E iulie în București. E foarte cald, asta ştiţi deja. Dar ceea e ce posibil să nu fi remarcat încă este că pur şi simplu, a apărut o armată de gândaci negri, din ăia mari, lucioşi. De exemplu, dacă deschizi geamul sau uşa de la balcon, se aude un fâlfâit, un poc ciudat pe parchet și un zgomot ușor metalic, ca și cum cineva ar fi scăpat o monedă. Te uiți cu coada ochiului și… îl vezi. Gândacul. Mare. Negru. Ăla de pocneşte.
Ieşi seara la plimbare? Nu ieşi singur. Sau cel puţin prin zona 11 iunie- mitropolie – Mărăşeşti suntem mulţi la ceas de seară. Prima dată am zis că e o întâmplare, după aceea am început să fiu mai atentă şi mi-am dat seama că de fapt realmente este plin plin plin de gândaci. Poate au ieşit cu furtunile astea, habar n-am.
Specialiștii ar zice că vin din canale, atrași de căldura serii și de mirosurile orașului. Locuitorii ar zice că vin dintr-o dimensiune paralelă, trimiși să testeze răbdarea umană după apă caldă tăiată și șantiere nesfârșite. Un lucru e cert: ies în special noaptea. Îi vezi cum se furișează pe trotuare, cum se cațără pe scările de bloc și cum îți dau acel mic atac de cord când aprinzi becul din baie. Habar nu aveam că gândacii sunt fiinţe nocturne, nici nu mi-aş fi dorit în mod special să aflu.
Practic, acum Bucureştiul are de toate. Şobolani la greu, sunt pline parcurile de capcane şi atât, n-am auzit pe nimeni să se agite să facă ceva, administrativ, un plan, o strategie, o ceva. Ţânţari, că na, a plouat şi probabil nu au ţinut dezinsecţiile. Şi gândaci negri. Eu stau într-un cartier de case. Îi vezi pe pereţii caselor, urcând grăbiţi spre un adăpost. Îi vezi pe stradă.
Dacă am căutat corect, că nu mi dau seama din poze, se numesc gândaci orientali. S-ar potrivi, pentru că orientalii ăştia cică sunt nişte vietăţi nocturne. Gândacii orientali sunt unul dintre tipurile de gândaci care preferă mediile umede și cu multă condens și sunt adesea întâlniți în subsoluri, în apropierea pompelor de drenaj, a sistemelor de colectare a apei sau a scurgerilor de la instalațiile sanitare.
Condensul de pe pereți, din jurul conductelor de aer și din spațiile de sub podele umede face, de asemenea, ca spațiile interioare să fie extrem de atractive pentru ei. În exterior, prosperă în zone umede, precum canalele pluviale, rețelele de canalizare, sub straturile de mulci și în scorburile copacilor care adună apă. Acești gândaci pătrund, de obicei, în locuințe prin crăpături din fundații, uși prost etanșate, spații libere în jurul țevilor sau cățărându-se prin scurgeri. Odată ajunși în interior, caută gunoi și resturi de mâncare, ceea ce face ca bucătăriile și zonele de depozitare a deșeurilor să fie deosebit de atractive. Comportamentul lor este în principal nocturn, cu cea mai mare activitate pe timp de noapte, când scotocesc după hrană și apă în zonele întunecate și umede.
Cert este că mie viaţa în Bucureşti mi se pare din ce în ce mai periculoasă, suntem invadaţi de toate vietăţile astea, care sunt nişte supravieţuitoare. Şi nimeni nu face nimic. În schimb împuşcăm ursoaice care îşi apără puii şi avem nevoie de zeci de hârtii semnate ca să luăm nişte ursuleţi din stradă şi să îi ducem în vreun sanctuar.