Să fie clar: lockdownul nu vreo invenție modernă. Și nici autoizolarea. Și în vremea ciumei lui Caragea, ca să ai voie în oraș, trebuia să stai cinci zile în “lazaret” (centrele de izolare de azi). De ieșit, nu ieșea nimeni! Nu ieșea nimeni… teoretic.

Cronicarul  Dionisie Eclesiarhul în Cronograful Țerei Rumanești: „La leațul 1814, în zilele acestui domn, Caragea, s-a întâmplat boala ciumii, și în iarnă au început a muri oamenii (…), De frica morții au fugit toți în toate părțile și s-a spart orașul, rămânând casele pustii, numai cioclii și craii podurilor le cerceta, mai vârtos pivnițile cu butile le lua seama, iar în București a murit mulțime de norod, acolo era bucuria cea mai mare a cioclilor și a crailor după ulițe. Și prestre Dunăre nenumărat norod de oameni au murit, de au rămas orașe și sate detot pustii, și până în primăvară pe la Aprilie s-a milostivit Cel ce pururea este milostiv, Dumnezeu, de a poruncit boalei năprasnice de a încetat a mai muri”.

Spaima în pandemie. Cum te scotea din minți ciuma

Bucureștiul a fost închis, băgat în carantină, lockdown deplin, Vodă Caragea s-a izolat la Mănăstirea Cotroceni, iar boierii cei mari au fugit  că iepurii pe la moșiile lor. Cine ajungea în oraș și dorea să meargă la târgul de pe Uliță cea Mare, trebuia să între în lazaret timp de cinci zile, la Mănăstirea Văcărești sau la Lichirești (Călărași) „că să se aerisească”. Liniște de moarte pe Lipscani, în Piață cu Zdrențe, pe lângă Hanul Zlătari sau prin vesela mahala Caimata, fieful lăutarilor țigani. Târgul atât de gălăgios și de colorat, a tăcut cuprins de FRICĂ, frică de moarte.

„Spaima intrase în toate inimile și făcuse să dispară orice simțământ de iubire și de devotament. Mama își părăsește copiii și bărbatul soția pe mâinile cioclilor, niște oameni fără cuget și fără frică de Dumnezeu”. (“Din vremea lui Caragea”).

„Mai bine să mori de ciumă decât de foame”

Vodă Caragea și-a băgat miniștrii într-o ședință de divan și-a hotărât care vor fi restricțiile, cât de aspre, dacă vor avea sau nu voie boierii, soldații, zlătarii și cavafii să facă activități fizice și pe o rază de câți kilometri, dacă li se va permite să-și plimbe calul sau boul de companie, dacă vor avea voie să primească mosafiri, acasă sau în grădină, dacă se vor închide cârciumile din Centrul Vechi care pe atunci era Nou și multe, multe altele, pe care le voi înșira mai jos.

Pentru început, IN GOD WE TRUST, prima măsură de prevenție a lui Vodă a fost să îndemne lumea să se roage la Dumnezeu. Caragea a dat poruncă să se facă un număr de 20 de zile de slujbe și de rugăciuni „cu zdrobire de inimă și cu adevărată silință”, să nu mai înceteze sfeștaniile la Mitropolie, preoții să meargă prin mahalale, să stropească vârtos cu agheasmă. Ba mai mult, Vodă a participat în joia Rusaliilor la ospățul pentru pomenirea morților organizat de Marele Aga la Obor, a împărțit oale, donițe cu lapte și blide cu mâncare norodului, să mănânce și gura lui ceva, pentru că, nu-i așa, mai bine mori de Ciumă, decât să mori de foame.

(VA URMA)

„București în pandemie. De la ciumă la COVID” – SERIAL:

• În episodul 3 (pe care îl găsești AICI) am văzut cum virusul ciumei a venit cu puricele, iar coronavirusul a ajuns la noi cu avioul
• În episodul 2 (pe care l-am pus AICI) am vorbit despre „Pacientul Zero” de atunci și de acum.
  • În episodul 1 (e AICI), a fost vorba despre corupție, hoție și bogăție în pandemie. Și în vremea ciumei lui Caragea, și în pandemia de coronavirus.