După bombardamentele americane din aprilie 1944, Bucureștiul avea să se afle încă o dată sub căderea bombelor, tot în 1944, însă pe 24 august, și de data aceasta din partea armatei germane, care fusese cu câteva ore înainte un aliat al României. Ambasadorul german la București, Manfred von Killinger, îl amenințase pe regele Mihai că țara și Capitala vor deveni „o baltă de sânge” după ce regele orchestrase lovitura de stat încheiată cu arestarea mareșalului Antonescu. Palatul Regal, vechiul Teatru Național, Hotelul Athénée Palace, Primăria Capitalei, Academia Română și multe alte clădiri de referință ale Bucureștiului au fost lovite de bombele aviației germane. În următoarele rânduri vă vom povesti despre bombardamentele aviației germane, care, înainte să atace Bucureștiul, luase micul dejun cu aviația română la marginea Capitalei.
Cu trupele sovietice aflate deja în țară, pe linia frontului din Moldova încă din luna martie și cu o Germanie care pierdea putere în Europa pe zi ce trece, regele Mihai I decide să îl demită din funcția de prim-ministru și „Conducătorul Statului” și să îl aresteze pe mareșalul Ion Antonescu la 23 august 1944, când România iese din alianța cu Axa și trece de partea Aliaților. Astfel, peste noapte, armata germană staționată în țară devenise inamicul armatei române, o situație oarecum comică, dacă facem abstracție de elementul războiului.
Deși la primele ore ale zilei de 24 august 1944 aviatorii români și cei germani au luat micul dejun împreună, trupele române de lângă București fuseseră luate prin surprindere de atacul nemților care au primit ordin să atace Capitala. Avioanele Luftwaffe decolate de la Otopeni aveau ca misiune bombardarea Bucureștiului, fiind dublate de trupele de la sol. Începutul asaltului a fost relatat de comandorul aviației române, Anton Marin, însărcinat cu apărarea aerodromului de la Pipera, unde era staționat personalul Centrului de Instrucție al Aeronauticii, potrivit Historia.
„Iată însă că, pe la ora 7:20, dinspre Aeroportul Băneasa își face apariţia, pe la intrarea de la ASAM Pipera, în pas alergător, un grup de vreo 60 de ostași. În fruntea lor l-am recunoscut pe un căpitan de la Grupul de aerotransport și mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva grav cu ei. Am trecut în calea lor și s-au oprit. Abia stăpânindu-și răsuflarea, obosit de alergătură, ofiţerul mi-a raportat că Grupul de aerotransport și militarii români de la instalaţiile de pe marginea sudică a aeroportului au fost încercuiţi și atacaţi prin surprindere de germani. Aceștia au ocupat aerogara, și aeroportul și instalaţiile.
Ofiţerul încă nu terminase de relatat cum s-a produs atacul asupra lor, când ne-am trezit cu două avioane de vânătoare Messerschmitt asupra aerodromului Pipera. Erau ale nemţilor. Ne-au atacat cu armamentul de bord de la joasă înălţime. Focul lor era dirijat asupra personalului și a instalaţiilor de pe aerodrom.”
Trupele române din București primiseră încă din noaptea de 23 spre 24 august 1944 ordinul să se pregătească de agresiuni din partea armatei germane. La ora 18:00, Comandamentul Capitalei transmisese ordinul „Pajura” și, ulterior, semnalul „Stejar, extremă urgență”, care însemna trecerea la pozițiile deja stabilite.
Bombardamentul general al aviației germane asupra Bucureștiului a început în jurul orei 09:00, ținta principală fiind zona Palatului Regal. Surprinși de bombe, bucureștenii aflați la acea oră în oraș au fugit care cum a putut mai repede la adăposturile de bombardament aflate la subsolurile celor mai importante clădiri din centrul Capitalei.
„Când să ne apropiem de Calea Victoriei, prin strada Episcopiei – nota acesta în jurnal –, aproape de Palat, spre marea noastră surpriză, vedem avioane germane, Stuka, zburând foarte jos și aruncând bombe aproape de noi. Cineva de lângă noi spune că nemţii bombardează Palatul Regal. Alte persoane strigă să ne adăpostim în subsolul clădirii Ciclop de lângă Ambasador. Toată lumea fuge spre adăpost, ceea ce facem și noi. Nu mică ne-a fost mirarea când am văzut alături de noi vreo cinci ofiţeri germani, adăpostindu-se și ei în adăpost. După un sfert de oră am ieșit din adăpost, continuându-ne drumul spre Cheiul Dâmboviţei, fără să auzim încetarea alarmei ca de obicei. Doar am trecut de Palatul Telefoanelor și am auzit alt zgomot de avioane care aruncau bombe asupra Palatului. Acum am înţeles definitiv că ne găsim în război cu nemţii. Serviciul nostru de alarmă nu mai funcţiona. Am fugit cât am putut la Palatul CEC-ului unde am intrat și noi în adăpostului lui”, relatează profesorul Ioan Hudiță în jurnalul său.
Bombele cădeau necontenit și au avariat parțial Palatul Regal. În răspuns, noul guvern condus de generalul Sănătescu se mutase de la subsolul palatului în adăpostul Băncii Naționale și ulterior la Bolintin, la regimentul de transmisiuni, pentru a facilita comunicarea cu instituțiile-cheie din București.
Ca răspuns au fost duse lupte grele atât la sol, la intrările în București, cât și în aer, efectivele antiaeriene române trăgând pentru respingerea atacurilor peste 19.000 de proiectile și doborând 23 de avioane și avariind alte 6.
Bucureștenii anului 1944 erau obișnuiți cu bombardamentele din partea aviațiilor americane și britanice, care se năpustiseră asupra orașului cu precădere în primăvară, însă atacul aviației germane a fost unul care i-a luat prin surprindere. Mai multe clădiri cheie au căzut pradă, de la clădiri cu rol în bunul mers la orașului, la clădiri cu importanță istorică și culturală, însă bombele aviației germane au nimicit și clădiri civile.
Înainte de toate, Palatul Regal, locul unde s-a decis întoarcerea armelor și unde fusese arestat mareșalul Antonescu (la anexa Vila Nouă) a fost ținta principală a bombelor. Atât palatul cât și fundația Regală (Biblioteca Centrală Universitară de azi) au fost grav avariate.
Bombele nu au iertat nici Ateneul Român, a cărui cupolă a fost distrusă parțial. Ateneul a intrat într-un proces de reparație generală imediat după încheierea bombardamentelor și a rămas clădirea-simbol pe care o cunoaștem toți.
Printre clădirile importante care au fost lovite de proiectilele aviației germane în august 1944 amintim: Inspectoratul General al Jandarmeriei, Hotelul Athénée Palace, Fabrica Leul, Tipografia Bucovina, Depoul STB din Panduri, muzeul Grigore Antipa, Academia Română, Casa Capșa, Spitalul Filantropia sau Ministerul Aerului și Marinei.
Atacurile armatei germane au contenit abia după o săptămână de lupte duse la sol și în aer, odată cu succesul armatei Române care a eliberat zona Bucureștiului de trupele germane care băteau în retragere.
CITEȘTE ȘI