Bucureștiul s-a făcut oraș sigur pe furiș, cât noi eram ocupați să ne plângem. Suntem mai liniștiți decât Londra, Parisul și Roma și nici măcar nu ne-am dat seama

Există un tip anume de veste bună care nu prea ajunge pe prima pagină, pentru că nu are cine s-o dea. Un oraș care devine periculos are vinovați, conferințe de presă, comunicate indignate. Un oraș care devine sigur, în schimb, nu produce nimic. Nimeni nu convoacă presa ca să anunțe că azi, din nou, nu vi s-a furat nimic. Așa se face că Bucureștiul a trecut, discret, din categoria „ai grijă la geantă în metrou” în categoria capitalelor liniștite ale Europei. Iar singurii care nu au aflat suntem chiar noi, locuitorii lui.

Cifra care ne pune pe aceeași bancă cu Viena

Pe indicele de criminalitate Numbeo – o platformă europeană care nu numără infracțiunile, ci măsoară, prin sondaje completate voluntar de utilizatori, cât de nesigur se simt oamenii într-un oraș – la ediția de mijloc de an 2025, Bucureștiul stă la 28,4 puncte. Cu cât mai mic, cu atât mai bine. Pentru comparație: Viena e la 28,1. Același oraș aproape, ce să mai, măcar statistic vorbind. Doar că la noi turiștii vin pentru prețuri mici, nu pentru valsuri și bomboane cu marțipan.

București, mai sigur decât Londra și Paris

Restul tabelului e și mai interesant pentru clișeul cu „Bucureștiul periculos”. Parisul stă la 58,1. Londra, la 55,3. Milano, 53. Roma, 48. Adică metropolele pe care le invidiem pentru tot. De la metrou până la croissante. Aceste metropole sunt, pe hârtia percepției, de aproape două ori mai neliniștitoare decât Bucureștiul nostru, capitala pe care o bârfim zilnic. Budapesta, vecina noastră cu care ne place să ne comparăm, stă și ea mai prost decât noi: 33,9. Doar Praga – cu un punctaj de 24,6 – ne întrece la capitolul liniște, ceea ce, recunoaștem, doare puțin. Dar diferența fiind extrem de mică, ne trece rapid.

Poliția Română zice cam același lucru, doar cu voce oficială

Ca să nu ne bazăm doar pe ce simt oamenii, sunt și cifrele instituției. Potrivit celui mai recent bilanț al Poliției Române, în primele nouă luni ale anului 2025 infracționalitatea sesizată la nivel național a scăzut cu 12,2% față de aceeași perioadă a anului anterior. Furturile au coborât cu 11,6%, tâlhăriile cu 15%, iar lovirile și alte violențe cu 28,3%. E o direcție.

Și pe sectoare, în București, la firul ierbii, e tot în jos

Coborând de la țară la oraș și de la oraș la sector, imaginea se păstrează. Datele Direcției Generale de Poliție a Municipiului București arată scăderi pe toate sectoarele în 2025. În Sectorul 1, numărul infracțiunilor a coborât de la circa 11.100 (2023–2024) la aproximativ 10.000 în 2025. În Sectorul 6, de la peste 11.300 la 8.500. Chiar și Sectorul 3, cel mai aglomerat la capitolul fapte penale, a scăzut de la aproape 13.750 în 2024 la circa 11.670 în 2025. Cel mai liniștit rămâne, cu cifre în mână, Sectorul 4. Iar primul trimestru din 2026 continuă panta descendentă în fiecare sector.

Pe vremuri se fura și roata de rezervă. Și cea de pe mașină

Ca să apreciezi liniștea de azi, trebuie să-ți amintești zgomotul de atunci. În Bucureștiul anilor ’90 și începutul anilor 2000, mașina parcată nu era un bun, ci o ofertă. Se furau oglinzile. Se furau ștergătoarele. Se furau roțile, uneori toate patru, mașina rămânând sprijinită melancolic pe cărămizi sau sticle de lapte. Categoria exista chiar și în bilanțurile oficiale ale poliției, care raporta cu seninătate „furturi de componente din exteriorul auto: oglinzi, ștergătoare, roți, antene”.

Era epoca în care copilul care se întorcea de la școală cu autobuzul își ținea ghiozdanul în față, nu în spate, iar geanta de pe umăr se purta strâns, ca o măsură de securitate națională. Nimeni nu vorbea despre asta ca despre o problemă. Era pur și simplu felul în care funcționa orașul.

Și la furat de mașini, suntem printre cei mai cuminți din UE

Potrivit datelor europene, România a ajuns una dintre țările Uniunii Europene cu cele mai puține furturi de autovehicule: aproximativ 15 la 100.000 de locuitori. Pentru context, Luxemburgul – țara cu cel mai mare venit pe cap de locuitor din UE – stătea la 328. Grecia, 269. Italia, 257. Franța, 247. Adică în locuri unde ne imaginăm că totul e mai civilizat, sunt șanse de zeci de ori mai mari să rămâi fără mașină și să o iei pe jos.

Partea în care e obligatoriu să stricăm buna dispoziție

Ar fi nedrept să închidem în mare fală. „Mai sigur” nu înseamnă „sigur”. Câteva nuanțe pe care le-a subliniat chiar și poliția: În timp ce tâlhăriile scad, violența domestică crește, motiv pentru care numărul brățărilor electronice de monitorizare montate a urcat cu 50% într-un singur an. E o formă de infracționalitate care nu se vede pe stradă, dar care nu a dispărut, ci s-a mutat în spatele ușilor.

Apoi, cifrele scăzute pot ascunde și fapte pe care nimeni nu le mai reclamă. Un buzunar golit în aglomerație rareori ajunge într-un dosar. Și, nu în ultimul rând, o parte din „scăderea criminalității” de după 2010 s-a explicat și astfel: o bună parte dintre cei predispuși la astfel de fapte au emigrat spre Vest. Și i-au dus pe oamenii ăia de acolo în topuri de nesiguranță urbană. Cel puțin așa spune legenda.

Deci putem lăsa mașina descuiată?

Nu. Aici e gluma și aici e și avertismentul. Da, se mai fură, se mai pierd câteva sute de mașini pe an, se mai golesc buzunare, iar cel care își lasă portiera deschisă „doar un minut” rămâne, statistic, cel mai bun prieten al hoțului. Poliția o repetă an de an: furtul unei mașini cu cheile în contact durează câteva secunde.

Dar undeva între roțile furate de acum douăzeci de ani și indicele care ne pune azi lângă Viena, s-a petrecut ceva extraordinar: orașul s-a mai liniștit. Nu perfect, nu peste tot, nu pentru toată lumea. Doar suficient cât să ne permitem luxul de a nu mai băga de seamă – ceea ce, dacă stai să te gândești, e chiar definiția unui oraș sigur.

Sursa foto: Dreamstime.com