Blestemata trotinetă electrică și criminalul care mi-a călcat cea mai mișto negustoreasă din lume de pe Coposu-Mântuleasa

Am fost alaltăieri la buticul meu preferat cu de toate. E pe Coposu-Mântuleasa

Mi-au lipsit omul și locul. O supergagică foc de negustoreasă, de o viață singură în biznis, luptându-se cu trenduri și alte mațe ale consumismului. A rezistat și pe vremea mallurilor, și a vrăjelilor cu my mega, my oșan, my draci și laci. Are oamenii ei ce-i aduc roșia roșie, brânza brânză. E o butică fără nume, dar pe care o cunoaște tot omul acolo, e lipită de măcelărie, în rând cu pantofăria. Repet, pe Coposu colț cu Mântuleasa. Mereu ne dăm binețe. Mor după pâinea ei pe vatră, o mănânc în drum spre casă. Mor după perele ei zemoase ca New Yorkul, hai să nu continui cu deliciile pe care le neguțează. Îmi place că vinde direct din lăzile pe care le primește, îmi place că umblu printre lăzi ca printr-un labirint de comori. Simplă butică, cintse cui te ține, la stradă, de mii de ani.

Să povestesc ce-a pățit omul ăsta, care mereu e simplitatea, dar și eleganța în persoană

Oricât de greu îi este aici, e de o eleganță femeia cum rar vezi. Bun, să termin cu ceea ce văd, simt în fiecare zi de când o știu. Să trecem la rău. Când închidea acum vreo două-trei săptămâni, punea zăvorul și lacătul pe butică, seara, la asfințit, trece o trotinetă cu un trotinar și intră în plin în săraca femeie. Ea cade ca o cârpă trăznită în mijlocul străzii, nu-și revine, o dor oasele, nu vede bine. Ce credeți? Trotiordinarul fuge, nu-și cere scuze, fuge laș. Femeia se ridică, își închide butica și merge la doctor singură. Cât curaj. Are mâna ruptă și numeroase plăgi, râni. E ca o clătită prea prăjită. Incredibil. Aflu povestea și rămân stană de piatră. Nu-mi vine să cred.

Omul o poate păți, chiar dacă nu vrea, doar ieșind pe stradă

Omul este lovit de ideea cretină a trotinetiștilor că trebuie să ai viteză și că nu trebuie să oprești niciodată. Laș om, întoarce-te pe Coposu-Mântuleasa, acolo unde ai nenorocit zile și săptămâni în viața unei femei care nu ți-a făcut nimic, nimic. Victimă a lașității tale. Vino înapoi și suferă. Sunt sigur că femeia se va uita la tine cu ochii ei cuceritori și nu va spune nimic. Așa e ea. Că stă lângă Biserica Sfântul Mina? Că așa e ea. Privire iute, grea și fără limbariță?

• Nota B365.ro: Alte drumuri cu Eugen prin București, aici:
  • Unde-au dispărut chiloții expuși pe sârme prin balcoanele din București și ceva noutăți despre spălatul rufelor în public
  • Zeița de la taraba cu curcani din Piața Râmnicu Sărat de la noi din București
  • Negoiță Sector 3 și ursul. Cum s-a răzbunat natura pe Robert Negoiță și-un ursuleț de pluș ieșit la șosea în București