Bucureștii Noi, așezarea clădită de la zero de magnatul Basilescu, un om cu un vis formidabil. “Comunele suburbane se înăbușă sub dictatura primarului central și a hoților”

Pentru prima dată în istoria Bucureștiului, putem spune că un singur om a construit de la zero, prin forțe proprii, o bucată de oraș, o nouă așezare: Bucureștii Noi. În anul 1898, Nicolae Basilescu, avocat, moșier, politician liberal, profesor la Facultatea de Drept, a transformat un câmp de lângă București într-un exemplu de mic oraș, cu străzi numerotate după modelul american, și cu un splendid Central Park în mijlocul său (Parcul Basilescu, cu copaci bătrâni rămăși din Codrii Vlăsiei, numit în perioada comunistă Nicolae Bălcescu). Planul parcelării Basilescu era prevăzut cu școală, biserică, sinagogă, locuri de agrement, fabrici, un cimitir creștin și unul evreiesc, ba chiar și cu cale ferată personală, Basilescu fiind proprietarul unui tren dotat cu motor diesel care lega Bucureștii Noi de capitală.

Un discurs electoral ținut de Nicolae Basilescu, președinte PNL al comunei suburbane Grivița-Bucureștii Noi, în anul 1935, ne arată însă o administrație locală coruptă, cu un fost primar acuzat că încasa taxe ilegale de la abatorul din Străulești și un preot-politician care-a fugit cu banii casei parohiale, „un popă fățarnic, însetat de băutură”. Nicolae Basilescu cerea atunci: “Banii plătiți de concetățenii noștri să servească la îndestularea nevoilor lor, iar nu să umfle bugetul capitalei și sinecurile agenților de partid”. Vă sună cunoscut?

Nicolae Basilescu și-a vândut jumătate din moșie la prețuri modice, iar cealaltă jumătate a donat-o comunității

Născut la Urlați în prima zi a anului 1860, Nicolae Basilescu își ia licența în Drept la București, susține teza de doctorat la Paris în anul 1884 și apoi urmează cursurile Universității din Berlin. Se căsătorește cu Catherine Pascal, fiica lui Aristide Pascal, de la care va moșteni moșia Măicănești-Grefoaicele, locul pe care va înființa, în anul 1898, un nou oraș, bazat pe “ideea de cooperațiune”. Din suprafața totală a moșiei de aproximativ 300 ha, jumătate, adică 155, 2 ha va fi scoasă la vânzare sub forma unor parcele tarlale, restul fiind donată comunității: 600.000 de mp pentru străzi, 35.000 mp pentru piețe, 20.000 mp pentru biserică, 15.000 mp pentru cimitirul creștin, 6500 mp pentru sinagogă și cimitirul evreiesc, 131 000 mp pentru parcul din mijlocul proprietății, 500.000 mp pentru înființarea de viitoare fabrici. Bucureștii Noi este legat de capitală printr-o linie ferată personală pe care circula un tren automotor dotat cu motor diesel, proprietatea lui Nicolae Basilescu. Până în anul 1913, 1423 de persoane au cumpărat terenuri, oameni cu venituri mici care s-au așezat în Bucureștii Noi.

“Între mine și Bucureștii-Noui, Dumnezeu a înnodat o legătură indisolubilă, pe viață și pe moarte”

“Nu știu dacă legenda Meșterului Manole este ori nu adevărată, ce eu știu însă, și ceea ce publicul nu știe desigur, este legenda Bucureștilor-Noui. Între mine și Bucureștii-Noui, Dumnezeu a înnodat o legătură indisolubilă, pe viață și pe moarte. Prima ființă înmormântată în Bucureștii Noui, în biserica mea, a fost soția mea care m-a ajutat și m-a încurajat în grelele începuturi ale operei mele”, “Legenda Noului Orașiu Bucureștii-Noui. Discursul d-lui profesor Nicolae Basilescu la Marea Întrunire din Bucureștii Noui din 3 februarie 1935. Programul meu edilitar pentru comuna Grivița-Bucureștii Noui”.

Nicolae Basilescu a creat o localitate cu 45 de străzi în lungime totală de 41 de km. Azi, Parcelarea Basilescu este monument de arhitectură

În anul 2004, parcelarea Basilescu a fost înscrisă pe lista monumentelor istorice de arhitectură, clasa B-II-s-B-17913 și cuprinde: Bd. Laminorului, str. Fabrica de Cărămidă, str. Elocinței, str. Neajlovului, str. Coralilor, str. Piatra Morii, Bd. Gloriei, str. Triumfului, str. Lăstarișului, str. Mandolinei, str. Renașterii, Șoseaua Chitila. Și în ziua de azi, Bucureștii Noi păstrează caracteristicile parcelarii din anul 1898, având străzi lungi cu trama bine conturată, ce cad perpendicular pe principalele artere de circulație: Șoseaua Chitilei, bulevardele Bucureștii Noi, Laminorului și Gloria, străzile Jiului și Cireșoaiei, etc. La sfârșitul anilor ’50 și în anii ’60, puterea Republicii Populare și-a pus definitiv amprenta asupra zonei și a construit blocurile cu arhitectură în stil sovietic de pe partea dreapta a B-dului Bucureștii Noi (între strada Cireșoaia- bd. Gloria și strada Subcetate). Cu ocazia Festivalului Tineretului din anul 1953, a fost construit Teatrul de Vară, în stil realist socialist, cinematograful “Înfrățirea între popoare”– ulterior Teatrul Masca, azi închis-, iar bătrânul parc a fost reamenajat. Teatrul de Vară, clădire simbol a ctitoriilor comuniste, va fi reabilitat de Primăria sectorului 1.

Bucureștii Noi, de la comună suburbană în perioada interbelică la zonă care cuprinde azi 7 cartiere

În prezent, zona Bucureștii Noi este foarte căutată pentru oferta imobiliară bogată și mai ales datorită spațiilor verzi, Sectorul 1 fiind în topul cadastrului verde al Bucureștiului. Bucureștii noi este compus, de fapt, din 7 cartiere: Basilescu, Străulești, Dămăroaia, Chitila Triaj, Costeasca, Pajura și Băneasa Sud. Lângă case cu curți generoase au apărut ansambluri rezidențiale și blocuri mastodont. Conform statisticilor imobiliare, în anul 2023, o garsonieră în Bucureștii Noi se vinde cu aproximativ 48.225 de euro, iar un apartament cu 2 camere cu 90.808 de euro. Majoritatea marilor ansambluri imobiliare poartă în denumirile lor cuvântul green, green gardens, green wiew, totul e green.

În Bucureștii Noi s-a produs prima șampanie românească din vinuri de Urlați

Nicolae Basilescu a fost și primul producător de șampanie românească, furnizor exclusiv al Casei Capșa și al Maison de Champagne St. Marceaux&Co din Franța. Vinurile de pe moșia Basilescu din Urlați erau folosite la producerea faimoasei șampanii Nicolae Basilescu& St. Marceaux&Co. Între anii 1910-1921, antreprenorul a transformat Fabrica de Bere din Bucureștii Noi în Fabrică de șampanie.

• Citește și:
  • Povestea lui Nicolae Basilescu, primul român care a „gustat” industria șampaniei și a adus băuturi fine la București (Partea II)

În anul 1925, prin Decret Regal, satele Bucureștii Noi, Grivița, Puțul lui Crăciun și Chitila Triaj au fost comasate în comuna rurală Grivița-Bucureștii Noi

Până aici, toate bune și frumoase, am putea crede că povestea de succes a Bucureștilor Noi a mers mai departe. Însă, în anul 1935, îl aflăm pe ctitorul așezării Bucureștii Noi singur împotriva tuturor. Discursul electoral pe care l-a ținut la o mare întrunire în Bucureștii Noi ne arată o administrație coruptă, cu un fost primar acuzat și urmărit pentru ceea ce azi numim “luare de mită” și taxe ilegale, cu un preot-politician care fuge cu bani din casa parohiei. În discursul sau, Nicolae Basilescu cere ca toate comunele suburbane să se unească “într-o federatiune puternică” iar Legea Municipiului București să fie modificată. În continuarea, citiți o parte din “Discursul d-lui profesor Nicolae Basilescu la Marea Întrunire din Bucureștii Noui din 3 februarie 1935. Programul meu edilitar pentru comuna Grivița-Bucureștii Noui”. Documentul pare desprins din opera lui Ion Luca Caragiale și ne introduce în atmosfera politică a anului 1935.

1935. Nicolae Basilescu cere “înlăturarea popei Bărbulescu și a bandei lui din capul comunei noastre. Cetățenii nu mai tolerează jaful și risipa”

“C-tin Anghelache și Matei Costache, primul în calitate de primar și al doilea de casier comunal, funcționând între 1931 și 1932 la Comuna Suburbană Grivița-Bucureștii noi, în înțelegere, încasau de la diverși măcelari ce se prezentau cu vite pentru tăiere la abatorul Străulești, mai multe feluri de taxe ilegale. C-tin Anghelache a fost dat afară din primărie și din partidul țărănist pentru delapidările nerușinate ce a comis la Primăria Bucureștii Noui”. Nicolae Basilescu cere “înlăturarea popei Bărbulescu și a bandei lui din capul comunei noastre și convocarea de îndată a colegiului electoral comunal pentru alegerea unui consiliu comunal legal. Cetățenii nu mai tolerează jaful și risipa”. Mai vrea autonomia completă a comunei, iar “banii plătiți de concetățenii noștri să servească la îndestularea nevoilor lor, iar nu să umfle bugetul capitalei și sinecurile agenților de partid”.

“Administrarea comunei trebuie să fie publică, ședințele consiliului trebuie să fie publice și periodice”

Programul edilitar al deputatului liberal Nicolae Basilescu cere scutirea cetățenilor din Bucureștii Noi de impozite, comuna fiind în formare și lumea continuând să vină în zonă. “Oamenii încă nu s-au așezat în case, deci nu trebuie impozite care să-i descurajeze, jos orice impozite comunale”.

Programul edilitar al lui Nicolae Basilescu

“Pavarea de îndată cu piatră cubică a Șoselei Târgoviște care este o rușine și un chin pentru noi. Mărirea și modernizarea abatorului local. Electrificarea și luminarea întregii comune, nu numai a casei popei Gh. Bărbulescu. Înființarea unei mari cooperative de consumație, la care populația să poată aduce produsele ei agricole și industriale pentru a fi vândute în comun. Construirea unei școli primare superioare, înființarea unui bănci cooperative, atragerea de noi fabrici, noi comerțuri, noi locuitori prin scutirea de orice impozit timp de 10 ani, de la așezarea lor în comună. Înființarea unui serviciu medical și a unuia de moșit complet, farmacie comunală și baie populară, la dispoziția tuturor cetățenilor și gratuit pentru săraci”.

“Toate plățile făcute de primărie trebuie afișate zilnic la ușa primăriei pentru ca orice cetățean să poată controla zilnic întrebuințarea fondurilor comunei lui”

De asemenea, Nicolae Basilescu cere: “facerea unui cadastru și ținerea lui la zi, numerotarea străzilor cu numere, canalizarea gârlei Colentina, în parcursul ei în Bucureștii Noi- facerea unui stăvilar și a unui ștrand public (băi populare pe ape curgătoare), a unui hotel și a unui casino pe malul lacului Colentina. Prelungirea tramvaiului electric dela încrucișarea celor două șosele-Târgoviște-Pitești pe șoseaua Chitila la Gara Triaj, care va deveni o gara de persoane și de mărfuri. Administrarea comunei trebuie să fie publică, ședințele consiliului trebuie să fie publice și periodice. Toate plățile făcute de primărie trebuie afișate zilnic la ușa primăriei pentru ca orice cetățean să poată controla zilnic întrebuințarea fondurilor comunei lui”

“Ceea ce stânjenește viața comunelor suburbane este această dependență politică, administrativă și financiară în care ne ține, nu numai autoritatea centrală a Municipiului București, dar și tirania micilor primari de sectoare, acești mici dictatori, fără conștiința și adesea fără nicio știință”, “Discursul d-lui profesor Nicolae Basilescu la Marea Întrunire din Bucureștii Noui din 3 februarie 1935. Programul meu edilitar pentru comuna Grivița-Bucureștii Noui”.

1935. Ședințe la Primăria comunei Grivița-Bucureștii Noi cu “bătăuși și măturători, strânsură din mahalale” și politicieni corupți

Nicolae Basilescu: Avertisment. În ziua de 27 ianuarie a.c, 1935, popa Gheorghe Bărbulescu, bombardat de Al Matak, președinte al comisiei interimare din Bucureștii-Noui, a convocat o întrunire publică la care au sosit: Al. Matak, C-tin Anghelache, fost primar de tristă memorie, însoțiți de mai multe camioane, încărcate cu batăușii din comuna Militari și cu măturătorii Primăriei de Verde, – precum și cu fel de fel de strânsură a mahalalelor din București, care nu au nici în clin nici în mânecă cu Bucureștii Noui. Din Bucureștii Noui nu au participat decât 20-30 de bătăuși, întreținuți de popa Bărbulescu cu banii Primăriei noastre, și care formează zi și noapte, garda lui de corp, pentru că îi este frică popei să nu fie sfâșiat de furia populațiunii, revoltată de faptele lui “Legenda Noului Orașiu Bucureștii-Noui. Discursul d-lui profesor Nicolae Basilescu la Marea Întrunire din Bucureștii Noui din 3 februarie 1935. Programul meu edilitar pentru comuna Grivița-Bucureștii Noui.

“Comunele suburbane se înnabușe sub dictatura Primarului General, și mai ales a acoliților săi, primarii de sectoare”

Nicolae Basilescu: Noi, cetățenii fără sgardă, fără jug să perseveram în lupta de emancipare, nu numai a comunei noastre, dar a tuturor comunelor suburbane din municipiul București – care lâncezesc, care se înăbușe sub dictatura primarului central – și mai ales a acoliților lui, primarii de sectoare.(..) Suntem hotarâți să scuturăm jugul apăsător al primăriei centrale și al primăriilor de sectoare – să fim autonomi, și-l vom scutura și vom fi autonomi, liberi și independenți, stăpâni pe capul și pe soarta noastră.

“În fruntea acestor batalioane, însetate de rachiu și de țuică, stă călare, pe butoiul cu otravă, popa Gh. Bărbulescu, cu barbă ca de țap, cu ochii injectați de sânge și de rachiu”

Nicolae Basilescu: Provocările dovedesc că prețul este de mare valoare, că Bucureștii Noui sunt o pradă bogată, care merită mobilizarea atâtor trupe din Verde, din Puțul Lui Crăciun, din Militari etc, aduse cu camioanele Primăriei de verde și cu autobuse plătite de Primăria noastră. Aș fi fost, din contra, desolat, cum am fost 30 de ani, să mă văd singur în mijlocul unui câmp pustiu, fără amici și fără inamici. La luptă, dar ! (..) În fruntea acestor batalioane, însetate de rachiu și de țuică, stă călare, pe butoiul cu otravă, popa Gh. Bărbulescu, cu barbă ca de țap, cu ochii injectați de sânge și de rachiu, ca o fiară sălbatică gata a se năpusti asupra noastră. Învățăturile Sfintei Evanghelii, el le-a lăsat în cârciumile unde face orgii cu tovarășii lui.

“Împins de ideea de a zidi, pe ideea de cooperațiune, o operă socială și economică durabilă, eternă pe acest pământ, am conceput, ideea de a fonda un oraș model pe moșia ce cumpărasem”

Nicolae Basilescu: Împins de dorul, din râvna mea de Profesor de Economie politică, la cea dintâi Universitate din țara noastră, de a zidi pe baze științifice, pe ideea de cooperațiune, o operă socială și economică durabilă, eternă pe acest pământ, am conceput, în anul 1898, ideea de a fonda un oraș model pe moșia ce cumpărasem, cu 5 ani înainte, de la marele profesor, socrul meu, Aristide Pascal, autorul Constituțiunii noastre din anul 1866. Am ridicat – prin ingineri specialiști- planul moșiei mele și am parcelat-o în tarlale de câte 9000 m.p, din care puteam vinde însă și loturi mici, chiar de 300 mp. Am trasat străzi drepte și largi de 12 m, am destinat locuri de pietre, cimitir, loc de biserică etc. Publicul încrezător în steaua mea și în onoarea mea, mi-a dat un concurs neașteptat: am vândut în cinci zile-începând de la 1 februarie 1898-un milion de mp.

“Am pus o clauză pentru străzi: să nu aibă altă destinație. M-am temut că viitorii edili, politicieni veroși ca cei de azi, ar putea desființa stradele a căror folosință eu am destinat-o pe veci publicului”

Nicolae Basilescu: Din actele de vânzare-cumpărare se vede lămurit că: terenurile pe care le-am rezervat pentru strade nu vor putea fi niciodată afectate de altă destinație. Ele sunt și rămân proprietatea mea și numai folosința lor va fi publică, în caz de desfacere ele intră în proprietatea și posesiunea mea. De ce am făcut această clauză? Pentru a asigura eternitatea operei mele. M-am temut că viitorii edili, politicieni veroși ca cei de azi, ar putea desființa stradele a căror folosință eu am destinat-o pe veci publicului. Terenurile rezervate de mine pentru piețe sunt și rămân în proprietatea și posesiunea mea exclusivă. Dacă Popa Bărbulescu crede că poate desface aceste piețe pentru a face pe ele biserica lui, el se va isbi de pumnul meu de fier. ( ..). Am pus piatra fundamentală, în mai 1898, a unei splendide biserici pe care a terminat-o în 1899, fără a cere și a primi de la nimeni un ban, pe care am înconjurat-o cu un parc splendid de 20.000. Am readus în țară – după sfatul Marei Regine Elisabeta – pe pictorul danez Exner, care pictase Curtea de Argeș și Trei Ierarhi.

Nicolae Basilescu a dezvoltat Bucureștii Noi. A construit o fabrică de cărămidă, una de cazane, una de vagoane și o țesătorie pe moșia Dămăroaia

Nicolae Basilescu: Mișeii, cari azi râd, nu știu câtă muncă și câte sacrificii m-a costat râvna de a putea transporta pe puținii locuitori, care au avut curagiul să mă urmeze în Bucureștii-Noui. Am construit o mare fabrică de cărămidă, pentru a putea înlesni construirea de locuințe ieftine, dela care nu am avut niciun beneficiu timp de 30 de ani. Pentru a insufla viață noului orașiu, am ridicat o mare fabrică de bere și malț, pe care nemții au distrus-o până în fundamente, ridicând și ultimul șurup. Cu jertfe nesfârșite, am adus fabrici diverse: fabrica de cazane, de vagoane Vulcan, de uleiuri vegetale și țesătorie pe moșia Dămăroaia. Pentru a da un gaj mai mult încrederei ce eu o aveam în opera mea, eu m-am mutat în Bucureștii-Noui în anul 1902, deși eram singur, nimeni nu era împrejurul meu.

“Cât hoții vor sta în fruntea comunei mele, eu nu voi mai da nimic, niciun loc; aceasta să se știe bine”

Nicolae Basilescu: Eu sunt gata să dau și loc, și să contribui și la edificarea unei noi și moderne școli, chiar superioară, dar atâta timp cât hoții vor sta în fruntea comunei mele, eu nu voi mai da nimic, aceasta să se știe bine. ( …) Marele și bunul prefect Niculescu-Dorobanțu, formând comuna rurală Grivița, din contopirea satelor Bucureștii Noi, Grivița, Puțul lui Crăciun și Chitila Triaj, nu au voit să lase cea mai importantă arteră de comunicațiune în starea barbara în care ea se afla, el a pavat-o cu piatră cubică până la linia ferată Constanța. Cerem să fie pavată și bucata dintre Bucureștii Noi și linia Constanța, fiind o linie importantă de penetrațiune în capitală. Niciodată Primăria Capitalei nu va pune un ban în refacerea acestei șosele, numai o ridicare în masă a populațiunei va face să înțelegea Primăria Capitalei că această stare de lucruri nu mai poate dăinui.

“Sculați-vă ca un singur om, treceți peste capetele satrapilor ce Capitala v-a impus și uniți-vă toți într-o mare Federațiune a comunelor sub-urbane”

Nicolae Basilescu: În Franța, comuna Paris cheltuiește în fiecare an sute de milioane de franci pentru a înfrumuseța comunele sub-ubane din centura Parisului, pentru că în ele locuiesc oamenii cei mai săraci și cei mai muncitori, deci cei mai folositori comunei. Statul francez însăși a dat un miliard de franci – 10 miliarde de lei – pentru asanarea și înfrumusețarea acestor comune. ( ..) Sculați-vă ca un singur om, treceți peste capetele satrapilor ce Capitala v-a impus și uniți-vă toți într-o mare Federațiune pentru a ne mântui de tirania și exploatațiunea acestor tirani, dictatori fără milă de soarta noastră. Scăparea stă în noi și numai în noi.

Vezi și alte istorii ale cartierelor bucureștene aici:

Acolo unde azi e grandioasa amenajare Lacul Morii, cu cele mai pitorești apusuri din București, a fost odată străvechiul Crângași, cu biserică și cimitir. În locul lor au apărut blocuri I Interviu

“În Titan, stelele-s mentosane”. Cel mai mare cartier muncitoresc din București a fost admirat până și de președintele Nixon și de dictatorul Mobutu | Interviu cu jazzmanul Iordache

• “Domenii” de vis, cu case cu grădini de milioane. Peste o sută de familii se luptă cu rechini imobiliari și presează administrația să protejeze frumusețea unui cartier unic în București
• Bucureștenii din Berceni au câștigat meciul cu investitorul care voia să transforme baza sportivă Girueta în hipermarket. ”E un caz fericit unic, lista parcurilor sportive demolate e uriașă”
• VIDEO I Podul Calicilor sau Calea Rahovei, drumul negoțului din care s-a născut un cartier. Rahova, în imagini: trecutul pitoresc al unui mic sat înghițit de un mare oraș
• VIDEO | La mulți ani, Berceni (ori îți place, ori te temi)! Acum 59 de ani, nașterea cartierului era anunțată la gazetă
• Incredibil, dar adevărat în orașul betonat: Vatra Luminoasă, cartierul-miracol cu case cu grădină pentru bucureșteanul simplu. Case ieftine și subvenționate de stat