Biserica Anglicană, crâmpeiul de sacru englezesc de la București. Credincioșii se împărtășesc și azi din potirul dăruit de Regina Maria

Biserica Anglicană din București (The Anglican Church of the Resurrection)  are o poveste  strâns legată de inima și de profunda spiritualitate a Reginei Maria.

Lăcașul de cult reprezintă oaza sacră de la Grădina Icoanei, locul în care Regina României Mari medita și se ruga, biserica pe care a patronat-o și a înfrumusețat-o toată viața, spațiu sfânt care îi amintea de copilăria sa din Anglia.

Monumentul istoric a rezistat războaielor și perioadei staliniste și continuă să impresioneze pe oricine își ia răgaz să o admire.

Biserica Anglicană, oază de pace și liniște pentru expații englezi, loc sacru în care psalmii răsună și azi în limba lui Shakespeare

Clădirea de cărămidă roșie tipic britanică, cu arhitectură de început de secol XX, de pe strada Xenopol, colț cu Arthur Verona, este singurul lăcaș de cult anglican din București, o minune arhitecturală zveltă, sobră și elegantă.

Biserica Anglicană a fost construită în stil neogotic victorian, după planurile arhitectului Victor Stephanescu și a fost mereu susținută și protejată de Regina Maria. În anul 1900, Sir John Kennedy, ambasadorul Marii Britanii la București a obținut, cu titlu de gratuit, terenul de lângă Grădina Icoanei pe care se va ridica impresionantul edificiu.

Campania de strângere de fonduri a fost însuflețită de Prințesa Maria, care va regăsi mereu în această biserică o fărâmă din Anglia natală. În prezent, Biserica Anglicană aparține de Dioceza Europei și se află în subordinea Arhidiaconului pentru Europa Centrală, cu sediul la Viena. Terenul pe care a fost înălțat monumentul aparține Marii Britanii.

De confesiune protestantă, Regina Maria s-a convertit la ortodoxie de dragul și în legea țării sale

Regina Maria a României, pe numele sau întreg Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha s-a născut la 29 octombrie 1875 și a fost botezată în religia protestantă. Mama sa, marea Ducesă Maria Alexandrovna Romanov, era fiica Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, fiind de religie ortodoxă.

După căsătoria cu Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, Maria a avut obligația de a-și boteza copiii în religia oficială a țării pe care a îmbrățișat-o și a iubit-o. Testamentul Reginei Maria rămâne cea mai frumoasă declarație de dragoste făcută vreodată țării noastre.

“Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea”

Țării mele și Poporului meu,

Când veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veșnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Și totuși, din marea dragoste ce ți-am purtat-o, aș dori ca vocea mea să te mai ajungă încă o dată, chiar de dincolo de liniștea mormântului.

Abia împlinisem 17 ani, când am venit la tine. Eram tânără și neștiutoare, însă foarte mândră de țara mea de baștină, și am îmbrățișat o nouă naționalitate, m-am străduit să devin o bună româncă (..).

Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută (..).

Am fost crescută în spiritul principiilor de fier ale mamei, anume că nu trebuie să te lași niciodată nici în voia iubirii, nici a emoției, nici a bolii. Eu m-am oprit la boală.Toate finalurile de viață sunt atât de triste? (Regina Maria în Jurnal).

Biserica a fost închisă pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, redeschisă în 1944 și din nou închisă în perioada stalinistă

Pe la 1900, în București se formase o minusculă comunitate britanică, compusă îndeosebi din mult căutatele guvernante englezoaice ale familiilor cu stare, din câțiva evrei convertiți de misionari anglicani și din personalul diplomatic al Majestății Sale în România. Se întâlneau, pentru slujbe religioase, în câteva cămăruțe. Printre ei, un membru de vaza: Maria, soția prințului moștenitor Ferdinand, nepoata a Reginei Victoria a Regatului Unit. Deși convertită la ortodoxie după primirea în familia regală a României, voia uneori să participe la un serviciu religios în credința copilăriei ei.

Regina Maria a promis ajutorul pentru ridicarea unei biserici anglicane: aceasta a fost terminată în 1914, dar avea să intervină Primul Război Mondial. A fost mobilată după încheierea conflagrației și prima liturghie s-a putut ține aici abia în 1920, cu potirul pentru euharistie ce fusese donat anterior de Regina Maria, din care credincioșii se împărtășesc și astăzi.

De Crăciunul anului 1940, biserica se închide: cum Marea Britanie și Germania nazistă erau în război, iar România era aliata acesteia din urmă, lăcașul de cult al dușmanului trebuia anihilat. Aici intervine un înger păzitor, tot o Marie, de data aceasta o femeie simplă, îngrijitoarea clădirii; vreme de patru ani, până la redeschiderea din 1944, cu un devotament ieșit din comun, s-a dus permanent, fără să fie plătită, a făcut curat, a avut grijă ca obiectele să rămână așa cum erau. (Sursa: Dilema Veche, 4 noiembrie 2009).

La începutul anilor ’80, cealaltă Maria, îngerul păzitor al Bisericii Anglicane, credincioasă care a avut grijă de biserică în timpul războiului și în perioada stalinistă, avea să primească Crucea Sfântului Augustin din partea Arhiepiscopului de Canterbury.”