„Bucureștiul gangsterilor” – orașul terorizat de bande înarmate, cu jafuri și crime în plină zi, mai terifiant ca-n Chicago. Salt în 1945

Pentru noi, cei de azi, anul 1945 este prea îndepărtat ca să știm șocantele întâmplări pe care le-au trăit bucureștenii abia ieșiți nevătămați din război.

Bucureștiul postbelic era un oraș extrem de nesigur, în care n-ai fi vrut să trăiești. Nici avutul, nici viața nu îți erau garantate

Violență extremă, inflație galopantă, lipsa totală a alimentelor, bursa neagră din Centrul Vechi (unde se speculau de la cocoșei de aur la cocaină), gangsteri care dădeau lovituri deghizați în uniforme ale armatei române, la care se adaugă prezența armatei roșii pe străzi, au făcut din Capitală un loc infernal de trăit.

Dacă nu-ți lua rusul ceasul, aveai mari șanse să întâlnești un fals ofițer al armatei române care-ți dădea în cap. După lăsarea întunericului, era riscant să umbli pe străzi. 

1945, comuniștii pun stăpânire pe România, instalați de trupele de ocupație sovietice. “Delincvența a devenit, dintr-un fenomen periferic, unul aproape de masă”

Dacă nu ar fi atât de bine documentat în arhive, cu informații imbatabile și relatări detaliate din presa vremii, volumul “Bucureștiul gangsterilor, 1945” ar putea fi asemuit cu un film distopic de Hollywood despre un oraș în care domnesc jaful generalizat, fărădelegea și crima la întâmplare.

Cartea “Bucureștiul gangsterilor. 1945”, scrisă de istoricul Alexandru Armă, a fost publicată de Editura Vremea, 2025, și descrie “o lume neștiută, cu bande și polițiști, infractori și comisari, oameni de la marginea societății și victime inocente”.

Alexandru Armă este licențiat în istorie și geografie la Universitatea din București și absolvent al studiilor de masterat “România în secolul XX”. Este autor și coautor al unui număr de 13 cărți, a publicat numeroase studii și articole în diverse reviste de specialitate și a colaborat la realizarea mai multor filme documentare.

Comisarul Moldovan, personajul din filmele lui Sergiu Nicolaescu, a existat în realitate. Se numea Eugen Alimănescu, avea 4 clase, era omul temutului ministru de interne Teohari Georgescu și s-a transformat „din justițiar în torționar” al luptătorilor anticomuniști

Comisarul Eugen Alimănescu a devenit celebru după ce regizorul Sergiu Nicolaescu a dezvăluit că acesta a fost sursa sa de inspirație pentru seria de filme care-l aveau în prim-plan pe Comisarul Moldovan.

Vezi și:

•  Frumusețea fără vârstă a palatului mediteranean din strada Zambaccian. A fost reședința lui Sergiu Nicolaescu și devenit motiv de dispută după moartea lui | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu

Bucureștiul a atras cei mai mulți infractori, încurajați și de faptul că Poliția, prin măsurile Comisiei Aliate (sovietice) de Control, avea tot mai puține mijloace de a lupta cu infracționalitatea.

Folosind surse de arhivă inedite, cu predilecție presa vremii, Alexandru Armă schițează o imagine sumbră a Capitalei, dominată de bande deosebit de periculoase, care foloseau pe scară largă crima pentru a-și atinge scopurile.

Ne putem închipui impactul psihologic pe care l-a avut o asemenea stare de lucruri asupra populației civile, aflată deja sub teama schimbărilor politice și a prezenței trupelor sovietice aflate la tot pasul, scrie istoricul dr. Manuel Stănescu în prefața volumului.

Armata a fost dezarmată și de multe ori polițiștii erau înțeleși cu gangsterii. “În anul 1945, infracționalitatea în București avea să atingă cote de neimaginat”

Alexandru Armă: După abuzurile comise de soldații armatei sovietice, odată cu intrarea acesteia în București, din toamna anului 1944, gangsterismul a devenit un adevărat fenomen. Orașul a căzut pradă bandelor de infractori, care, înarmate, nu se sfiau să fure, de cele mai multe ori în plină zi, din magazine, prăvălii sau locuințe particulare.

Spargerile, tâlhăriile, jafurile, crimele intraseră în cotidian. Bucureștiul anului 1945 devenise un oraș în care era periculos să trăiești. Noaptea, focurile de armă răsunau în tot orașul. Era extrem de riscant să rămâi pe străzi după lăsarea întunericului.

Ucigași faimoși cu porecle sugestive: Boxerul, Cap de Ministru, Lică Lup-asul “gurilor de lup”, Moartea, Țicnitu’, Prințul Spărgătorilor, Argintaru’

Istoricul Dinu C. Giurescu, pe atunci adolescent, își amintea de acele vremuri:

Sunt oameni care au fost împușcați pe stradă pentru că nu au vrut să dea ceasul. Simplu! Și atunci, firește că intrase frica în noi și nu mai știam ce să credem. Mai era și altceva: din ordinul rușilor, toată armata fusese dezarmată și polițiștii adevărați nu mai erau decât câțiva în tot Bucureștiul. Și atunci, evident că nu mai era niciun fel de ordine și niciun fel de siguranță.

Din ordin de la Primărie, în toate restaurantele și bodegile din București se consuma mămăligă sau pâine adusă de acasă

Alexandru Armă: La începutul anului 1945, în piețe și în magazine nu se mai găsea nimic. Totul era pe cartelă.

Editorul și scriitorul Petre Georgescu Delafras consemna pe 2 ianuarie: Viața se scumpește enorm, iar alimentele principale, îndeosebi carnea și grăsimea de porc, lipsesc de pe piață.

Câteva zile mai târziu, Primăria Municipiului București anunța:

Cu începere de la 20 ianuarie 1945, în bodegi, restaurante de lux clasa I și II, nu se va mai consuma decât pâine albă. De asemenea, începând de la această dată, marțea și joia, în toate restaurantele și bodegile se va consuma mămăligă în loc de pâine. Se aprobă, în mod excepțional, în restaurantele de clasa I și II și în cârciumi să poată mânca pâinea ce și-o vor aduce ei.

Alexandru Armă: Cum totul era de furat și totul era de vânzare, nu este de mirare că prin toate cartierele și-au făcut apariția bande înarmate. Erau vizate depozitele de alimente, armament, de îmbrăcăminte și alimente.

De asemenea, mai toate magazinele și prăvăliile din oraș, precum și locuințele oamenilor mai înstăriți erau jefuite, în fiecare noapte. Cădeau pradă însă și oamenii săraci, unii fiind uciși pentru sume de nimic. Autoritățile erau pasive, poliția nu dispunea de personal suficient, iar uneori era înțeleasă cu bandiții. Astfel, de cele mai multe ori, făptașii nu erau prinși și dădeau lovitură după lovitură.

“După 23 august 1944, închisorile fuseseră golite în totalitate, iar răufăcătorii, văzându-se în libertate, au revenit la vechile obiceiuri”

În lumea interlopă și-au făcut apariția și mulți dezertori, iar bandele înarmate aveau să-și facă un obicei în a jefui și a tâlhari persoane îmbrăcate în uniforme militare.

Ticăloși îmbrăcați în haine militare, banda lui Argintaru și a lui Țicnitu’. Argintaru a spart un magazin de bijuterii folosindu-se de o tanchetă

Alexandru Armă: Una din bandele notorii care au început să opereze în București, folosindu-se de uniformele militare, a fost cea a vestitului Argintaru. El se remarcase în toamna anului 1944, când atacase un magazin de bijuterii din centrul Bucureștiului, folosind o tanchetă.

Pe 22 decembrie 1944, banda lui Argintaru l-a ucis pe cunoscutul comerciant Mișu Fischman, proprietarul magazinului “Georges” din Calea Victoriei, care era și casierul ComunitățIi Evreiești, de unde au furat suma de 17.000.000 de lei, destinată ajutorării oamenilor nevoiași de Crăciun.

Chiar în noaptea de Anul Nou, hoțIi au dat două lovituri soldate cu pagube de 20 de milioane de lei. Prima spargere a fost comisă la magazinul “Esquire” din str. Wilson, unde au fost furate mărfuri în valoare de 15 milioane de lei. Autorul jafului era faimosul infractor Fima (sau Frimo) Frenkel.

În Centrul Vechi de azi, operau speculanții de la “bursa neagră”, la căutare erau cocoșeii de aur și bijuteriile

Bursa neagră a înflorit în perimetrul Lipscani, Blănari, strada Doamnei, Pasajul Macca-Villacrosse, traficanții având sediul la Hanul cu Tei apoi la Athenee Palace, datorită prezenței clienților străini.

Se speculau în special cocoșeii de aur, dar și monedele străine, bijuteriile și lingourile de aur. Din cauza căderii leului, bucureștenii își vindeau averile și cumpărau valută sau aur. Cererea era mare, iar bursa neagră prospera.

Ziarul Timpul, nr. 2748 din 18 ianuarie 1945:

Se fură bani. Se fură haine. Se fură acțiuni și tot ce aveți pus deoparte. Lucrurile nu sunt păzite, dar sunt bine adăpostite, și totuși hoții, deștepți și obraznici, le fură de acolo de unde sunt ascunse. Ultima lovitură le-a adus un venit de peste 28 de milioane de lei și iată cum: hoții sunt înștiințați de anumite lucruri.

Zeci de locuințe, prăvălii, magazine, fabrici și ateliere erau “călcate” de hoți

Într-o singură noapte, bandele au spart mai multe magazine, de unde au furat bunuri de peste 20 de milioane de lei. Primul vizat a fost magazinul de blănuri “Progresul” din str. Colței 12. De aici, hoții au luat 8 haine de blană.

A urmat magazinul de porțelanuri din str. Negustori 12. Cu o unealtă “gură de lup”, hoții au spart casa de bani, de unde au furat acțiuni în valoare de 5 milioane de lei și 500.000 în bani. Au mai fost “călcate” magazinele doamnei Maria Făurică din str. Ștefan cel Mare 252 și al domnului Florentin Lungu din str. Vlad Județul 57.

Ultima lovitură a fost dată la cârciuma lui Ioan Ghenea din Calea Șerban Vodă, de unde au dispărut 260.000 de lei, mai multe bijuterii de aur și 20 de sticle de băuturi alcoolice.

Cine să-i apere pe bucureșteni? Poliția se afla în plin proces de epurare, vechii comisari au fost înlocuiți cu simpatizanți P.C.R sau cu foști infractori

Alexandru Armă: În Poliție încep epurările, iar o parte din comisarii cu experiență care luptaseră cu subterana comunistă vor fi înlăturați, în locul lor fiind recrutați oameni devotați noului sistem, tineri simpatizanți comuniști sau foști infractori pe care “ilegaliștii” i-au cunoscut în închisori.

Astfel, o parte din foștii bandiți ai Bucureștiului interbelic vor deveni peste noapte recrutați de comuniști, cu promisiunea ștergerii cazierului.

Infractori protejați de comuniști. “Temutul Teohari Georgescu, noul ministru de interne, avea contacte în lumea interlopă, făcute pe vremea când fusese deținut în închisorile de la Doftana, Văcărești și Caransebeș”

La 20 ianuarie 1945, în tutungeria familiei Stănescu din Șoseaua Bonaparte 47, au intrat doi falși ofițeri ai armatei române, unde, sub amenințarea armelor, i-au legat pe proprietari și au jefuit tot ce le-a căzut în mâini. Bandiții au intrat apoi în locuința tutungiului, de unde au mai sustras 700.000 de lei, bijuterii și haine. Aceștia au dispărut cu o mașină care îi aștepta în fața tutungeriei.

Până și taximetriștii, victime ale gangsterilor

Fără îndoială că în Capitală se găsește un dușman al șoferilor, așa cum era și faimosul Pipă, spaima cârciumarilor. Acest criminal, e posibil să fie tot șofer de meserie, însă fiind un element detracat (decăzut din punct de vedere moral, n.n), și știind că șoferii realizează zilnic câștiguri importante, nu-și mai bate capul cu munca și își jefuiește colegii. Prea mulți șoferi au fost uciși.

Taximetristul Toni C. Anghel a fost găsit împușcat în cap pe str. W din Parcul Jianu (azi Primăverii, n.n). Mașină a fost găsită fără o roată, cu tot cu cauciuc, probabil că ucigașii au vrut să fure toate roțile, dar nu au mai avut timp, scrie Timpul, nr. 2751, din 21 ianuarie 1945.

Se fura marfă din magazine cu camioanele, în văzul gardienilor publici

Chiar sub nasul gardienilor publici, o bandă de hoți a spart magazinul de stofe al firmei “Langer Freres” de pe str. Doamnei 9, în spatele Băncii Naționale. Ziarul Timpul, nr. 2753, din 22 ianuarie 1945, relatează:

O spargere îndrăzneață, ca multe altele de același soi, s-a comis ieri noapte în spatele Băncii Naționale, unde de obicei stau doi gardieni publici de pază.

În cursul nopții, hoții înarmați cu un diamant masiv au tăiat geamul vitrinei și pătrunzând în prăvălie au furat numeroase baloturi cu stofe care se aflau în rafturi și în camera alăturată, care servea de magazie. Cantitatea stofelor furate era așa de mare, încât hoții n-au putut-o transporta decât în 5 camioane.

În aceeași noapte a fost spart apartamentul lui Ignat Silinger, atelierul cizmarului Anghel Florea, magazinul de galanterie “Nora-Lux”, magazinul “Wilmar”, atelierul de încălțăminte al lui Dumitru Zamfirescu din str. Popa Tatu 55, locuința lui Leon Weis din str. Gramont 1, magazinul societățIi “Hatex”, Fabrica “Naționala” din str. Ferentari, proprietate a lui Ioniță Constantin, de unde hoții au sustras mari cantități de ciorapi, flanele și fire de lână în valoare de 1.600.000 de lei.

Oameni uciși și tâlhăriți în plină zi, crime odioase. La adăpostul întunericului și al camuflajului aerian, Bucureștiul devine un oraș periculos

Ziarul Timpul, nr. 2755, 27 ianuarie 1945:

Lanțul crimelor săvârșite în Capitală se întinde mereu. Trecători întârziați, șoferi sau meseriași cad rând pe rând secerați de gloanțele sau cuțitele răufăcătorilor, care până acum nu au fost descoperiți. Criminalii se plimbă nestingheriți fără chip de a putea fi identificați. Trebuie să recunoaștem că îndrăzneala lor nu are margini. Dacă nu găsesc victimele pe stradă, le caută în casă.

Pătrund în plină zi în gospodării unde jefuiesc până și jaluzelele de la ferestre sau ciocnesc capul șoferilor și le fură mașinile. Cea mai slabă împotrivire din partea cetățeanului prădat se lichidează cu gloanțe. Toți spărgătorii sunt înarmați. Viața în București a ajuns mult mai nesigură ca-n codru, fiindcă acolo nu sunt prăvălii, gospodării și cetățeni care să ispitească pe spărgători. (ziarul Libertatea, oficios socialist).

“Patima beției reci face ravagii în Capitală”, bursa neagră a stupefiantelor din Centrul Vechi 

La 22 aprilie 1945, reporterul Rene Theo publică în “Fapta” un editorial despre ravagiile făcute de stupefiante în București, vizată fiind bursa neagră, unde se tranzacționau intens cocaină și morfină.

Patima beției reci face ravagii în Capitală. Ce trebuie relevat și înfierat cu toată asprimea este faptul criminal al acestor dezechilibrați asupra cărora a pus stăpânire viciul nefast al stupefiantelor. Cocainomania este mai răspândită decât celelalte toxice fiindcă un simplu gest discret sau praful ucigător fără miros denunțător trece neobservat.

În ce constă beția stupefiantelor? La început o senzație de frig pe față și pielea se anemiază, pupilele se dilată. Vărsături, palpitații. Câteva halucinații dau semnalul de alarmă anunțând confuzia mentală și delirul.

Injecțiile cu morfină le fac cei căzuți în această patimă. Prima injecție aduce euforie, impresia că te simți bine. Durerea, dacă există, dispare. Poliția a descoperit în Capitală cluburi unde se practică beția rece. La bursa neagră atât morfină, cât și cocaină se negociază la 600.000 de lei un kilogram. Și 600 de lei gramul.

Volumul “Bucureștiul Gangsterilor” mai documentează cazuri de falsificatori care eliberau concedii medicale pentru scutirea de serviciul militar, tragica istorie a unui dentist ucis cu lovituri de topor, crima din Câmpul Sebastian, asasinarea unui fabricant de jucării, crima din str. Dr. Staicovici și nenumărate alte orori întâmplate într-un singur an.

Bandele lui Brebu, Argintaru, Cosma și Mazăre, banda lui Titi Constantinescu, poreclit “Moartea” care a împușcat un gardian public, banda lui Constantin Constantinescu, zis și “Cap de ministru”, a lui Nicolae Alexandrescu, poreclit “Crețul”, uluitoarea evadarea în masă a unor infractori din închisoarea Curții Marțiale și cazul faimosului Gheorghe Selicowski, supranumit “Prințul spărgătorilor”, sunt doar câteva din subiectele unui volum care se citește pe nerăsuflate.

“Prințul spărgătorilor” a fost prins și s-a oferit să despăgubească victimele, în schimbul eliberării

Ziarul Timpul relatează un caz cu totul deosebit. Un hoț milionar, faimosul Gheorghe Selicowski, supranumit “Prințul spărgătorilor”, care fusese condamnat de Curtea Marțială la 25 de ani de muncă silnică, pentru un număr impresionant de furturi prin efracție, a cerut în fața instanței să-și despăgubească victimele făcute în lunga sa carieră de infractor. Cerea în schimb abolirea pedepsei.

Un contabil făcut polițist de regimul comunist. Cine a fost comisarul Eugen Alimănescu, cel care avea să curețe Capitala, în următorii doi ani, de infractori periculoși

Alexandru Armă: Presa anilor 1945-1947 abundă de superlative ca “invincibilul”, “fanaticul”, “incoruptibilul”, “lichidatorul”, “radicalul teribil”. Faptele lui Alimănescu au fost, în perioada sa de glorie, cele mai citite știri ale ziarelor vremii.

Comisarul beneficia de rubrici dedicate în cele mai importante publicații. Dar justițiarul apărut peste noapte a rămas un personaj controversat. Era oare asul din mânecă al ministrului de interne, Teohari Georgescu, de a cărui protecție s-a bucurat? Cert este că Alimănescu a fost cooptat de comuniști și făcut membru al P.C.R, iar Securitatea l-ar fi folosit după război pentru diverse execuții în acțiunile de anihilare a rezistenței anticomuniste.

“Prin metodele sale brutale, Alimănescu a transformat Bucureștiul într-un teatru de război, răfuielile armate dintre gangsteri și polițiști aducând aminte de orașul Chicago al anilor 1930”

Alexandru Armă: Tot după modelul american, Alimănescu și-a construit o brigadă tehnică operativă de șoc, în genul agentului Eliot Ness (cel care a reușit să-l aresteze pe Al Capone), pe care ziariștii au numit-o Brigada “Fulger”. Era formată din 22 de tineri polițiști, înarmată până în dinți și dotată cu mașini rapide. Însă modul de operare era cel sovietic, prin care infractorii nu mai erau judecați, ci împușcați direct la fața locului.

După lichidarea lor, comisarul obișnuia să-și fotografieze victimele și își asuma captura punând un carton lângă cadavre, pe care scria “Bandiți uciși în lupta cu Brigada Alimănescu”.

Eugen Alimănescu avea 4 clase primare, a urmat un curs de contabilitate și a ajuns să aresteze periculoasa bandă de spărgători și asasini a lui Istrate și Cocoș, i-a prins pe celebrii spărgători Gheorghe Moncea, zis “Gică mic”, pe Gheorghe Istrate poreclit “Boxerul”, pe escrocul Vasile “Cantalup”, chiar și pe celebrul “Lică” Wolf, “asul gurilor de lup”, o unealtă folosită la spargeri.

Comisarul Alimănescu “a trecut de la executări ale unor infractori de drept comun la asasinarea celor care se împotriveau regimului comunist”

Alexandru Armă: Alimănescu a fost numit chestor în anul 1946 la Direcția Generală a Poliției și după înființarea Direcției Generale a Miliției, la 23 ianuarie 1946, a fost încadrat în această nouă structură cu gradul de maior și funcția de șef al Serviciului 4 “Bande” din Direcția Miliției Judiciare.

În această calitate, Alimănescu a fost cel care i-a executat pe câțiva din deținuții politici, foști membri ai grupărilor de rezistență anticomunistă.

Un volum senzațional, „Bucureștiul gangsterilor”. De-a lungul timpului, orașul a fost lovit de nenumărate atrocități, a fost „călcat” de trupe străine de ocupație, dar parcă niciodată nu s-a aflat sub teroarea infractorilor de drept comun, indigeni, ca în tulburele an 1945.