Bucureștiul din subteran. Poveștile tunelurilor ce străbat cele mai importante locuri din Capitală

Catacombele și tunelurile de sub București au fost mereu subiectul miturilor și legendelor printre bucureșteni. De la catacombele de pe vremea boierilor la tunelurile realizate în perioada comunismului, vă prezentăm povestea știută sau mai puțin știută a unora dintre tunelurile care străbat Capitala.

De-a lungul sutelor de ani de istorie, Bucureștiul a adunat o mulțime de legende și povești urbane. Capitala nu duce lipsă însă de mister nici în subteran, unde, ferite de ochii oamenilor, se află o mulțime de tuneluri realizate în diferite perioade din istoria orașului.

Unele dintre primele și cele mai importante dovezi pentru existența acestor tuneluri au ieșit la iveală spre finalul secolului al XIX-lea, odată cu realizarea lucrărilor de canalizare a râului Dâmbovița. Însă descoperirile despre catacombele Bucureștilor nu s-au oprit aici: au fost făcute descoperiri și în prima jumătate a secolului XX, însă perioada „de aur” a galeriilor și tunelurilor din subteran a reprezentat-o perioada regimului comunist, caracterizată printr-o mulțime de lucrări și construcții, unele mai grandomane decât altele, care, se pare că nu au apărut doar la suprafață.

De ce au apărut tunelurile din perioada domnitorilor

În mare măsură, tunelurile ridicate în perioada domnitorilor, în urmă cu câteva sute de ani, aveau două mari utilizări: fie de stocare, fie de evacuare în cazuri de viață și de moarte.

Astfel, în perioada în care Bucureștiul pe care îl știm noi astăzi nu exista, iar locuințele luxoase ale boierilor se aflau în locul celor mai importante părți din actualul oraș au apărut primele tuneluri, potrivit descoperirilor făcute în subteran. Majoritatea boierilor se lăudau și cu suprafețe impresionante acoperite cu viță-de-vie, astfel că în subteranul caselor au fost amenajate adevărate crame, dispuse în galerii, legate de tuneluri, unde erau depozitate uneori chiar și sute de butoaie și damigene pline cu vin. Astfel, o bună parte dintre tunelurile descoperite în București ar reprezenta de fapt urmele vechilor crame boierești.

Desigur, există însă și tuneluri cu o poveste mai interesantă: domnitorii și boierii mai bogați și influenți din perioada secolelor XVI-XVIII își construiau sub case „galerii de fugă” de sute de metri lungime. Scopul acestora era de a-i ajuta pe proprietari să scape cu viață în situațiile extreme, precum războaiele sau jefuirile. Mai mult, de cele mai multe ori aceste tuneluri se terminau fie în mijlocul câmpului, fie la malul Dâmboviței.

Unul dintre aceste tuneluri, printre cele mai cunoscute și vechi din București, este cel care pornește de sub actualul palat Kretzulescu și care ajungea până la Dâmbovița. Se spune că acest tunel ar fi fost construit special pentru domnitorul Vlad Țepeș, iar intrarea poate fi vizitată chiar și în prezent, în parcul Cișmigiu, în zona „la Cetate”.

Și sub Centrul Vechi au fost descoperite tuneluri de legătură

De asemenea, printre galeriile din subteranul Bucureștiului săpate în perioada domnitorilor se numără și coridorul care leagă Curtea Veche de Hanul lui Manuc și Biserica Domnească. Un alt tunel de sub magazinul Victoria ar duce în trei direcții: o ramură spre dealul Uranus, una spre Biserica Sfântul Gheorghe Nou, iar ultima spre Palatul Telefoanelor. Tunelurile din subteran ar fi fost esențiale pentru societăți secrete, precum „Frăția” sau „Eteria”, care puneau aici la cale revolte și revoluții, precum cea din 1821 și cea din 1848.

Tunelurile lui Ceaușescu. Ce e mit și ce e real

Deși au fost descoperite o mulțime de tuneluri subterane din perioada domnitorilor sub București, unii consideră perioada regimului comunist drept cea în care s-au construit extrem de multe tuneluri, deși unele sunt pur și simplu speculații.

Cele mai populare povești sunt legate despre o adevărată rețea care făcea legătura între punctele cheie ale orașului și mai multe zone de la periferia orașului. Mai mult, unele ar fi fost navigabile cu barca, în timp ce altele ar fi fost accesibile cu mașina. În timp ce unii susțin că aceste galerii au fost realizate pentru ca Nicolae Ceaușescu să poată să scape de o eventuală răscoală sau să circule cu ușurință prin oraș, alte persoane susțin că este vorba despre mai multe puncte încărcate cu energii, denumite „Porți ale Timpului”, unde oamenii importanți din stat, printre care și Ceaușescu mergeau pentru a-și „încărca bateriile”.

De asemenea, s-a mai discutat despre o posibilă rețea de tuneluri care porneau din subteranul Casei Poporului pe șapte niveluri către punctele-cheie ale Bucureștiului. Acest lucru a fost însă dezmințit de arhitecta proiectului, Anca Popescu, care a explicat că, deși sub sediul Parlamentului se află mai multe niveluri dotate cu buncăre și adăposturi în caz de cataclisme, este vorba despre tuneluri de fugă și galerii firești pentru o astfel de construcție, și nicidecum despre un oraș în subteran.