa Poporului şi le spune istoria clădirii. Turiştii pun întrebari şi fac ochii mari când aud că, până-n 2010, a fost a doua cea mai mare clădire din lume.

Ne-ncolonăm apoi de-a lungul fântânilor din Parcul Unirii şi mergem spre Dâmboviţa. După ce-ascultă legenda ciobanului Bucur, pun iar întrebări şi fotografiază clădirile de lângă. Sunt toţi impresionaţi de contrastul vechi-nou pe care-l face oraşul prin clădirile sale.

Cele mai multe întrebări vin de la un cuplu de argentinieni, stabiliţi de câţiva ani în New York. Ricardo e agent imobiliar şi soţia lui, profesoară.

ricardo

Au venit cu autobuzul de la aeroport, cu o zi înainte. Hotelul la care aveau rezervare era la mai puţin de 1 kilometru de staţie, dar le-a luat mai mult de două ore să-l găsească. Nu sunt trecute numele străzilor peste tot şi oamenii îi tot trimiteau, ba la stânga, ba la dreapta. Însă au fost toţi prietenoşi cu ei: „Toată lumea încearcă să ne ajute, chiar şi cei care nu ştiu engleză.” Oraşul li se pare vibrant, cu mulţi tineri. Au fost impresionaţi şi c-au întâlnit atât de mulţi turişti străini. Le-a plăcut Muzeul Ţăranului şi speră să le placă la fel de mult şi oraşele pe care le vor vizita de mâine: Braşov, Sibiu şi „Sighe Oata”. Sighet şi Sovata? „Nu, nu, un nume lung, cu S.” Sighişoara? „Yes, yes, Sighi’oara.”

Câng ajungem la Hanu’ lui Manuc, Ugo întreabă dacă apa de la ţâşnitoarea din curte e potabilă. Ugo e italian, venit de câteva zile-n Bucureşti şi încântat de tot ce-a văzut aici. Îi plac locurile, îi plac oamenii şi spune că româncele sunt tare frumoase: „Dacă mă-nsor vreodată, c-o româncă mă-nsor.” În timp ce mergem prin Centrul Vechi, îmi arată un local în care a mâncat acum două zile. Aşa-şi aduce aminte ce mâncare bună avem noi. În momentul ăla, se opreşte din mers, face ochii mari, zâmbeşte şi zice: „I love ciorba! Ciorba cu legume, yeees.” Spune apoi încet, mai mult pentru el, c-ar trebui să înveţe limba română. Deocamdată ştie doar câteva cuvinte.

În faţa bisericii Sfântul Anton, Mihai le povesteşte turiştilor despre clădire şi despre Vlad Ţepeş. Explică apoi procedura de tras în ţeapă, în timp ce toţi au ochii aţintiţi pe creionul din mâna lui. „Deci creionul ăsta e ţeapa..”

mihai

Când pornim iar, în dreapta mea gesticulează o franţuzoaică: Lucie. O întreb dacă ştie că Bucureştiului i se spunea odată Micul Paris şi dacă seamănă vreun pic cu Parisul. Nu i se pare… îl întreabă şi pe prietenul ei. Nici el nu vede vreo asemănare. Dar chiar şi-aşa, sunt entuziasmaţi amândoi de ce-au văzut prin oraş.

Continuăm să ne plimbăm prin Centrul Vechi, spre Mânăstirea Stavropoleos. Lipscani-ul i-a cucerit pe toţi: patru englezi din grup îmi spun că au venit de trei zile în oraş şi au umblat doar prin Centrul Istoric, au luat la rând cluburile şi localurile. Vorbesc şi ei de preţurile mici: „În Anglia nu ne permitem să mergem la restaurant, că suntem studenţi, dar aici e ne e mai uşor.”

În timp ce umblăm pe străzile înguste, Simon, un australian stabilit în Anglia, spune că n-a mai văzut niciunde atâtea baruri puse laolaltă. Laudă arhitectura oraşului iar Leon, un alt australian din grup, laudă Parcul Herăstrău. Pe el l-au impresionat oamenii amabili şi faptul că mulţi dintre ei ştiu engleză. Cei doi spun că s-au descurcat uşor în Bucureşti: „E mic, bun de vizitat, ne intoarcem cu siguranţă, chiar vorbeam despre asta ieri.” Ar fi vrut să meargă şi în „Vama ‘eche” şi prin munţi, dar n-au avut timp.
Ce nu le-a plăcut: parcă-s prea mulţi câini vagabonzi.

australieni

Barend, olandezul care se plânsese înainte de discriminarea de la noi, spune că el n-a văzut atât de mulţi câini pe cât fusese avertizat de prieteni. Pe măsură ce înaintăm pe Lipscani, un bărbat vine să ne ceară bani. Barend mă-ntreabă ce-a vrut. După ce-i zic, zâmbeşte ruşinat şi concluzionează: „Câteodată e bine să nu ştii limba…”

Ajungem apoi la biserica Sfântul Dumitru. Acolo, două fete din Spania, Sara şi Ariadna, laudă felul în care-a fost gândit turul. Ariadna spune că„e diferit faţă de cel la care plăteşti, deoarece, dacă plăteşti în avans, ghidul nu mai e aşa motivat să te facă să-ţi placă experienţa.

La Muzeul Naţional de Istorie ne oprim câteva minute pe trepte, în timp ce Mihai povesteşte despre clădirile de lângă. După popas, o pornim încet pe Victoriei până la Cercul Militar. Ajungem şi la Palatul Telefoanelor, unde turiştii râd când Mihai le povesteşte cum arhitecţii uitaseră iniţial să instaleze un lift în clădirea uriaşă. În Piaţa Revoluţiei zăbovim ceva mai mult, toţi ascultă fascinaţi poveştile despre Ceauşescu şi ’89. După câteva descrieri scurte ale statuilor din zonă, turul se încheie în faţa Ateneului. Se aşază toţi pe iarbă, obosiţi un pic după aproape trei ore de străbătut Bucureştiul la pas. Însă ascultă în continuare cuminţi.

 toti

Se duc la Mihai şi-i strâng mâna, în timp ce câţiva contribuie cu donaţii. Îşi iau la revedere şi Barend îmi urează spor cu articolul. Promite să treacă mâine prin localul pe care n-am ştiut să i-l arăt pe hartă.

Anul acesta, circa 2000 de străini au vizitat deja Bucureştiul prin intermediul celor de la Guided Bucharest. Anul trecut, au avut peste 4000. Cei mai mulţi au fost din Statele Unite, Marea Britanie şi Australia, spune Mihai. Pe timp de vară, rar se-ntâmplă să se adune sub 20 de turişti pe zi, pentru un tur.
Deocamdată au extins reţeaua doar în Braşov, dar, dacă găsesc oameni dispuşi şi capabili, vor să se extindă şi mai mult. 

Cookies