Bătrâneii din Kiev au un mod inedit de a se lupta cu bombele lui Putin – aleargă zi de zi prin oraș, deși exploziile se aud zilnic în capitala Ucrainei

10 mart. 2022
311 Afișari
Bătrâneii din Kiev au un mod inedit de a se lupta cu bombele lui Putin - aleargă zi de zi prin oraș, deși exploziile se aud zilnic în capitala Ucrainei
Bătrâneii din Kiev au un mod inedit de a se lupta cu bombele lui Putin - aleargă zi de zi prin oraș, deși exploziile se aud zi de zi în capitala Ucrainei. Sursa foto: The Guardian

Un grup de alergători seniori din Kiev sfidează războiul din jurul lor în fiecare zi alergând prin oraș. Deși marea parte a vecinilor din jur au plecat din oraș sau au început să se adăpostească, „bătrâneii” au regăsit în alergat un mod de a se răzvrăti împotriva ororilor începute odată cu invazia armatei ruse. Deși zilnic se aud bombe și focuri de armă, alergătorii seniori nu se gândesc să se oprească din efortul lor prea curând.

În timp ce lumea privea îngrozită cum războiul din Ucraina devenea din ce în ce mai violent, un bătrânel din Kiev se putea lăuda cu faptul că tocmai a alergat 11 kilometri. Numele său este Nikolai Plyuyko, și a alergat 48 de maratoane pe parcursul vieții sale. De meserie a fost inginer, și a servit în armata sovietică în tinerețe. Bombele și gloanțele lui Putin nu i-au deranjat programul alergărilor, astfel că seniorul a adunat în ultimele două săptămâni 150 de kilometri alergați.

Plyuyko a rămas în casă doar două zile. „De ce să mă îngrijorez? Deja mi-am trăit viața”

Deși majoritatea cetățenilor din Kiev s-au ferit pe cât posibil să iasă afară de la începutul războiului, Plyuyko râde în fața pericolului.

„Când ies la alergat aud mai mult de 10 explozii care sunt la o distanță de cel mult 20 de kilometri. (…) De ce să mă îngrijorez, deja mi-am trăit viața”, spune bătrânul, potrivit The Guardian.

Singurele două zile în care nu a ieșit din casă au fost cele în care primarul capitalei, Vitali Klitschko, le-a cerut tuturor să rămână în case. Plyuyko vede în alergările sale zilnice un exemplu de putere al ucrainenilor, dar și un prilej pentru a-și încuraja concetățenii pe care îi vede pe drum.

Bătrânul aleargă de obicei în parcul Natalka, un parc public aflat pe cursul râului Nipru. În ultimele zile, acesta a început chiar să intre în apa rece ca gheața la finalul alergărilor sale, pentru a-și controla termoregulația și pentru a găsi „energie în corp”. Mai mult, Plyuyko ajută cu treburi mărunte și cumpărături oamenii care nu sunt la fel de mobili și activi ca el. Localnicii îl cunosc și îl respectă, poreclindu-l „unchiul Kolya”.

Majoritatea oamenilor care au rămas în Kiev acum sunt fie vârstnici, fie au decis să lupte pentru a-și apăra orașul. Totuși, în capitala Ucrainei mai există seniori activi. Un alt exemplu este Vladimir Shymko, un bărbat de 67 de ani care consideră alergările pe care le face zilnic drept o sursă de motivație și inspirație pentru cei care au rămas în Kiev.

„De când a început războiul am alergat non-stop; mă ajută să trec peste aceste vremuri tulburi”

Un alt alergător experimentat din Kiev este Konstantin Bodnarev, în vârstă de 61 de ani, acesta fiind alergător de cursă lungă încă din 1983. De când a început războiul a alergat 73 de kilometri, și spune că asta este una dintre puținele activități din viața de zi cu zi care i-au rămas.

„De când a început războiul am alergat non-stop; mă ajută să trec peste aceste vremuri tulburi”, spune bărbatul.

Shymko, de asemenea, a continuat să alerge, iar în ultima săptămână a parcurs 32 de kilometri. Pasiunea sa pentru alergat a început în anii 70, bărbatul de 67 de ani participând la 40 de maratoane, în orașe precum Berlin, Bratislava, Praga, și țări precum Polonia și Belgia, dar și în mai toate orașele din Ucraina. Întrebat ce l-ar opri din alergat, Shymko a răspuns macabru că s-ar opri doar dacă „ar fi împușcat de mai multe ori”.

Bodnarev verifică zilnic dacă prietenii săi din afara Kievului aleargă în continuare, acesta fiind un mod de a se mai liniști în ce privește războiul. Faptul că ei aleargă și datele lor apar pe aplicația de monitorizare a curselor este dovada faptului că sunt bine și că trăiesc. Totuși, acesta este îngrijorat cu privire la un prieten alergător din Harkov, care nu a mai înregistrat curse completate în ultimele zile.

Întrebat dacă va alerga și în situația în care războiul se va înrăutăți, bărbatul a răspuns simplu: „Sunt de părere că dacă cineva nu vrea să alerge atunci va găsi orice scuză, însă va găsi o cale dacă vrea să alerge cu adevărat. Cred că voi continua să alerg. Trebuie să continui să fac mișcare”.

Cookies