ESENTIAL

Bucureştiul neştiut: Gara Cotroceni – MULTIMEDIA

Puţini ştiu că linia de cale ferată dintre Cora Lujerului şi Plaza România, e graniţă de cartier, taie Capitala, iese din Bucureşti prin Gara CFR Progresul, împarte în două Parcul Natural Comana şi se opreşte la Giurgiu. De-al lungul timpului, drumul de fier a fost lungit şi inţesat cu terminale ce au alimentat garnituri de tren cu containerele fabricilor socialiste. Secretele sale nu se opresc aici. Dacă Gara CFR Progresul este cunoscută de majoritatea bucureştenilor, pentru că reprezintă şi punctul terminus pentru multe mijloace de transport în comun, cea de-a doua gară de pe bătrâna linie ferată, care încă mai există spre deosebire de cea de la Dealul Spirii, este ascunsă de ochii lumii. A trebuit să o caut pe hartă, să-mi fac un traseu bine stabilit ca în cele din urmă să o găsesc cu ajutorul… poliţiei.

Siguranţă şi încredere în „No Man’s Land”

De ceva timp, opinia publică a ajuns să fie obişnuită cu noţiunea de „tabere ilegale de rromi”. Dacă în Occident acestea sunt o problemă chiar şi dacă se află dincolo de periferia capitalelor, în Bucureşti, şi ea capitală europeană, taberele ilegale de rromi sunt construite mai abitir decât complexurile rezidenţiale de lux în ceea ce priveşte poziţia. Spre exemplu, tabăra de rromi de deasupra Pasajului Lujerului, lângă calea ferată, are între facilităţi, acces la transpot RATB, inclusiv linia rapidă de tramvai 41, acces la hypermarket şi mall, şi culmea este dotată şi cu televiziune digitală prin satelit(vezi foto).

Trecusem de sute de ori prin zona respectivă, însă niciodată nu mi-au sărit în ochi construcţiile ilegale ale rromilor. Până când am păşit pe “câmpul lor” – după cum mi-a explicat, printre înjurături şi ameninţări cu bătaia, un grup de rromi statutul juridic al terenului dintre str. Lujerului şi Gara Cotroceni. Șanse să trec nevătămat de zona cu pricina n-au fost, aşa că am fost nevoit să apelez la poliţie. Cu toate că perimetrul este sub juristricţia Sectiei 22 de la Piaţa Moghioroş, aflată la două staţii distanţă, echipajul de poliţie a ajuns după 40 de minute de la primul apel la 112. Agentul Neaţa Adrian mi-a explicat respectuos, cu limbajul de lemn caracteristic, că nu e treaba poliţiei să mă ajute să-mi fac meseria, şi s-a oferit alături de colegul său, într-un gest de bunăvoinţă, să mă escorteze până la Gara Cotroceni ocolind, prin parcarea hypermarketului, „câmpul rromilor”. La faţa locului am fost instruit: în cazul în care zăresc vreun rrom apropiindu-se de mine, să sun de îndată la 112. Și aici s-a oprit datoria poliţiei de a proteja cetăţeanul.

Ținând cont de experienţa anterioară şi de viteză de reacţie a acestora, nu prea m-am simţit în siguranţă, şi-am riscat. Cu un ochi în vizorul camerei foto şi cu unul către tabăra de rromi, am reuşit în cele din urmă să realizez câteva instantanee.

Gara “fantomă”

Dupa cum era de aşteptat, la fel ca întreaga zonă, şi gara arata ca desprinsă din filmele lui Emir Kusturica. Vopseaua, cel mai probabil de-o seamă cu mine, era în ton cu mizeria din jur. Totul gri, cu excepţia peticelor de gunoaie. O pală de vânt ducea cu ea un miros înecăcios de cauciuc ars. Nu a durat mult timp până când m-am trezit în faţă cu un semicerc de câini care, aratându-şi colţii fioros, apărau peronul bătrân al gării. Contrastul a fost cu atât mai mare cu cât am realizat că la o distanţă de nici 500 de metri, în vitrinele sclipitoare ale mall-ului vecin, erau haine de mii de lei, iar clienţii îmbrăcaţi “de duminică” şi mirosind frumos analizau manechinele elegante într-o muzică ambientală.

Zona nu este abandonată”, se aude vocea şefului de gară, Ghiţă Vasile peste mârâiturile câinilor. “În momentul de faţă gara e destinată traficului de marfă. Încă transportăm mărfuri. Vagoane de păcura pentru CET Grozăveşti, au circulat şi încă mai circulă vagoane cu materiale de construcţii, dar traficul s-a mai redus din cauza crizei imobiliare. Avem linie publică, rampa de descărcat mărfuri”, mă lămureşte acesta.

Greu de crezut. Liniile sunt strâmbe şi ruginite iar traversele, majoritatea din lemn, nu mai au urmă de ulei de creozot care să le protejeze împotriva intemperiilor. Martor stă şi incidentul din 2007 când un vagon al unei garnituri care transporta autoturisme a sărit de pe şine.

Cât priveşte gara, Ghiţă Vasile îmi spune că în prezent are cu totul altă utilitate. “ Acum gara este dată în închiriere angajaţilor CFR pe post de locuinţe de serviciu. Practic conducerea staţiei este la fosta gară Ciorogârla, care coodoneaza activitatea şi în Cotroceni”, conchide şeful de gară.

Potrivit biroului de presa al CFR Infrastructură, clădirea staţiei CF Cotroceni a fost dată în folosinţă la 1 ianuarie 1960. Oficial, în prezent ea are statut de antestaţie a staţiei CF Bucureşti Vest, iar liniile de cale ferată asigură transportul de păcura pentru termocentrala Grozăveşti şi pentru depozitele de materiale din zonă.

Regele Carol şi Gara Cotroceni

Amplasamentul actual al staţiei nu este cel original. În urmă cu mai bine de 100 de ani gara era în alt loc, undeva la un kilometru în interiorul Capitalei – mai exact în imediata vecinatate a Palatul Cotroceni, vis-a-vis de statuia Leu. Gara deservea atât Palatul cât şi pe Regele Carol, astfel că nu de puţine ori locomotiva cu aburi a trenului regal fluiera unde astăzi este bulevardul Geniului.

Ulterior staţia a deservit şi publicul”, aflu de la directorul Centrului Patrimoniu Muzeistic şi Documentare Feroviară, Mircea Dorobanţu. “Această gară era pe vechea linie care mergea din Gara de Nord către Giurgiu. Ea trecea prin faţa Gării Basarab, ajungea pe la hypermarketul Carrefour, travesa la Grozaveşti Dâmboviţa, urca până sus la Leu unde era Gara Regală Cotroceni, apoi continua pâna la actualul Trafic Greu şi Bucuresti Progresul şi apoi către Giurgiu”, continuă acesta.


Cum documente oficiale şi imagini de arhivă nu există, la niciun muzeu din Capitală(nici măcar la Muzeul Cotroceni), lecţia de istorie a directorului s-a bazat pe amintiri şi pe informaţii de la alţi pasionaţi de feroviar sau, cum ar spune istoricii, pe izvoare nescrise.

În jurul anilor ’60 această linie (n.r. Bucureşti Nord – Gara Regală Cotroceni) a fost închisă din cauza expansiunii oraşului. Dacă traficul de călători a putut fi deviat, la traficul industrial nu se putea renunţa. Astfel s-a înfiinţat o staţie pentru organizarea traficului, care ulterior s-a numit Bucureşti Cotroceni sau Noua Staţie Cotroceni. Acestă gară avea rolul de a colecta toate vagoanele destinate întreprinderilor industriale. Toata industria din sud- vestul capitalei (n.r. Vulcan, Electromagnetica, Fabrica de Ulei Muntenia, Uzina Rocar etc.) era deservită de Gara Cotroceni.

Gara “vedetă”

Tot de la directorul Centrului Patrimoniu Muzeistic şi Documentare Feroviară, aflu un detaliu interesant care arată cât de importantă a fost gara din punct de vedere strategic pentru autorităţile comuniste. “A fost un tren naveta de ciment cu destinaţie specială. Nu era voie să fie oprit, nu era voie să se întâmple nimic. El circula de la Fabrica de Ciment Fieni pe ruta Târgovişte-Titu-Bucureşti Cotroceni pâna la Casa Poporului. A fost o linie specială.

Potrivit documentelor Casei Poporului, au fost necesare pentru finalizarea construcţiei peste 5500 de tone de ciment. Nu este greu de imaginat câte garnituri de tren încărcate doar cu ciment au tranzitat gara Cotroceni începând cu 1984.

Tot la capitolul curiozităţi, acesta îmi dezvăluie şi legătura pe care o are staţia cu… metroul bucureştean: “Din gara Cotroceni s-a facut primul racord la calea ferată a liniei de metrou. Vagoanele de metrou erau fabricate la Arad. Dacă le aduceai într-o gară trebuia să le încarci pe un trailer şi să le duci în metrou, ceea ce era o tâmpenie. Aşa că tot din gara Cotroceni s-a construit un tunel care coboară pe sub bulevardul Iuliu Maniu, merge paralel cu Pasajul Lujerului, iese din pasaj către întreprinderea Semănătoarea şi de acolo era o ramificaţie către depoul de metrou Ciurel. Acolo (n.r. – în gara Cotroceni) se ridicau vagoanele de metrou, se aşezau pe calea ferată şi apoi ajungeau în subteran”, încheie lecţia de istorie directorul Mircea Dorobanţu.

Muzeu în aer liber în sectorul 6?

Cu toate că întreaga zonă este aproape abandonată şi a fost luată în stăpânire de rromii sectorului 6, Mircea Dorobanţu vede în Gara Cotroceni şi terenul aferent un obiectiv turistic important al Capitalei.

Tot ceea ce a fost nu trebuie distrus. Actualul amplasament al gării Cotroceni, având în vedere că are legătură feroviară şi că este aprope de centru, poate fi transformat într-un muzeu. Se pot aduce foarte uşor garnituri de tren cu valoare istorică. E relativ uşor de păzit pentru că nu este în câmp. Actualul muzeu CFR are foarte multe piese de valoare care din cauza lipsei de spaţiu nu pot fi expuse*. Ele există, sunt conservate, sunt într-o stare bună dar sunt ascunse prin diferite depouri. Gara Cotroceni ar putea deveni foarte uşor un muzeu feroviar în aer liber cu costuri minime”, susţine acesta.


Recomandarile noastre


Parteneri

Back to top button