Bucureștiul de dude și de corcodușe. „E țărănci aceste retardate!”
Bucureștiul de dude și de corcodușe. "E țărănci aceste retardate!" | Foto simbol; sursa: Pixabay
Nu sunt printre cei care văd și înjură dudele și corcodușele
Nu. Și-n fiecare an mașina se murdărește de dude. Și tenișii mi se umflă de pasta aia dulce. Nu. Titlul l-am pus pentru că asta e mentalitatea. Să înjuri. Săptămâna trecută, vreo doi-trei astfel de concetățeni înjurau la duzi. În timp ce eu frecam la mașină. Zeama și dulceața de dudă, rotunjimea și zeama de corcodușă. E aici natura care vorbește bucureșteanului și bucureșteanul înjură că trebuie să dea bani la spălătorie. Sau să frece capota de urmele de viață, urmele de vară. Urmele naturii.
Aici aș inspecta o comparație făcută de primarul sectorului 3. Ceva cu natura urbană.
Da, dudul și corcodușul n-au ce căuta în natura urbană. Fac parte din ruralitate. De ce? Doar acolo, conform mentalității urbane, se mânâncă și ce nu este în ogradă, adică pe stradă. Ruralul face comestibil orice. Urbanul nu bagă în gură decât de la supermarket. Dar, dacă e să privim tonele de păduri înghesuite de Robertinno în sectorul trei, în care, la intersecția Baba Novac cultivă brad mare peste pom mic, peste pom mare. Atunci privim urbanul lui Negoiță ca un lux al sugrumării care pe care, în care duzii și corcodușii n-au ce căuta. Nu e doar cazul acestui primar. Mintea primarilor și edililor e după ce e mai trendy, clar duda și corcodușa nu-s. Ele murdăresc și nu-s scumpe la achiziție. E țărănci aceste retardate. Noi, edilii, ne încurcăm doar cu minunile trendurilor civilizate, ce e la monaco, Cairo, New York. Nu-mi veni mie cu gusturi de la Găești, Moroieni.
Apoi, aș inspecta câte ceva din felul în care nu-nțelegem că fiecare fir de iarbă, darminte acești “retarzi”, contează
Contează că au ceva vital, o rezistență de nu se știe de unde venită. E un miracol dudul de pe strada mea. Rar copac. E miraculos cum a răsărit un corcoduș. Rară naștere. Da, mă murdăresc în fiecare vară la început de corcoduș și de dudă. Teniși se spală, mâinile se spală, mașina se spală. Apropo, duminică, mașina mi-era dulce și scârboasă din cauza dudului. Peste noapte a venit ploaia izbăvitoare. Natura a maculat, natura a imaculat. Nu-nțelegem că, dincolo de aparențele urbane, trăim în natură. Ori, natura nu e o aplicație, nu, este de jur împrejurul nostru. E mereu. Noi ne cam ducem. Cu tot cu mașina noastră curată, cu hainele noastre de fitze.
Aha, cum puteam să uit, la mine-n cartier trăiesc oameni din dude și corcodușe.
Vagabonzi, oameni fără căpătâi sau cu mințile luate culeg și mănâncă dude și corcodușe. Mănâncă, ca la țară. De pe jos și le e bine. Mestecă. Le mai dau și eu, când am, o bucată de pâine. Mai trec ziua. Ziua cea grea. Dudul și corcodușul le sunt singurii prieteni.
Și nu uita. Mie îmi place The Dude, adică Big Lebowski. Ție nu.
- Nota B365. Alte drumuri cu Eugen prin București, mai jos:
Cele mai noi articole
