Bucureștenii din Berceni au câștigat meciul cu investitorul care voia să transforme baza sportivă Girueta în hipermarket. ”E un caz fericit unic, lista parcurilor sportive demolate e uriașă”

Până în anul 1989, existau aproape 80 de baze sportive în cartierele muncitorești din București, cu terenuri de fotbal, la care se adăugau parcurile de agrement, marile stadioane și numeroase terenuri de tenis, baschet, popicării, etc, care aparțineau cluburilor școlare.

Practic, majoritatea fabricilor mari din București aveau o bază unde era încurajat sportul de masă. Privatizarea întreprinderilor socialiste a venit la pachet cu degradarea parcurilor sportive, urmată de demolarea sau de abandonarea lor. Au căpătat uriașe mize imobiliare și au devenit ținta dezvoltatorilor.

În prezent, mai bine de jumătate din bazele sportive ale Bucureștiului a fost înlocuită de blocuri, clădiri de birouri sau magazine mari, mici și multe.

“Girueta” este un caz fericit, singular, în care Comunitatea a câștigat meciul cu Investitorul. Recent, instanța a hotărât ca pe baza sportivă din Berceni să nu fie ridicat un hipermarket.

Mai jos, lista neagră a stadioanelor muncitorești din București demolate sau abandonate, interviu cu istoricul Răzvan Voinea, membru al proiectului “Stadion de Cartier”.

PUZ-ul pentru proiectul Girueta, aprobat în timpul pandemiei, la adăpostul liniștii impuse de virus

Girueta, baza sportivă din Berceni, are 15.500 de mp și se află în sudul Bucureștiului, pe strada Drumul Găzarului. În timpul pandemiei, în anul 2020, la adăpostul liniștii impuse de virus, Consiliul General al PMB a aprobat, în ședința din 30 aprilie, proiectul prin care pe terenul bazei sportive avea să fie construit un hipermarket.

În aceeași perioadă, a fost aprobat un PUZ pentru fosta fabrică Apollo, care prevedea demolarea ei și construirea unor clădiri rezidențiale și de servicii.

“Dumneavoastră, cei de la Primărie care votați astfel de lucruri, nu locuiți în sectorul 4, nu aveți părinți sau copii care respiră același aer?”

Din anul 2021 se știa că Stadionul Girueta ar putea să fie transformat într-un centru comercial, în condițiile în care copiii din cartierele Berceni și Giurgiului au la dispoziție spații limitate de practicare a sportului, doar baza Rocar se află în apropiere. La consultarea publică inițiată de Consiliul General, bucureștenii și-au spus opinia, pe pagina PMB.

Ca alternativă propun răscumpărarea terenului de către Primăria Sectorului 4 (ar costa cam 10% din prețul plătit pentru ligheanele alea maro în care au plantat niște arbuști costelivi), și transformarea amplasamentului într-o zonă cu dublă funcțiune: bază sportivă cu terenuri de mici dimensiuni, terenuri de fotbal, tenis, handbal, baschet, asociate cu o zonă verde de parc, cu locuri de joacă pentru copii, cetățean al sectorului 4.

“Parc să fie! Actuala administrație a distrus suprafețe mari din părculețe, a betonat tot ce se putea, a ciopârțit sau a scos din pământ copaci frumoși. Tot sectorul este acum numai borduri și asfalt”, cetățean al sectorului 4.

“Dumneavoastră, cei de la Primărie care votați astfel de lucruri, nu locuiți în sectorul 4, nu aveți părinți au copii care respiră același aer? Cu toți banii din lume, sănătatea nu se mai poate cumpăra. Gândiți de două ori înainte de a vota tăierea și distrugerea spațiilor verzi din sector”, cetățean al sectorului 4.

Girueta rămâne bază sportivă, procesul a fost câștigat definitiv de comunitate 

Prin decizia instanței, s-a certificat juridic că Stadionul Mecon/ Girueta este protejat de Legea Sportului din anul 2000, care prevede ca bazele sportive să rămână ceea ce sunt. Astfel, verdictul a fost dat în favoarea comunității.

Ironic, Girueta este chiar numele societății care a privatizat baza sportivă, numită Mecon în comunism. Bucureștiul nu are un registru al spațiilor verzi și nici unul al bazelor sportive moștenite din socialism. Practic, nu există o evidență a acestor oaze destinate inițial mișcării. Capitala se află pe locul 4 în topul celor mai poluate 10 orașe din Europa și beneficiază de doar 23 mp de spații verzi/locuitor, în timp ce Praga, de exemplu, are 270 de mp spații verzi/locuitor.

Sportul, pus în slujba Partidului Comunist, dar măcar omul nou, copiii și adolescenții aveau unde să bată mingea

Tracțiunea, FRB Titan, ICAB, Viitorul M. P, IOR, Sudura Pasteur, Safar, Cinescopul, Gazmetan, Șoimii IMUC, Olimpia, Metaloglobus, Cesarom, IRA Grivița, Victoria Cauciucul, Olimp, Frigocom, Energetic, Autobuzul, Ex Metrou sunt numai câteva dintre echipele de fotbal formate din muncitorii care lucrau în întreprinderile din Bucureștiul socialist.

Terenuri pentru sport aveau toate marile întreprinderi: Laromet, Mecanica Fina, Metaloglobus, Prefabricate, Progresul, Electroaparataj, Electromagnetica, Faur, IMGB, Danubiana, Gaz Glin București, Girueta, Glucoza (I.C.A.B), I.C.S.I.M, I.O.R, Electroutilaj, Poșta, Viitorul Mase Plastice, Romprim, Tungal Metrou, etc, etc, etc.

“Stadion de Cartier”, un proiect care își propune să “scoată la lumină valorile sociale, arhitecturale și urbanistice ale stadioanelor din cartierele muncitorești”

Răzvan Voinea este istoric, membru fondator al Asociației Studio Zona. Lucrează la o istoria sinceră și foarte documentată a cartierelor bucureștene; în anul 2022, Studio Zona a publicat volumul “ Ferentari incomplet: volumul 1-Politici urbane la o margine de oraș (1846-2011). Răzvan Voinea face parte din echipa proiectului “Stadion de Cartier”, coordonat de antropologul Andrei Mihail, un demers care își propune “să scoată la lumină valorile sociale, arhitecturale și urbanistice ale stadioanelor din cartierele muncitorești, construite de la sfârșitul anilor ’30 până la sfârșitul regimului comunist”.

Lista neagră, pomelnicul stadioanelor din București demolate sau abandonate. ce-am avut și ce-am pierdut

Iată lista distrugerilor, realizată de echipa “Stadion de Cartier”.

• Stadion Spartac, demolat.
• Abatorul, demolat.
• Tehnometal, abandonat.
• Speranța Triaj, abandonat.
• TILIB, abandonat.
• Pasteur, demolat.
• Electronica, demolat.
• Constructorul, demolat.
• CFR BTA, demolat.
• Electra, demolat.
• Acumulatorul, demolat.
• Girueta, abandonat
• Voinicelul, abandonat.
• Gloria, demolat.
• Cinescoape, demolat.
• Mașini Unelte, abandonat.
• Chimistul, abandonat.
• Ciocanul, demolat.
• ICE, demolat.
• Ștrandul UGSR, abandonat.
• Turistul, abandonat.
• Metalul, abandonat.
• Teren Ferentari, demolat.
• Turn, abandonat.
• Șoimii IMUC, abandonat.
• Sănătatea, abandonat.
• Dinamo Obor, demolat.
• Spicul, abandonat.
• Tungal Metrou, demolat.
• ICSIM, abandonat.
• Unirea Tricolor, abandonat.
• Antilopa, abandonat.
• Cutezătorii, demolat.
• Policolor, demolat.
• Teren Rahova, demolat.
• Spicul Mopan, abandonat.
• Victoria CFR, abandonat.
• FRB, abandonat.
• Automatica, demolat.
• Urbis, abandonat.
• Mecanica Fină, demolat
• etc….

B365. ro: Răzvan Voinea, ați salutat decizia definitivă în cazul stadionului Girueta: “PUZ anulat, Girueta rămâne bază sportivă”. Baza era iubită în Berceni, pentru locuitorii de toate vârstele devenise un adevărat centru al cartierului. Cazul Girueta este un exemplu cu final fericit. Este singular sau mai sunt și alte baze care au scăpat de distrugere defitinivă?

Răzvan Voinea: Momentan, Girueta este un exemplu singular, în sensul în care a fost depus un PUZ, a fost aprobat, apoi a fost judecat și acum a fost anulat prin sentință judecătorească definitivă. Cei care au depus această contestație au fost cei de la Prefectura București; chiar dacă Consiliul General al PMB a aprobat acest proiect, Prefectura a depus o contestație, iar justiția a decis că nu se poate construi pe terenul respectiv, Girueta fiind bază sportivă. Pe lângă acest proiect, menționăm că în anii trecuți a fost redeschisă baza Mase Plastice din Pantelimon, Baza Cireșarii în Grivița (ambele având administrare publică), dar și baza CCCF (Constructorul Feroviar) în zona Străulești și baza Coresi, ambele de către un investitor privat. Insă în ceea ce privește această decizie clară a justitiei pentru baza Girueta, prin care se demonstrează că terenul respectiv este bază sportiva, avem primul caz de acest fel în trecutul recent.

B365.ro: Se întâmpla în pandemie, atunci când au trecut pe la PMB, pe repede înainte, mai multe proiecte controversate: un proiect imobiliar în cartierul Iancului-Vatra Luminoasă, Girueta și demolarea fostei Intreprinderi de Fabricație și Montaj de Ascensoare, împreună cu turnul aferent și construirea, în locul ei, a unui complex rezidențial și a unor clădiri de birouri.

Răzvan Voinea: În pandemie, au fost mai multe proiecte controversate, aprobate de PMB. În funcția de Arhitect-șef al capitalei era dl. Ștefan Dumitrașcu, cel care a aprobat foarte multe PUZ-uri de acest fel, insuficient verificate.

“Încercăm să fim cu ochii pe stadioane, să fim atenți la ce se întâmplă cu situația lor juridică”

B365.ro: Stadion de Cartier a început în anul 2016 și este coordonat de antropologul Andrei Mihail. Din el faceți parte dumneavoastră și antropologul Ileana Szasz. Ce v-ați propus?

Răzvan Voinea: Stadion de Cartier a fost inițiativa lui Andrei Mihail, care a început cu documentarea unor stadioane din sudul Bucureștiului, în zona Berceni, printre care și Girueta. Acum 2-3 ani, am intrat și noi în această echipă și, practic, am condus acest proiect către o cercetare mai accentuată, cu conotații istorice. Am vrut să aflăm exact cum au fost construite bazele sportive. Proiectul a început să crească și asta facem și asta vom face: vom documenta toate bazele sportive din București. In privința prezentului, încercăm să fim cu ochii pe ele, să fim atenți la ceea ce se întâmplă în ceea ce privește situația lor juridică.

“În anul 1989, erau aproape 300 de terenuri de sport în București”

Răzvan Voinea: În anul 1989, existau aproape 300 de terenuri de sport în București, chiar dacă multe dintre ele erau de mici dimensiuni. De exemplu, era un teren de tenis pe strada Banat, lângă Gara de Nord, care avea chiar dimensiunea unui teren de tenis, nu era o bază sportivă de amploare; mai există încă o mică bază sportivă cu terenuri de tenis în zona Parcelării Șerban Vodă (între Parcul Tineretului și Parcul Carol I). Existau 80 de baze cu teren de fotbal, pe care se putea practica sport, iar acum mai mult de jumătate din ele au fost distruse. Unele au fost distruse de tot, dau aici exemplul terenul CFR BTA, care se afla în Bucureștii Noi-Chitila. Acolo, chiar dacă era o bază sportivă, s-au construit blocuri. La fel s-a întâmplat cu fosta bază Spartac din zona Dristor, peste care s-a construit un mall. Din păcate, nu a fost respectată acea prevedere din Legea Sportului 69/200, care stipula că bazele sportive se pot desființa doar prin Hotărâre de Guvern, cu condiția construirii alteia.

Marea problemă o reprezintă bazele sportive lăsate în paragină, nu se mai face sport la ele, sunt în litigiu, iar proprietarii care au cumpărat aceste terenuri așteaptă, probabil, o relaxare a legislației ca să poată să construiască blocuri.

“Nu există un registru al bazelor sportive muncitorești, Ministerul Sportului nu lucrează la această evidență, din câte știm noi”

B365.ro: Nu vreau să am un ton de nostalgic când vorbim de comunism, dar totuși fostul regim a construit aceste baze importante pentru oraș. Există un registru pentru ele, le ține cineva socoteala, în afară de dumneavoastră?

Răzvan Voinea: Nu există. Prin proiectul Stadion de Cartier am întocmit o listă documentată cu toate aceste baze. Există stadioane mari (Ghencea, Ștefan cel Mare, Arcul de Triumf, Dudești, Stadionul Național), unde se desfășoară competiții internaționale, încadrate intr-un registru al bazelor omologate, administrat de Ministerul Sportului, însă este nevoie, în paralel, și de un registru în care să apară explicit aceste baze sportive muncitorești, ca să nu mai pierdem vremea prin tribunale. Ministerul Sportului nu lucrează la această listă, din câte știm noi. Ar trebui să facă controale, să spună exact câte baze sportive sunt în București. Este o situație care durează de ani de zile și ar trebui să fie rezolvată, astfel încât toate bazele construite înainte de 1989 să fie înregistrate ca atare și să fie menționat, în mod explicit, că în ele pot avea loc doar activități sportive.

“Dispariția bazelor sportive este un motiv destul de evident pentru decăderea fotbalului românesc”

B365.ro: Știu că ați jucat fotbal. Unde ați inceput, într-o astfel de bază?

Răzvan Voinea: Am jucat la Poiana Câmpina, acolo era stadionul care ținea de Fabrica Poiana. Acolo am făcut junioratul, pe un teren care a fost și el desființat ca multe altele din toată țara. Cele mai multe au devenit sau devin locuri pe care se dezvoltă proiecte imobiliare și acest fapt este destul de tragic. Când fabricile au fost privatizate, activitatea sportivă s-a întrerupt și acest fapt este unul dintre motivele destul de evidente ale decăderii fotbalului românesc. Pe toate aceste stadioane se desfășura o activitate sportivă gratuită, oricine putea să joace fotbal fără să plătească taxe, și acest lucru însemna o bază uriașă de selecție. Din aceste baze sportive muncitorești au plecat foarte mulți fotbaliști, care au ajuns să joace în echipa națională.

Răzvan Voinea: Cele mai bune echipe din aceste baze intrau în Liga a II-a sau în Liga a III-a. Nu vorbim de fotbal profesionist, ci mai degrabă de sport de masă, lucru de care avem nevoie din ce în ce mai mult. Lipsa spațiilor verzi în care sa se practice sporturi s-a vazut în pandemie, se vede și acum pe canicula, când este nevoia cea mai mare de ele. Inainte, existau aceste baze în care știai că poți să te duci sa joci fotbal, venea toată familia în acel spațiu verde, era o atmosferă normală, era un loc ideal pentru petrecerea timpului liber. Acum, fiecare petec de pământ este valorificat financiar.

“Pe măsură ce se tot betonează, se asfaltează, se construiește, avem nevoie de aceste spații verzi, de aceste parcuri sportive”

Răzvan Voinea: Așa cum ați spus, nu este cazul să cădem în nostalgie, ci este vorba strict de ceea ce este bine pentru societate, pentru oamenii orașului în anul 2023. Este evident că, pe măsură ce se tot betonează, se asfaltează, se construiește din ce în ce mai mult, este nevoie cu atât mai mult de spații verzi, de aceste parcuri sportive în care să se facă foarte mult sport.

“Baza sportivă din Ferentari datează din anii ’20, este cea mai veche din București”

B365.ro: În cercetarea pe care o faceți pentru proiectul dedicat cartierelor Bucureștiului, dați exemple de baze sportive.

Răzvan Voinea: Bineînțeles. Când am făcut cercetarea pentru cartierul Ferentari, detaliată și publicată, am dat peste baza sportivă de pe strada Veseliei, baza cea mai veche din București, funcțională și azi, stadionul a fost construit la sfârșitul anilor ’20. Electromagnetica se numește și există în continuare. Momentan, documentăm cartierele Crângași, Floreasca și Militari și vom include în narațiunea și analiza noastră și aceste stadioane.

“Acolo unde acum s-a amenajat parcul Operei, era înainte un stadion”

B365.ro: Echipa de fotbal U.R.A Grivița era fosta Leonida. Deci și în perioada interbelică intreprinderile aveau baze sportive și echipe de fotbal?

Răzvan Voinea: Și în interbelic, dar erau foarte puține. Am dat exemplul de la Ministerul Muncii care făcuse stadionul de pe strada Veseliei. Rapidul a fost o echipă muncitorească, înființată în anul 1923 de muncitorii de la Atelierele Grivița. Pe planul orașului din anul 1943 apar numeroase stadioane, printre care și Venus peste care, la începutul anilor 50, s-a construit Opera și s-a amenajat Parcul Operei. Prin 2010, se mai vedeau stâlpii stadionului, însă au fost înlăturați la ultima amenajare.

“Investitorii ar trebui să înțeleagă că, la urma urmei, se pot scoate bani și din aceste baze sportive, dacă rămân ceea ce au fost”

Răzvan Voinea: Exista stadionul ANEF, devenit ulterior Republicii, care a fost demolat și în locul lui se află acum garajele Casei Poporului. Nu vorbim neapărat de o practică a sportului de masă înainte de 1945, atunci existau doar câteva echipe profesioniste. Abia după anul 1945, a devenit o politică oficiala a PCR care stipula ca muncitorimea trebuie încurajată să practice cât mai multe sporturi.

B365.ro: Bine, muncitorii făceau mișcare, dar mai erau puși și să scandeze pe stadioane.

Răzvan Voinea: Și la nivel sportiv, și la nivel artistic sau educațional s-a întâmplat același lucru, dar este o discuție separată. Pe noi ne interesează ce se întâmplă azi și la întrebarea retorică: Avem nevoie de cât mai multe baze și parcuri sportive în București, știm răspunsul. Investitorii ar trebui să înțeleagă că, la urma urmei, se pot scoate bani și din aceste baze, astfel încât să atragă un număr cât mai mare de jucători și de copii care joacă fotbal, ceea ce va contribui la reprofesionalizarea fotbalului românesc.

Notă.

Mai jos, numărați dumneavoastră, locurile unde puteai să faci sport în București.