Blocul Cantacuzino, prima clădire de apartamente din București unde locuințele au fost vândute, nu închiriate

Pe lângă faptul că se află la intersecția dintre Strada Frumoasă și Calea Victoriei, Blocul Cantacuzino este cunoscut și pentru un alt aspect, și anume faptul că a fost prima clădire de apartamente construită pentru ca spațiile sale să fie date spre vânzare, și nu închiriate, cum era practic obiceiul până în 1922, anul inaugurării.

Putem spune că știm care a fost prima, însă e greu de aflat care va fi și ultima. Blocul Cantacuzino a fost prima clădire din București ridicată pentru ca apartamentele din interiorul său să fie vândute, un lucru neobișnuit acum mai bine de un secol. Pe atunci, apartamentele erau închiriate de către stat sau de către societăți private către angajații lor.

Povestea Blocului Cantacuzino

După cum probabil este intuitiv din numele neoficial al imobilului, istoria sa este legată cumva de neamul lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, cel cunoscut drept „Nababul” datorită averii sale impresionante. Mai mult, Strada Frumoasă a purtat o perioadă numele de Strada G. G. Cantacuzino, însă s-a revenit la denumirea menționată anterior, tot datorită „Nababului”. Mai precis, datorită locuinței sale, „casa frumoasă” de pe Calea Victoriei – palatul Cantacuzino, sau Muzeul George Enescu de astăzi. Proprietarii apartamentelor de pe latura sudică a clădirii au norocul de a vedea în fiecare dimineață Calea Victoriei și spre grădina impresionantă a muzeului George Enescu.

Terenul pe care s-a ridicat Blocul Cantacuzino îi aparținea de asemenea „Nababului”, clădirea fiind deținută de arhitectul Ștefan Burcuș și inginerul Ermil A. Pangratti, patronii societății „Construcția Modernă”. Imobilul, conceput cu patru scări de acces și cu cinci etaje, a fost gândit de la start cu mai multe apartamente, spațioase, menite să fie vândute direct către locuitori, nu către instituțiile statului sau către societățiile care le închiriau ulterior angajaților.

Imobilul, realizat în stil eclectic, a fost construit între anii 1921 și 1922, fiind realizat de arhitecții Ștefan Burcuș și Virginia Andreescu Haret, dar și de inginerul Ermil Pangratti.

Alte clădiri au urmat modelul Blocului Cantacuzino la scurt timp

Clădirea este concepută din patru tronsoane, respectiv două identice și două diferite, în capetele imobilului. De asemenea, toate cele patru scări au ieșiri spre o curte lungă, dispusă la fațada posterioară a imobilului. Blocul nu este simetric în totalitate, deoarece numărul camerelor și dimensiunile și proporțiile acestora diferă de pe o parte pe alta. Totuși, bucătăriile și camerele de serviciu sunt dispuse în manieră simetrică, deoarece sunt realizate în jurul scărilor de serviciu. La mansardă se aflau camere ce erau concepute pentru a fi utilizate de echipele de muncitori ce aveau sarcina de a repara și de a întreține imobilul.

Nu în ultimul rând, acest modus operandi a fost preluat de mai multe proiecte la scurt timp, fiind vândute apartamente proprietate privată și în clădiri precum cele două de opt etaje din Piața Senatului, sau imobilul de pe strada Episcopiei 2-4.

Citește și

• EXCLUSIV | Cum a ridicat Nababul Palatul Cantacuzino, azi Muzeul Enescu. Mărețul monument simbol din București e foarte degradat, iar restaurarea nu se mai termină
• Fântâna Cantacuzino din Parcul Carol, atunci și acum, alb-negru și color. E neschimbată de peste 60 de ani. „Parcă timpul s-ar fi oprit în loc”
• „Fabulos e aici!” Peste 700 de oameni, la Mausoleul Cantacuzino, monument istoric din Cimitirul Bellu. “Din mozaicul cu foiță de aur nu s-a desprins nicio bucățică”