CONTRIBUTORS

Bătrâna mamă cerşetoare

Nu de puţine ori, când am trecut prin faţa actualului Mega Image Sebastian, mi-a fost dat să văd o bătrână care cerşea. La un interval de două-trei zile, o vedeam înfofolită cu o haină neagră, fie şi vara, cu o sacoşă din pânză ieftină strânsă în jurul cotului. Nu zicea nimic. Stătea acolo cu ochii-n pământ, ruşinată parcă de ceea ce făcea. Şi de primit, chiar primea şi fără să zică nimic. Nimeni nu-i dădea bani, ci doar produse. De la cutii de lapte şi pâine până la conserve sau dulciuri. Mi s-a părut o metodă clasică de cerşit. Să creezi artificial un sentiment de milă unor oameni care, dacă îşi permit să facă câteva cumpărături seara când se întorc de la serviciu, au impresia că i-a lovit providenţa. Plus că vis-a-vis este şi o biserică, iar impactul şi efectul artisitic erau cu atât mai mari.

Am trăit cu impresia asta aproape doi ani. Până acum recent, într-o seară geroasă, când am făcut un ocol pentru câteva acareturi în nou înfiinţatul supermarket. Nu o mai văzusem demult, cred că de undeva din toamnă. Am dat însă peste ea când am ieşit. Era afară, exact în dreapta la intrare. Cu un batic gros, strâns aşa de tare în jurul capului încât abia i se mai vedeau nasul şi ochii, şi mai stafidită decât o ştiam, încerca din greu să-şi potrivească o pereche de mănuşi groase într-un cărucior cu rotile uzat. Lângă ea, un ins în toată puterea, care părea a fi fiul său, se chinuia să pună piedicile. Ulterior mi-am adus aminte de această imagine, pentru c-am trecut mai departe cu gândurile împrăştiate. M-am trezit zărindu-l pe acesta cu coada ochiului in timp ce mă depăşea în fugă. A trecut de mine şi s-a oprit brusc că să-şi scoată din buzunar telefonul care suna. „Brrr… Ce frig e, băga-mi-aş! Hai zi c-am intrat înăuntru!”, îl aud, trântind în urma sa uşa cazinoului.


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button