București Văcărești: Trecerea de pietoni imposibilă și fântâna urâțeniei întruchipate

Fii atent: pe vreo 10-20 de metri n-ai pe unde traversa, iar când e zebră, e obstacol

Te înveți să traversezi anapoda. Te deformezi cu obligație de la Primărie. Fii atent. Te așezi să traversezi. Traversezi când opresc mașinile. Zebra nu fuge de tine. Dar când traversezi la VV Stanciu 213, pe Văcărești, la Penny, faci pas după pas pe zebră, pas, pas, vreo zece. Claxonat poate ca să fie cu sare și piper, și ajungi în capul celălalt al străzii, la Penny, dar nu ai unde să pui piciorul pe stradă. În fața ta, tronează o fântână, sau ceva ce pare a fi o fântână. Ești obligat s-o ocolești ca să mergi la Penny. Ești obligat s-o ocolești să ajungi la covrigărie, farmacie, la școală. Acum, am ajuns întreg pe o parte a Văcăreștiului, să încerc să traversez pe partea cealaltă. Adică, mi-am dus copilul la școală, mă întorc de la școală. Sau mi-am luat un cârnat de la Penny, mă întorc de la Penny. Mă duc să traversez pe la zebră.

Deci, eu gândesc logic și legal. Primăria mă face să traversez ilogic și ilegal

Ca să trec strada, merg pe la trecere pietoni. Uite, merg spre zebră, o văd marcată pe asfalt. Dar nu pot ajunge la ea direct. Aoleo, mint, trebuie să găsesc o potecuță spre trecerea de pietoni. În interiorul construcției numită fântână este o potecuță. Cum de n-am văzut-o? Mă împiedic pe potecuță, cad lat pe zebră. Zebra e mare. Mă prinde-cuprinde tot. Bun, deci, am descris felul în care pot trece de pe o parte pe alta pe Calea Văcărești, la punctul strada VV Stanciu. Pe o parte sunt blocuri, pe partea cealaltă sunt chestii de necesitate. Nu pot să fac pași pe zebră până la capăt, pentru că sunt împiedicat de o fântână.

Fântâna e urâtă. Băi, dar urâtă bine. O țeavă care dă apă

Care e rostul ei aici? Nu știu. Să ne facă viața urâtă și rea. E urâtă. Și rea. Rău pusă aici. Și era și trecerea de pietoni aici și era și stație de autobuz. Primarul a hotărât să rămână fântâna urâtă și rea și să mute STB-ul. Dacă ar fi frumoasă fântâna? Ar fi doar rea. Rău tocmită, degeaba gândită. Un bazin din beton și o țeavă. Rostul ar fi să dea răcoare locului. Dar e prost gândită. Îngrădește omul să traverseze. Și așa omul traversează anapoda. Acum ți se impune să traversezi anapoda. Primăria de obligă băgându-ți o fântână în picioare. Zona și fântâna țin de Primăria sectorului 4.
Aparent acest lucru n-are mare importanță. Este încă un proiect anapoda, prost făcut, fără utilitate, urâțind o zonă și așa plină de urât.

Deci, cine vede?

Primarul se bucură de ea. Cetățenii se bucură de ea. Când ești obișnuit cu urât, ce mai contează încă puțin urât? Când ești obișnuit cu rea tocmeală, ce contează încă o rea tocmeală? Păi, uite de ce contează. Reaua tocmeală te împiedică să respecți legea. Urâtul se pune pe creier, nu te lasă să trăiești. În ambele cazuri, trăiești cu ele, le duci cu tine și răul și urâtul, dar le duci mai departe în viață. Și duci acasă rău și urât și ți se par normale. Rău și urât te faci și tu. Și ți se pare normal să nu poți găsi drumul către stradă. Ți se pare normal să te deformezi. Să nu poți traversa corect, direct o stradă.

Nota B365.ro: Ce ni se pare normal e să mai citim ce scrie Eugen:

• „Să moară 5, prăfosul tramvai 5!” – zic zevzecii
• Bucureștenii, pe profesii, când se rostogolesc în viață în fiecare dimineață
• Grădinile cu flori din fața blocurilor din București