Ca să o lămuresc de la început: bucureștencele suferă pentru că sunt românce, iar un studiu recent arată că româncele sunt cele mai nefericite femei din UE, dar o să revin la acest subiect. Vestea cu adevărat proastă, doamnelor și domnilor, este că sunt grăsuță. Dacă participam la Eurovision, câștigam pe bază de body positivity, deși nu știu ce e mai popular zilele astea, să fii grăsuță sau non binară. În fine, ca să spulber orice îndoială, indirect cu ce se indentifică ochii tăi, când mănânci multă pâine și patiserie, te îngrași. Eu aș vrea acum să mă identific cu Calista Flockhart, dar nu mă lasă oglinda.
Am acumulat 7 kilograme în cele 5 săptămâni petrecute în Franța. Ce să fac? Ce să fac io? Sunt ceea ce un tată abuziv ar numi o p*z*ă slabă atunci când văd pâine, iar în Franța pâinea e superbă, mai ales specialitatea livarotaise. Eu credeam că e faimoasă în Franța, dar Google nu a auzit de ea. Mi se explică acum de către prietenii mei că aici, în Bretagne, se întâmplă ca oamenii să mai inventeze nume de produse. Asta e un fel de baghetă, așa, gen o ciabatta mai mică, un fel de baghetă slabă cu coaja foarte crocantă și un miez din ăla care îți ia limba în gură înainte să îl înghiți. Dacă ești singur acasă poți să ții bagheta în mână să muști din ea, apoi să-ți dai una cu ea la popou și, până o termini pe ea, termini și tu.
Și am mâncat și dulciuri, vai steaua mea, mâncați-aș gura ta, niște waffle din alea subțiri, așa, astenice, firave, vai steaua lor, nu le-ai trimite pe front să te apere. Când te uiți la ele au credibilitatea unei scuze în fața maică-tii când ai chiulit de la materia pe care n-o halești. Câte, ochii mei, calorii să aibă 65 de waffle din alea cu vanilie? În plus, prietena la care stau face piureul cu ceapă verde trasă în unt, adică perfect pe întins pe o felie de pâine. Da, eu mănânc piure pe pâine. Piureul de cartofi e mâncarea mea preferată și, dacă mi-aș deschide un business ar fi un loc un de s-ar vinde non stop piure și care s-ar numi Mereu Pireu.
Sunt grăsuță. Bă, și am muncit un pic, știi? Muncă fizică. Prietenii la care sunt în vizită au o spălătorie curățătorie din asta unde vii să-ți speli hainele și lenjeria de pat dacă nu vrei să ți le speli acasă și, deși nu mi-o cer, ca să-mi justific prezența la masă, vin să ajut și eu. Viața mea sunt prosoapele. Au câteva pensiuni clienți și respectivii aduc multe lenjerii de pat și multe prosoape la spălat, iar mie îmi face o deosebită plăcere să stau să împăturesc prosoape albe imaculate câteva ore pe zi. Prosopel după prosopel după prosopel, timp în care mintea mea poate să cutreiere ce meleaguri vrea ea. Recomand oricui muncă fizică ce nu necesită minte.
Prosoapele le iubesc pentru că sunt cele mai satisfăcătoare în sensul că plec de la niște grămezi de prosoape murdare și ajung la niște stive de prosoape curate împachetate impecabil, ceea ce mi-ar plăcea să-mi fie un exemplu și pentru gânduri. Săptămâna asta, de exemplu, a venit o doamnă cu un infinit de prosoape. Și n-are decât opt camere la pensiune, deci cred că singura explicația e că domnii care s-au cazat la dumneaei și-au sunat familiile și prietenii să vină și ei să se șteargă, că sunt prosoape din alea curate și pufoase. În fine, ideea e că se consumă calorii cărând coșuri cu rufe murdare, întinzându-le la uscat, împachetându-le, având grijă de albeața lor. Nici nu vreau să-mi imaginez cât de grăsuță aș fi fost fără spălătorie. Bine, și eu prost că m-am cântărit, dar asta a venit după ce m-au strâns niște pantaloni care nu mă strângeau.
Și ce mai tura mura, la spălătorie se ascultă podcasturi și emisiuni. Eu nu prea sunt genul podcasturi, întrucât sunt o persoană slabă și-mi vine să judec, dar acum am ajuns să fiu familiar cu invitații domnului Micuțu sau cu emisiunea de conspirații a domnilor Gojira și Oreste. Aici am aflat de civilizația Anunaki care ar fi venit pe pământ unde au alterat genetic varii maimuțe în scopul de a a-i crea pe oameni care să le fie sclavi, foarte mișto podcastul și foarte de bun simț cei doi moderatori, chiar recomand și o să mai ascult.
Micuțu ca Micuțu, Gojira ca Gojira, însă preferatul prietenilor mei este de departe, de foarte departe, mult mai departe decât e Franța de România, aproape la fel de departe cum sunt eu de heterosexualitate, este Domnul Nostru Răzvan Exarhu pe care îl ascultăm zilnic. Eu mai încercasem să ascult Morning Glory și mai în trecut decât acum și îmi plăcea Domnul Exarhu, dar nu mă fermeca. Din fericire pentru toată lumea, Domnia Sa merge la terapie din câte am înțeles de la prietenii mei, iar acest lucru începe să se vadă, pentru că are multe glume vesele. Alături de colegii dumnealui, bineînțeles.
Având depresie, mie înainte mi se părea nefiresc să încep ziua zâmbind și de asta chiar îmi făcusem o rutină din a contempla gânduri negre când îmi despărțeau zorii pleoapele. Acum, cu Răzvan și cu prosoapele, nu mai e cazul, dacă mai dau și de vreo oglindă parcă chiar îmi vine să flirtez cu mine când mă cuprind zâmbind. Ce faci, pisi? Eh, uite, cu prosoapele. Tu? Eu cu plăcerea de a te vedea. Asta îmi place foarte mult la Morning Glory, că se simte zâmbetul oamenilor din studio lipit de microfon. E funny chiar și când le vin invitați serioși, cu subiecte mai puțin vesele, iar dialogul e ceva de genul acesta. Invitatul: Am fost la un pas de moarte. Exarhu: Probabil am fi avut pe altcineva invitat dacă pasul ăsta nu exista.
În fine, de la această celebră emisiune care se consideră la mișto o mizerie, pentru că în fața lui Dumnezeu nu se merge nici cu falsă modestie, nici cu aroganță, am aflat eu că un studiu făcut pe 79.000 de femei din întreaga lume arată că româncele sunt cele mai nefericite din U.E. și aproape cele mai nefericite din Europa, depășite în nefericire doar de bosniace, moldovencele de peste Prut și de albaneze. Pentru că pe mine m-a învățat viața că femeile sunt ca morții, deci despre ele numai de bine, nu voi face nicio glumă pe acest subiect, ci doar îl voi relata, însă ceea ce mi se pare îngrijorător este că o treime din femeile chestionate au declarat că în ziua precedentă au avut dureri fizice. Dacă e să facem un raport asta înseamnă cam 1 miliard de femei care au dureri fizice hai să zicem în fiecare zi. Adică acum 1 miliard de femei au dureri fizice.
Când am sunat-o pe Ana de la B365 să-i propun subiectul ăsta, mi-a zis că e bun și apoi, știindu-mă cu depresie, m-a întrebat ce fac, iar eu i-am zis că de când depun muncă fizică am mai puțin timp să fiu nefericit. Apoi mi-am dat seama că și de când ascult Morning Glory sunt mai puțin nefericit, așa că nu știu, nu e o concluzie, e doar o părere, dar poate româncele sunt nefericite pentru că nu-l ascultă pe Exarhu de dimineață sau, uite, ca să nu fiu părtinitor, poate nu ascultă ceva funny pe gustul dumnealor de dimineața. Mda. Am inventat foarte multe ape calde în articolul ăsta, gen că mișcarea și umorul ajută sau că Morning Glory e o emisiune care prinde. Mă duc să mă spăl acum că tot e am adus în discuție apa caldă. Doamne ajută și Doamne ferește, gloria dimineții ne izbăvește. Adișorul e Ascultătorul.