În București există 5221 de străzi, dintre care 1500 poartă nume de oameni. Oameni cu nume mici sau mari, generali sau căprari, aviatori, scriitori, muzicieni, în general bărbați care au făcut ceva pentru București și pentru țară. Sau n-au făcut nimic, din simplul motiv că sunt străini. Doar 1% dintre acești “oameni” sunt femei. “Așa ceva nu se poate, Bucureștiul e sexist”, au strigat feministele. Cine sunt nașii străzilor din București și cum aruncă ei numele în agheasmatar, după ce criterii? Nume tâmpite, nume amuzante, inutile, futile, neinspirate, goale sau pline, mai jos.
Dintre doamnele care au avut totuși norocul să primească nume de stradă (cum e Majestatea Sa Regina Elisabeta, Bravo Regino, ai avut noroc), prea puține sunt căutate de poștaș în centrul orașului. Majoritatea au ajuns pe ulițe, intrări, fundături, sau mai rău, la periferie, la marginea orașului, cum e Gabi Szabo care are plăcuță la marginea sectorului 6, spre comuna Chiajna. Ce, femeile nu e și ele oameni, n-avem bucureștence cu care să ne mândrim? Rușine, talibanilor!
Îmi imaginez că acolo sus, la Primărie, există niște băieți care dau tot ce au mai bun din colecția lor de bancuri, toată cultura lor generală, toată înțelepciunea. “-Ia zi, Moșule, ce botezăm azi? Ce schimbăm? Ce punem în loc? Să facem un brainstorming de să rămână mâța în coadă. Ia zi tu, Apuleus, că tu ești mai dac și te pricepi la alei, ai vreo idee?”. “-Păi să le zicem la alea din sectorul 2 așa: Aleea Dinogeția, Aleea Deda, Aleea Sucidava, de la Sucidava Citadel și Aleea Argedava”. “-Frumos gândești, așa le zicem, cu dava-n coadă toate”. Și așa le-a rămas numele. De fapt, Nașii străzilor lucrează la Comisia de atribuire de Denumiri din PMB și, desigur, sunt cei mai creativi funcționari din București, verișorii lui Urmuz.
Lor le datorăm Aleea Cenusareselor, Intrarea Galenei (nu a Halenei!), Intrarea Agregatelor, Strada Afirmării, Bobeica, Intrarea Gherghiței, a Glucozei, Strada Fanfarei și Intrarea Știucii, a Țiglelor, a Vaselor și a Vișinului. Strada Fructelor, a Franzelarilor, Strada Folclorului, a Fluierului și a Gaterului. Strada Potârnichii, a Puiandrului, dar și a Puietului. Strada Prudenței, a Prepeliței, a Ritmului, a Linotipului, a Cărăușilor, a Catrinței, a Lanternei, a Turbinii și a Tulpinii. Strada Căminului și Strada Magneziului, deoarece, probabil că Nașul, în ziua în care a botezat, avea lipsă de calciu/magneziu, și-o fi făcut analizele în dimineață aceea.
Vreau să știu ce au facut Prepelița și Potârnichea pentru București? Ce au făcut? Au fost pe front? Au inventat apa caldă, metroul? Ce au făcut? Cântă sau ce fac? Dau lapte, ouă, carne bucureștenilor? Ce merite are Puiandrul? A învațat bine la scoală? E supradotat? Joacă fotbal? Avem străzi cu nume de militari, doctori și popi, nicio infirmieră, nicio preoteasă. Avem Strada Cuiului (de ce nu strada Junkie?), Strada Floruța și Strada Podul Vârtosului. Strada Poeziei. Cine-a fost Vârtosul?
În Centrul Vechi se știe, străzile poartă nume vechi de bresle și meseriași: Șelari, Lipscani, Zlătari, etc. În zona Panduri trăiesc oștenii, căpitanii, sublocotenenții și răcanii, nicio ostașă. În Cotroceni, că e mai scump și mai elegant, stau doctorii, numai oameni cu carte. Nicio doctoreasă, nicio infirmieră, nicio moașă. Paulescu, Marinescu, Bagdasar, numai somități. Cartierul Domenii este ocupat de aviatori, de eroi, de parașutiști. În Floreasca stau muzicienii, cinste lor că au dat în clape cu succes. Centrul e centru, acolo stau primarii, alde Pache Protopopescu. Apoi, vin la rând Popii, că doar suntem un oraș dus la biserică: Popa Soare, Popa Petre, Popa Nan, Popa Lazăr, Popa Iancu, Popa Rusu. Unde sunt preotesele? Doamnele de la lumânări? Eroinele? Unde sunt deșteptele orașului?
Păi, femeile sunt și ele, tot în București, muncesc și sunt reprezentate de Strada Torcătoarelor și a Țesătoreselor. Strada Ileana Cosânzeana, a Fecioarei și a Tărăncuței. Strada Bunicuței, a Băsmăluței și a Cercelului. Iar dacă nu produc, au statutul pe care-l merită: au devenit nume de străzi numai și numai pentru că au fost mame, neveste sau fete de Domni și Regi. Acesta este tot meritul lor. Să zică mersi Strada Doamna Stanca care-a fost nevasta lui Mihai Viteazul, Strada Elena Cuza sau Strada Ruxandra Lupu, fata lui Vasile Lupu.
În cartea “Orașul (non) sexist. Inventar al discriminărilor urbane sensibil la gen”, apărut la Editura ProUniversitaria, 2015, există o analiză remarcabilă care arată că personalitățile masculine sunt la putere pe străzile Bucureștiului. Bărbații au cele mai multe nume de străzi, pasaje și piețe. Majoritatea lor provin din zona armatei, că ne-a plăcut militaria, apoi vin reprezentații intelectualilor și ai politicii- că ne-a plăcut politica mult și ne mai place.
Volumul cuprinde și o analiză a statuilor din București. Și aici există un dezechilibru major de reprezentare între femei și bărbați. Dintre cele 102 statui inventariate (busturi și personaje întregi), 87 sunt de bărbați și doar 15 de femei. “Multe dintre acestea nu sunt personalizate, ci sunt anonime, reprezentând femei generice care: mângâie o pisică, oferă mâncare pentru orfani, sunt gravide, se roagă, fac baie sau pur și simplu sunt. Prin contrast cu personajele feminine, deseori statice și pasive, personajele masculine sunt cele predominant active, cele care fac (se luptă, mor la datorie, călăresc etc.)”, spun autorii volumului “Orașul (non) sexist”.
Să vă fie rușine și a doua oară, talibanilor sexiști, cu gândirea voastră din “Puțul cu plopi” cu tot. Să vă fie “Capidiva”, “Sucidava”și “Dinogeția” de râsul curcilor.