Bucureștiul prin ochii lui Mihai Eminescu, la final de secol XIX. Câți locuitori avea Capitala pe-atunci și câte pâini se mâncau pe an. Bonus: pe ce stradă se făcea „Corso Strălucitor”

Mihai Eminescu este poate cel mai mare exponent al literaturii române din toate timpurile și unul dintre ultimii mari romantici ai Europei. După ce a locuit pe rând în mari capitale europene precum Viena și Berlinul, Eminescu a trăit în cele din urmă pe final de viață și în București, și chiar a scris o descriere scurtă a Capitalei în manuscrisele sale.

Cel care este adesea considerat cea mai influentă personalitate a literaturii române, Mihai Eminescu, nu a lăsat în urma sa doar o colecție inestimabilă de opere scrise. Acesta a notat în manuscrisele sale și o descriere în mare parte statistică a Bucureștilor către finalul secolului al XVIII-lea: câți locuitori erau, cum mergea industria dar și câte alimente sunt, teoretic, consumate în București în fiecare an.

Bucureștiul de acum un secol și jumătate, prin ochii lui Mihai Eminescu

Această descriere a Bucureștiului realizată de Mihai Eminescu face parte din Manuscrisul 2 269, potrivit Bucureștii Vechi și Noi.

„Bukarest (în românește București), din 1665 capitala Țării Românești, din 1862 a Principatelor Unite Moldova și Țara Românească (România), se întinde pe câmpia ondulată pe ambele părți ale Dâmboviței, la circa 8 mile de Dunăre.

Legenda atribuie prima așezare unui cioban pe nume Bucur. Or, credibilitatea acestei [legende] este mare, căci o astfel de presupunere nu contrazice cu nimic modul în care au fost întemeiate cele mai multe sate românești… [în ediția a XI-a a Lexiconului, afirmație exclusă din ediția a XIII-a la sugestia lui Eminescu]…

În secolul 15 locul era ocupat numai de un castel „Cetatea Dâmboviței”, care a fost cucerită de Ștefan cel Mare. Astăzi orașul are în diametru peste o milă și oferă mai ales din partea sudică, cu multele sale biserici, majoritatea acoperite cu tablă foarte strălucitoare, turnuri și cupole din verdele frumos dintre masa de locuințe, o priveliște deosebit și măreață. În legătură cu [***].

Ca aspect exterior, București forma mai demult o stațiune de tranziție între Orient și lumea occidentală și mai are încă și în prezent în cea mai mare parte caracterul unui mare oraș agricol.”

Câte mari instituții și case avea Bucureștiul. Bonus: locuri numai bune de promenadă

De asemenea, Eminescu a amintit și de dimensiunile și totalul instituțiilor esențiale pentru bunul mers al orașului și al țării. Notă: nu este deloc

„Cele 25 000 de case sunt în mare parte construcții proaste, B[ucurești] are 114 biserici grecești și trei catolice, câte o casă de închinare luterană, calvină și armeană, 10 sinagogi, 20 de case de rugăciune evreiești, 40 hotele mai importante, 10 cafenele, 60 de grădini mai mari particulare, 645 de străzi cu o lungime de 203 114 metri, din care 119 460 metri sunt pietruiți, 2 hale comerciale, 6 piețe publice, 7 curți bisericești, 1 universitate, 2 licee, 2 gimnazii inferioare, 1 seminar teologic, 1 școală comercială, 2 școli superioare de fete, 1 școală medicală-chirurgicală și o școală de medicină veterinară, 1 conservator, 1 școală de pictură, un Institut macedo-român, 16 școli elementare pentru băieți și 14 pentru fete, 12 librării, 14 tipografii, 6 institute de litografie, o bibliotecă națională, un muzeu zoologic-mineralogic și unul de antichități, începuturile unei galerii de tablouri și 8 spitale mari și bine dotate.”

De asemenea, Eminescu nu a putut să nu menționeze și cele mai frumoase parcuri și locuri de promenadă din oraș: „La șosea, înaintea Barierei, din vremea prințului Bibescu [se găsește] un loc frumos de plimbare, pe care se desfășoară un Corso strălucitor. Alte locuri de plimbare sunt: Cișmigiul, grădina Sfântul Gheorghe și grădina Episcopiei.” Fiind un oraș mai mic decât astăzi fără doar și poate, poliția comunală, cu ai săi 600 de oameni, garda națională cu 6.000 de oameni și cei 700 de pompieri erau suficienți acum circa un secol și jumătate.

„Consumul anual de alimente este de: 18 000 000 pâini albe, 7000000 pâini negre, 5 200 000 kg carne de vită, 740 000 kg carne de porc și alte sortimente, în afară de vânat și carne afumată.”, susține Eminescu în manuscrisele sale.

Citește și

• Imaginea zilei în București: o trotinetă electrică a fost „parcată” într-un coș de gunoi. „S-o fi stricat”
• GALERIE FOTO | Astăzi, acum 84 de ani, Bucureștiul a fost zguduit de un cutremur devastator. Imagini cu urmările seismului care a distrus Blocul „Carlton” și nu numai
• FOTO | „La Gunoaie”, un nou posibil „punct de atracție” din București. E pe strada Mihai Eminescu, peste drum de Ambulanță