Blocul-simbol din Bucureștii, cu cântec dedicat și foarte fredonat și cu prezent de mare risc seismic. “Ușa e veche, broasca-i nouă, Piața Romană Nr. 9”

Piața Romană  – și imediat ajungem la Nr. 9 – este un loc emblematic al Bucureștiului, punct de reper unde se intersectează mai multe mari artere de circulație: bd. Lascăr Catargiu (fost Ana Ipătescu până în 1990), bd. Gheorghe Magheru, bd. Dacia, strada Mendeleev și str. Căderea Bastiliei (fostă str. Cometa).

„Piața Romană Nr. 9” – Blocul socialist cu coloane de la Romană este încadrat la clasa I de risc seismic

Piața Romană s-a numit inițial “Lascăr Catargiu” și avea în centrul său monumentul omului politic, Lascăr Catargiu, cel de-al șaselea prim-ministru al României, pentru patru mandate. Majoritatea clădirilor care străjuiesc Piața Romană sunt imobile de patrimoniu.

Numele de Piața Romană vine de la denumirea actualei străzi Mihai Eminescu (aflată în vecinătate), care se numea în trecut strada Romană

Cunoscutul “bloc cu coloane” – extrem de cunoscut mai cu seamă de când Nicu Alifantis a început să ne cânte povestea din „Piața Romană Nr. 9”-  a fost construit în perioada 1959-1961 și completa seria clădirilor interbelice de pe bulevardul Magheru, serie formată din Blocul Leonida (proiectat în anul 1937 de arh. Ion Giurgea), imobil ce avea la parter faimosul show-room de automobile de lux al lui Leon Leonida.

Povestea clădirii Leonida, amai jos:

• Ce știm despre Blocul Leonida e greșit. Cine a construit Templul Automobilului din Bucureștiul interbelic, acum cu sanctuar fast-food la parter | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu

Blocul cu coloane de la Romană, cu magazine la parter, a fost edificat în anul 1960 de Institutul Proiect București, proiectant arh. Sofia Ungureanu.

O imagine extraordinară ne arată imobilul fără reclame pe fațade, cum nu l-am mai văzut.

În blocul Leonida, ulterior, a funcționat magazinul “Polar”, care a devenit în anii ’70, “Vânătorul”. Alături se afla blocul Casata (proiectat în anul 1936 de arh. Jean Văleanu), la parterul imobilului aflându-se cofetăria Casata. Blocul Casata s-a prăbușit la cutremurul din 4 martie 1977. (Sursa Agerpres).

Piața Romană nr. 9 – Blocul cu coloane, ridicat în stil modernist socialist, imobil simbol al Bucureștiului 

În prezent, blocul cu coloane de la Romană este încadrat la categoria 1 de risc seismic. Într-o garsonieră, la etajul 8 al blocului cu coloane, a trăit și a creat Nicu Alifantis cele mai frumoase melodii.

Nicu Alifantis este muzician, poet, cântăreț și compozitor de muzică folk și muzică de teatru, un artist foarte iubit.

Despre viața în „Piața Romană Nr. 9”, artistul povestea:

„În Piața Romană am avut o perioadă fabuloasă care a dat și un cântec, un album, Piața Română nr 9. A fost prima locuință pe care am primit-o de la Teatru Mic. În timpul comunismului, exista un cerc vicios: nu puteai să fii angajat, dacă nu aveai buletin de București, și nu ti se dădea buletin de București, dacă nu erai angajat. Pentru obținerea unei locuințe au intervenit domnii Dinu Săraru și Adrian Păunescu, care au reușit să obțină o dispensă de la CC UTC și așa m-au angajat la Teatrul Mic.

Odată angajat. am reușit să obțin buletinul, dar nu aveam casă și așa am obținut garsoniera din blocul din Piața Română nr. 9. M-au zgâlțâit acolo mai multe cutremure, la cel din 1985 stăteam chiar la geam și a fost foarte neplăcut. Acolo unde se îmbinau corpurile blocului aveam permanent o fâșie, o crăpătură, care uneori era mai mare, alteori era mai mică, dar ea era permanentă, a mărturisit Nicu Alifantis la Florin Călinescu Show, ediția 22.

E destul de mică camera mea 

Dar încap toți prietenii mei în ea.

Stau în picioare, se așează pe jos 

Ei sunt cuminți și vorbesc frumos.

Așa că vino sus dacă plouă,

Piața Romană, numărul 9.

Nicu Alifantis, despre Piața Romană nr 9: A fost loc binecuvântat pentru mine

„Aici am locuit eu, cântecul a fost scris chiar acolo. Important este că în acest loc s-au întâmplat multe și frumoase, a fost prima mea casă pe care am primit-o în București, odată cu buletinul de București. Acolo s-a născut fata mea cea mare, Maria, acolo m-am îndrăgostit de Anca, soția mea.

Acolo s-au născut foarte, foarte multe spectacole de teatru, acolo s-au creat multe cântece, acolo au fost imprimate două discuri, acolo am avut un mic studio care după aceea a ajuns la domnul Baniciu. A fost un loc binecuvântat pentru mine. L-am vândut în anu 1997 și sigur că îmi pare rău acum că l-am vândut.

Amuzant este că cel care mi-a cumpărat casa ( era un bogătan, avea o stradă întreagă luată pe undeva pe lângă Dorobanți) m-a întrebat cu cât vreau s-o dau, eu i-am zis o sumă și el mi-a dat 1000 de dolari în plus. -Dar de ce?, l-am întrebat. -Ei, lasă că te știu eu, tu ești ăla care cânți, a mărturisit Nicu Alifantis la Național FM, Interviu Nicu Alifantis cu Teo Boar și Adrian Lascu.”

“București, oraș al poeziei” este titlul unui alb album semnat de Nicu Alifantis”

„Bucureștiul a fost un oraș al poeziei, un oraș foarte frumos. Eu, în tinerețe, când am poposit aici prima dată venind de la Brăila, aveam o mătușă la București, aveam 8 sau 10 ani, dacă nu chiar mai puțin. Atunci Bucureștiul era un oraș mare față de Brăila mea, lumea era altfel, lumea vorbea altfel.

Eu când am venit prima dată în București și am auzit cum vorbeau oamenii aici, mi s-a părut că vorbesc o altă limbă, pentru că la noi, la Brăila, se vorbea mai molcom, mai așezat. Aici se vorbea mai incisiv, cu multe neologiosme, a fost o surpriză teribil de plăcută.

M-am adaptat foarte repede, am bătut mult Bucureștiul în tinerețea mea și am ajuns aici în 1976. Am luat viața în piept, am zis că mă fac artist de București. De aici, în primul rând, se dădea ora exactă, de aici pleca totul.

Dar acum, Bucureștiul nu mai este orașul poeziei, eu i-am văzut pe bătrânii care jucau șah în Cișmigiu, am văzut plimbările pe paturi de frunze prin Herăstrău. Bine, acum și trăim într-o lume nebună, în care totul e pe repede înainte. Bucureștiul este obositor acum, a mai mărturisit Nicu Alifantis la Național FM, Interviu Nicu Alifantis cu Teo Boar și Adrian Lascu.”