CONTRIBUTORS

#Breakingnews. Femeile românce, modele mult peste manechinii români

M-a rugat cineva încă o dată să mai scriu despre femeia ideală. Mă gândesc că a venit și ziua  opt a saturnaliilor dedicate celor mai chinuite femei din UE: româncele.

Scriam tot aici, într-unul dintre textele despre femeia dragobetană autohtonă. Reaiu puțin pentru o justă încălzire: 

„Făcând abstracţie de acea femeie olimpiană care nu face la toaletă, e machiată şi sensibilă tot timpul, miroase a fân şi mere, găteşte mai repede ca Jamie Oliver, e mai frumoasă şi mai curajoasă decât un spartan, fără să facă paradă de asta, mai există „un must“ în iconografia mea personală feministoidă: să fie româncă şi mai bine făcută, nu în sânge. Asta nu pentru că, să zicem, japoneza, la care tot bărbatul visează când se răsfaţă în visele sale extraconjugale, n-ar fi ideală în gheişitatea ei. Aici nu e vorba de superioritate sau pedigree, aici e o treabă sigură: pe-a noastră o ştim! Bine. Am zidit-o, s-a sinucis gravidă în şopronul lui Ion – blestemul pământului, ne-a gătit sarmale şi cozonac la Crăciun şi la Paşti, am bătut-o ca pe o vită in mitocănia noastră pastorală sau ne-a oferit exemplul cel mai „bărbatesc“ din toată istoria literaturii române poliţiste: Vitoria Lipan, singura femeie care a demonstrat tuturor bărbaţilor, pe lângă eroismul său cu batic negru, mai ales ce-nseamnă lucrul bine făcut şi, mai ales, cu happy end-ul cel imposibil din toată cultura noastră epică şi baladescă: criminalul este omorât”

Nu întâmplător, cele mai iubite femei din istoria țării au fost Reginele

Regina Maria. Care, alături de Elizabeta Rizea, Principesa Ileana sau Maria Tănase au fost mai românce decât toţi marghilomanii şi cosmonauţii noştri. Ca să nu mai zic de femeile din Escadrila Albă – singura unitate de avioane sanitare din lume pilotate de femei sau de cea mai vânată intelectuală de către regimul Ceaușescu: Monica Lovinescu. Sau de Ana Aslan. Sau de prima femeie ministră a Sănătății din România: Florica Bagdasar. 

„Te binecuvântez, iubită Românie, ţara tuturor bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelșugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic îmbelșugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută. Am credinţa ca v-am priceput: n-am judecat, am iubit.“ 

Nu prea am ascultat-o, dacă e să ne uităm în oglinda ultimilor 70 de ani. Dimpotrivă, am fost hoţi, necinstiţi şi nepricepuţi, iar azi am ajuns, în fălnicia noastră de juveţi ai unor mari putori. Avem însă o certitudine în mitologia noastră de adevăruri de băgat în venă, cu care ne halucinozăm: 

„Românca e frumoasă!”

A devenit oficial. Toţi idioţii făcuţi reporteri tabloizi întreabă pe aeroport, cu aplombul slugii care aşteaptă recunoaştere internaţională, la plecarea  diverşilor vedeți petrecuți cu sarmale și folcloriste, următoarea întrebare de țară tarabizată:  „Eh, cum v-au plăcut femeile din România!!!?“- un clişeu dezgustător în abisul nostru psihanalitic de neam prost. Ar fi trebuit să urmeze: „Mai serviţi şi data viitoare sau v-aţi săturat pentru totdeauna!!?“

Genul ăsta de „pescărie naţională“ este amprenta unei nefericite supraviețuiri, la care violența în familia tradițională are cote de neatins la nivel european..

Cum ne place nouă, bărbaților, să fie femeia noastră când nu e curvă

Ar putea fi un seminar naţional anual, pe care l-aş propune în recent votata Zi a Bărbatului din noiembrie. În care să zică şi bărbatul român, aşa prost şi urât cum este el, ce vrea de la „muierea“ lui cea frumos curgătoare.

Femeie care oricum munceşte mai mult ca noi şi başca, mai ţine şi steagul sportului românesc în erecţie, fiind singura specie traco-getă care câştigă medalii şi podiumuri internaţionale pentru ţara noastră (handbal, tenis, atletism, spadă, judo gimnastică şamd). 

Ca să nu mai zic că singura femeie despre care a declarat public ayatalohul presei de capă şi sfadă, CTPopescu, că-i „pupă adidașii din picioare“, a fost Simona Halep. Asta nu a zis-o nici despre Dumnezeu în extrem de rarele sale momente de efuziune erotologică. 

Bărbaţii noştri au devenit nişte telespectatori cu burtă, care-și duc cel mult copiii la grădință in sec XXI. Cât despre cei care au făcut politică în ultimii 31 de ani, nu pot zice decât că sunt nişte „cocoşi“ care a intrat uşor în abatorul instituţiei celei mai puternice femei din istoria României, după Elena Ceaușescu, Laura Kovesi. 

Ce vreau să spun şi spun este că „bărbatul român“ a devenit o specie inferioară care arată ca Măruţă când e vesel, împuşcă mistreţi şi femei ca Ţiriac când are bani, vorbeşte mult ca Florin Piersic când îmbătrâneşte, are gusturile portuare ale lui Băsescu când îi ajunge „păsărica“ pe masa de preşedinte sau freza influencerului educațional, Selly. 

Singura fiinţă în care eu, ca popor, îmi pun speranţa este Femeia şi Mama. Numai ea ne mai poate salva de la prostia şi ura în care ne scăldăm. 

Şi, dacă mâ gândesc bine, singurul om căruia am vrut să-i fac statuie, dar n-am avut cu cine, a fost Elisabeta Rizea (noroc tot cu această femeie gălăgioasă, Armand Clotilde, franțuzoaica care a inaugurat Parcul Elisabeta Rizea), femeia care spunea despre lumea bărbaţilor pentru care făcuse închisoare de mai multe ori: 

„Trei zile de-oi mai trăi, dar să văd că se limpezeşte lumea!“


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button